3,499 matches
-
atît numerele frumoase plac, ci fenomenele care iau naștere din raportul lor: muzica, cromatica, prozodia, astronomia. Cu două milenii înaintea lui Kepler, Pitagora vede universul ca o simfonie a cărei linie melodică e cîntată cu virtuozitate de planete, după o partitură conținînd raporturi numerice. Mai mult, universul e el însuși un organism înzestrat cu suflet, dar un suflet care la început a fost un acord pur, pentru ca apoi să fie alterat de puzderia dezacordurilor lumești. Ideea unui suflet universal care își
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
care s-au aflat, ci și un apreciabil cuantum de responsabilitate, în ultimă instanță, de profesionalism. Nu e ușor să restitui pentru prima oară o lucrare muzicală: nici vorbă de modele, fie ele chiar și numai orientative; există doar presiunea partiturii; singur, față în față cu semnele reci și străine. SIUC Ensemble, Altgeld Chamber Players, Pinotage, Moran Woodwind Quintet au constituit repere ale unei panorame restitutive demne de memoria oricărui meloman. În plus, un nou "Jimmy Hendrix", de data aceasta al
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
mare între ciori - nuca-i sub brusturi Companie; vaccinează de prostie - noroc porcesc Ciorile-mpânzind văzduhul către seară - schimbul de mâine De dimineață coadă la second-hand - comerț revigorat Lângă pomul gol bătrân zdrențăros cu pungi - Moș Nicolae?! Cioara la conservator - pe partitura doar cântul știut Frunzele-n tangaj și-un bețiv valsând cu ele luna în ceață lul prăbușit doar clisa Abracadabra - de spaima berzei broasca-n pântecul lunii Cu promoroacă-n păr înțelept mai părea miraj sezonal Soare cu dinți dar
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
celelalte roluri pe care ni le asumăm, așa că nu-mi rămânea decât să practic un slalom nesfârșit și obositor, alergând mereu de la o scenă la alta, schimbând în goană costume, decoruri, peruci, strădu indu-mă să interpretez cât mai corect partiturile și simțindu-mă vinovată că nu am destul timp să pregătesc fiecare rol așa cum se cuvine. Pur și simplu, mă suiam la repezeală pe câte-o scenă și improvizam din mers, mereu cu ochii pe ceas, mereu gândindu-mă ce
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul și-ar fi părăsit însemnările, dispărând în altă odaie, apoi o spinetă, vase cu floarea-soarelui, o harpă fără corzi, de pe vremea lui Mozart, fotografii, tablouri vechi, iar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
teii încă netreziți, un câine tremurător îmi dădea târcoale. L-am scuipat, am fugit câțiva metri după el și am avut revelația, ca în violentele transe zen: ăia se fut în absența mea! Urcând scările câte patru deodată, auzeam crescendo partitura scârțâindă a patului și, deschizând cu triumf nedorit ușa, i-am surprins făcând stupide salturi de crap... Erau într-o postură atât de grotescă, încât mi a reve nit generozitatea. Mă priveau cu ochi goi. Nu sunt cornuri, le-am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vocală și instrumentală. În corul mare al școlii vocea sa de bas se distingea prin acuratețe, profunzime și vibrație, își însușea cu ușurință și temeinic teoria muzicală ajungând să descifreze, la prima vedere, cântecele din manualul de muzică și din partiturile pentru vioară. La puțin timp după intrarea în școala normală a început să îndrăgească vioara, fiind atras tot mai mult de execuțiile de mare finețe și rafinament ale orchestrei școlii în care încet, încet a devenit un component de bază
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
astfel potrivit unui interes propriu, local, și nu potrivit unor principii politice. Așa e, dar cine procedează principial în chestiunea irakiană? Pacifismul, grija pentru viețile omenești sau interesele petroliere ale Franței în Irak îl determină pe dl Chirac să cânte partitura contre guerre? Pentru promovarea democrației în dauna dictaturii, SUA calcă Europa în picioare înainte de a invada Irakul? Nu cred în maculatura dementă, apărută și în Franța, care „demonstrează” că asasinatul în masă din 11 septembrie 2001 a fost pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vinovat, marcat negativ, din unghiul de vedere al tinerilor de azi, care nu înțeleg de ce nu ți-ai asumat și tu, intelectual cinstit, slujitor al (uto piei) ma ximalismului etic, dacă nu neapărat o halcă babană, „ca toată lumea“, măcar o partitură decentă în marele concert! Repet: mă umilește ucigător neputința de-a le de monstra adolescenților, pe drept revendicativi astăzi, rațiunile care ne-au ținut pe noi, cincantenarii și sexagenarii de acum, departe de mirajul politicii, suspicioși față de ofertele ofi ciale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine că, până să-mi aleg eu maniera de abordare, omului i-a venit rândul la ghișeu. Să vezi acum spectacol, mi-am