3,902 matches
-
simbolul renașterii lui Hristos". Tradiția și la Costișa cerea ca în Ziua de Paște cei care mergeau la biserică să poarte cel puțin o haină nouă pentru a le aduce noroc. De asemenea, se făceau pomeni, dăruind celor săraci ouă, pască și lumânări. Obiceiuri păstrate peste timp Deși copilăria mi-a fost umbrită de groaza războiului, am recunoscut din plin bucuria colindelor, frumusețea datinilor de Anul Nou, a sărbătorilor pascale, rotirea cu scrânciobul care ne ridica în văzduhul înalt amețindu-ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de zestre aveam o mulțime de cămăși cusute, cu diferite culori, care mai de care mai atrăgătoare. Din lână, mama ne mai țesea brâie și catrințe (cu mătase și fir) pentru noi și chingă pentru tata. Când se tăiau, de Paște mieii, pieile lor erau dubite (tăbăcite) de mama și din ele, cojocarul satului, Verigă Ion, făcea căciuli tatei, prim pentru bundițe și cojoace. Toamna, după tăierea cârlanilor, pieile se foloseau în întregime pentru bonduști și cojoace (pentru toată familia). Când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că peste noapte, șura noastră a ars complet. Noroc c-au intervenit vecinii Serafim Grigoraș, Ion Lavric, Moloci Ion, familia ciubotarului și-au scos vitele, salvându-le. Cu noaptea-n cap, Grecu, cârciumarul a venit la tata speriat că-l paște pușcăria și-i propune să cumpere șura de la el, că-i nouă și încăpătoare. Fără a sta mult pe gânduri, au bătut palma și-au băut chiar "adălmașul". Mamei însă i-a dat de gândit. De unde a știut el, tocmai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mâini), potrivea și sare și dădea putina la rece, în beci. Urda rămânea pentru mămăliguță rară și ne strângeam toți în jurul ei, la masă, servind din produsul oilor noastre. Toamna, târziu când dădea bruma și oile nu mai aveau ce paște pe tarla, se desfăceau stânele. Un străjer de la primărie bătea toba și anunța data când sătenii să se prezinte la stână, după oi. Ca să fie recunoscute mai ușor de proprietari, oile purtau diferite însemne. Ale noastre aveau canafi roșii în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a cărei origine e și așa destul de tulbure... ce ar mai putea aștepta de la viață? O căsătorie cu un cavaler de neam bun, da, asta e tot ce i se poate Întâmpla mai bun. În afară de asta, știm ce nenorocire Îl paște pe Bodo, chiar foarte curând, dacă oamenii tăi nu fac iarăși o greșeală. și, de fapt, el nici nu e de neam nobil. Dacă mor domnii noștri duci, nu-i rău pentru cavalerul nostru, e chiar foarte potrivit... Cei doi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi veni să plângă. „Sunt o ființă nenorocită. Adevărații mei părinți se rușinează cu mine și cei care le-au ținut locul n-au avut Încredere În mine. Cine știe ce blestem, ce secrete groaznice ascunde nașterea mea! și cine știe ce pericole mă pasc. De aceea plângea doamna Rishawa când am plecat de la ei. și de aceea era domnul Hildebrand atât de Încruntat când ne am despărțit. Sunt cu adevărat o ființă nenorocită!“ Cu această descoperire, ce ridica vălul necunoștinței doar de pe un colț
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
uiți că viața e scurtă și trecătoare și să nu-ți legi prea mult inima de cele ale ei. Adelheid se sperie și mai tare: — Părinte, de ce mi spui toate astea? Ce s-a Întâmplat cu Bodo? Ce primejdie Îl paște pe stăpânul nostru, ducele? Visez lucruri groaznice, am presimțiri rele... Ce mă aș teaptă, pe mine, pe noi? Ce necazuri? Călugărul răspunse cu blândețe: — Copila mea, nu știu. Nu ne e dat nouă, muritorilor, să ne cunoaștem viitorul. Prevestirile, semnele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mă să nu izbucnească În plâns. — Nu de la rănile acestea i se trage primejdia, vorbi cu ton mult mai blând ciudatul călugăr. Sunt răni sufletești care dor mult mai tare...Cu voia Domnului, fiul dumitale se va tămădui. Dar Îl pasc alte primejdii. Durerea din suflet poate să lovească mult mai necruțător decât mânia domnului duce. Să lăsăm totul În mâna Stăpânului nostru, al tuturor. El va face cum va crede de cuviință și căile Lui sunt necunoscute... În acea clipă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
doică bătrână care a murit demult. Nu m-aș fi gândit s-o dezvălui vreodată, dacă nu m-ar fi silit Împrejurările. Poate că totuși, cu voia Domnului și cu ajutorul cuvioșiei tale, Bodo va scăpa cu viață. Dar atunci Îl pasc alte primejdii și dureri, după cum bine știm amândoi. Am Înțeles ce-ați vrut să spuneți cu durerile sufletești și ați avut dreptate. știu că ducele, deși mă prețuiește și are nevoie de banii și autoritatea mea printre bancherii și negustorii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ei toți cavalerii care trec Într-acolo, ce arme au. Înțelegi, Haro? Înainte de-a fi ajuns la Întâlnire, să ne spună oamenii lui Ludovic tot ce au văzut. Bătrânul servitor păli și-și privi stăpânul cu Îngrijorare: — Doamne, ne paște vreo primejdie? Îngăduie unui bă trân fără minte să te roage să nu mergi! Ce nevoie aveți de Molsheim? Dacă vi se Întinde o cursă, mărite stăpân? — Dacă ni se Întinde o cursă, vom ști la timp și vom fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
suntem oameni, nu animale. Viața noastră nu se limitează doar la senzații: dispunem de rațiune, conștiință, credință, o viață sufletească intensă și diversificată. Ca atare, îmi repugnă visceral ideea asimilării cu "oile" și "caprele" sau orice altă necuvântătoare! Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. (Psalm 22:1) Sunt om, Doamne, și nu "oaie" sau orice altă rumegătoare, clar?! Țin nebănuit de mult la statutul și la statura morală de "Homo sapiens", în ciuda tuturor imperfecțiunilor de care dă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
traista ce-i atârna de gât -, spune-mi și mie, zic (dacă vrei, bineînțeles...), din ce considerente ai scăzut atât de vertiginos ștacheta longevității "oilor" Tale? Au dat dovadă de "obrăznicie"? Au ieșit din "turmă" și s-au dus să "pască" pe alte "imașuri", adică Te-au nesocotit pe Tine și s-au închinat altor zei și altor idoli??? Și Te-ai supărat, Doamne? Te-ai supărat, Doamne, întrucât nu suporți "concurența"??? Nu?? Te-ai supărat grozav... Te-ai supărat fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
țepoasă și dușmănoasă, care nu-l cunoștea, și-i refuzase apropierea, tăindu-i fața cu murii încârligați și tăioși ca niște lame ascuțite. În părul lui mare și frumos, în care altădată vântul se juca prietenește pe dealurile unde-și păștea turma de mioare, se rătăciseră acum fire de paie răzlețe, îmbibate cu praf. De sub arcada frunții sale bronzate și inteligente, cu privirea ochilor rătăcită și sperioasă, căuta cu înfrigurare, asemenea unui nebun, un reper, un punct de sprijin, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
el să le dau pur și simplu drumul În totală libertate, interesându-mă foarte rar de soarta lor. Ceea ce am și făcut. Iarna, se adăposteau sub sălciile pletoase, ale căror ramuri le serveau drept furaj, sau băteau zăpada cu copitele, păscând vegetația ce o găseau. În rechizițiile ce le făcea acolo armata germană, am asistat la prinderea lor cu arcanul ca În Texas. În semi sălbăticie trăiau și porcii. Pentru a se apăra de lupi, iepele făceau roată, cu crupele În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Cayuga, alături de care este alt lac, Finger Lake (lacul degetelor) având forma degetelor unei mâini și desigur de aci i s a tras numele. Văile din jurul orașului sunt presărate cu ferme cochete, bogate, cu ogoare și livezi bine Întreținute. Vitele pasc În libertate, pe terenuri Împrejmuite cu sârmă ghimpată. Nicăieri oameni care să le păzească. O adevărată revoluție În creșterea vitelor a produs o sârma ghimpată. În special În marele Vest, vitele nu ar fi putut fi Întreținute fără sârmă ghimpată
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ondulată, ca În partea de vest a județului Constanța. Pe o coastă văd o turmă mare de oi. Un singur paznic călare dă ocol turmei. Sunt, ca aproape peste tot, oi de rase englezești, pentru carne. De pe dealul pe care pasc oile, coboară un cetățean. E atât de rară Întâlnirea cu un fermier pe aici, Încât opresc și-l aștept. E Îmbrăcat În salopetă obișnuită și cu o Înfățișare destul de modestă. E proprietarul turmelor. Are câteva mii de oi și câteva
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
diplomă obținerea uleiului din porumb, cu rezultate destul de Încurajatoare. A fost, după câte știu, prima lucrare de acest fel. Față de floarea soarelui, porumbul dă producție dublă, uneori triplă. Încă ceva. De pe urma porumbului rămâne o imensă cantitate de coceni. Americanii Îl pasc cu vitele, la noi, țăranii, Îl taie fir cu fir, Îl fac snopi și-l păstreză cu grijă pentru hrana vitelor. Trecem prin localitatea Peoria. În curtea unui garaj, stive mari de cauciucuri, Încă bune, Își așteaptă clienții la prețuri
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
făcea și nu era ușor să amesteci cantități mari de sămânță, să le umectezi și apoi să le usuci. Altă curiozitate. Se dă sămânță mult mai puțină ca la noi, și anume 70 litri În loc de 180. Altă curiozitate. Grâul e păscut cu vitele. Practica e destul de răspândită. Din cauza climei și În special a vântului, pământul se lucrează ușor. Se evită arătura mai adâncă de 15 cm. Arătura principală se face la 2-3 ani. În schimb, se dă mai des cu rotativul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ani de zile cu albii. Turmele de bizoni mari, puternici, furioși, foarte numeroși, formau izvorul principal de hrană al indienilor. Povestesc unii vânători, că pe alocuri erau atât de numeroși, Încât puteai merge pe spinările lor. Pe câmpiile pe care pășteau, pe alocuri erau așa numitele walows, gropi făcute de bizoni cu copitele și cu coarnele, În a căror umezeală și noroi se Îngropau pentru a se răcori și a se feri de insecte. Adânciți În noroiul acestor gropi, nu ofereau
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
imensa instalație pentru obținerea sării din apa lacului. Prin Nevada. Reno, orașul divorțurilor Am intrat la amiază În statul Nevada. Toată după amiaza nu Întâlnim nici o așezare omenească. Păduri de conifere, coaste abrupte, multe golașe, ochiuri de verdeață pe care pasc vitele. Doar o baracă de scânduri, un fel de 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 114 mic bufet, În fața căruia doi cowboy și-au legat caii cu șeile pe ei. Sunt Încălțați cu cizme, au pantaloni de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o gospodărie mecanizată (4 tractoare la 2.500 ha, eveniment mare pentru acel timp, 1929), aci la Degerățeanu, 30 de pluguri cehe, cu brazdă cu câte 6 boi, deci 180 de boi, spintecau terenul În Iunie, pe care până atunci păscuseră oile. Tablou al unei lumii care s-a dus. Străinii au fost profund impresionați, iar la masa de seară, contele Nicolai, mânca cu voluptate dintr-o strachină borș de berbec și o bucată de mămăligă, al cărui diametru era de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
năzbîtii: nu-i băiat rău, zice, dar e un copil bătrîn. Nu se poate să nu vadă cît îmi e de frică, și ce jignit de soartă mă socotesc în dimineața aceasta și ce chinuit sînt. Și ce pericol îl paște și pe el". În celula numărul 9, de la secția întîi Jilava, în 1961, va fi mult timp cu un legionar, macedoneanul Anatolie Hagi-Beca. Între ei se naște o prietenie instantanee; cauza: amîndoi sînt îndrăgostiți de fenomenul românesc: "altfel spus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și că, mai ales, inocenții au dreptul să-i judece, chiar dacă torționarii, cei mai mulți, au fost bătuți fără milă, înainte de a accepta să tortureze pe alții". Întîlnirea pe drumul către muncile agricole din Balta Brăilei cu un bătrîn lipovean care își păștea oile dincolo de sîrma ghimpată și care îi urmărea cu mare compasiune determină cîteva remarci însoțit de o pilduitoare întîmplare: "Rușii lipoveni se refugiaseră la gurile Dunării în urma unor lungi și nedrepte persecuții religioase. În secolul al XVIII-lea, protopopul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trebuia să se ordoneze după noi principii, cele vechi, canonice, ale valorii nefiind suficiente! Și-apoi, se auzea asta de la Paris, ca o briză subțire și insidioasă, ce mai Însemna „valoarea” În „noile condiții”, după o „falsă revoluție” când „ne păștea pericolul ca vechii comuniști să preia din nou puterea?!”... Nu, valoarea nu mai era ceea ce cu toții crezuserăm că este, noi, naivii, care luptaserăm cu cohorte de cenzori, activiști și securiști specializați, decenii la rând, pentru a readuce criteriile valorii afirmate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
îmi părea ceva ce se întâmplase săptămâna trecută. Și dintr-odată m-am simțit inexplicabil de bine în timp ce conduceam pe străzile umbrite. Am trecut pe lângă un câmp cultivat cu cartofi. Am trecut pe lângă un hambar și pe lângă niște cai care pășteau în vecinătate. La porțile campusului agentul de pază și-a înclinat cascheta și eu am ridicat paharul de cafea în timp ce mă lăsa să trec. Prima oară când am remarcat acel 450 SL crem a fost în acea după-amiază caldă, senină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]