zis, gata să fac pe figurantul indiferent de partitură. Scontam pe orice variantă de recunoaștere a marelui actor și regizor de către tânăra doamnă intens rimelată, care păstorea computerul cu desti nele nevrednicilor debitori ce eram: strigăt uluit, mirare contrariată, excitație naiv admirativă, holbare amuțită etc. Numai la ceea ce a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mine atunci. Un răspuns pe care mi l-am evocat de multe ori de-a lungul anilor, acordându-i tot mai multă înțelegere. Nu era nicidecum semn de vanitate, ci de echilibru, mai precis: de bună dispunere a accentelor în partitura educativă. Apropo de Ioan Alexandru, uite-așa ajung la Costion Nicolescu, cel care mi-a stârnit introducerea. Ne cunoaștem de prin 1973-74, de la cursurile „Eminescu“ ale lui Ioan Alexandru, unde împărtășeam fascinația față de extra ordinara energie spirituală a celui care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Cațavencu închipuit de Alexandru Da bija în cheia unui mahalagism alcoolic fără ieșire, atârnat pe-o gură de iad. Ei bine, la Eminescu hipnoza n-a mai prins. Tot ceea ce constituia mustul lecturii mateine și captivantul grotesc al deriziunii din partitura caragialiană pare că devine sim plă lectură funcționărească în lumea Mușatinilor și a hi me rismului novalisian. Timbrul lui Iureș rămâne magnific, cadențele sunt copleșitoare, dar întregul sună rece, aulic, departe de palpitul, de esența fierbinte a onirismului eminescian. Mă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
funcționat irepresibil, în cazul meu, prejudecata. Format auditiv la școala recitărilor eminesciene în linia Vraca-Manolescu-Botta-Codrescu- Moldovan- Ca ramitru-Seciu-Bălănuță-Cozorici, unde artificiile rosti rii, retorica personală, amprenta actorului în stabilirea accen telor din arsenalul exclusiv romantic orientau discreționar lectura, sigur că glacialitatea partiturii lui Iureș m-a descumpănit. Dar nu mă las: mai pun o dată CD-ul. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 24 mai 2012 EPILOG Șir de plecări Ce bine ar fi fost dacă, odată citind titlul de mai sus, regia v-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
diferite, pe de alta analize stricte ale materialului sonor din lucrări știute și din manuscrise. Acribia științifică domină pe unii, generalizările erudite sau mai comode pe alții. Informația fie epatantă, fie numai necesară își găsește locul. Ilustrări cu extrase de partitură în proiecție pe ecran, ilustrări instrumentale care aduc muzica vie în audiție. Deschiderea la Academia Română a debutat cu un preludiu dominat de președintele Eugen Simion care, pentru a doua oară anul acesta (50 de ani de la moartea lui Enescu) vorbește
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
Mai, a fost pusă din nou în scenă la Mainz, urmînd să primească o montare inedită în februarie, la Freiburg, iar lucrarea YMNUS pentru ansamblu cameral s-a bucurat recent de prima ei audiție la Stuttgart. În perspectivă pregătesc două partituri noi: o piesă pentru Trio "Alto", precum și un concert pentru vioară și orchestră. Fără a-și premedita darul de a reuși, Violeta Dinescu combină fericit idealitatea cu simțul practic, domeniul imaginarului cu cea mai palpabilă dintre realități, negociind cu dezinvoltură
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
Burana. Cariera sa a fost, practic, propulsată de cantata scenică prezentată în 1937 în cadrul unui bal al partidului nazist. Devenit faimos peste noapte, el a câștigat în asemena măsură încrederea oficialității, încât i s-a propus să scrie o nouă partitură muzicală pentru Visul unei nopți de vară, deoarece varianta lui Mendelssohn nu mai putea fi jucată din cauza originii evreiești a compozitorului. În 1943, cel mai apropiat prieten al lui, Kurt Huber, este arestat de Gestapo, torturat și ulterior spânzurat în
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
să-și exprime prin ele propria lor personalitate, dincolo de compoziția coregrafică pe care au preluat-o. Știu bine că acest lucru se poate, pentru că am în imagine, de exemplu, pe Margot Fonteyn și ce a reușit ea să imprime celebrei partituri din Lacul lebedelor - o senzualitate și o poezie care au trecut ca un freamăt prin întreaga sală a Operei. Dacă execuți doar o compoziție învățată și nu o interpretezi, rămâi captivul ei. Cu o singură excepție, același lucru se poate
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
toți buni clasicieni și atât. Excepția a fost însă copleșitoare. Mai întâi în La Sylphide, pe muzica lui Hermann Lóvenskjold și în coregrafia lui August Bournonvile, alături de Iana Salenko, Dinu Tamazlacaru, de la Staatsoper Berlin, a reînviat întreaga delicatețe fluidă a partiturii de la mijlocul secolului al XIX-lea, pentru ca mai apoi, singur, acest român de peste Prut să ne facă să gândim că dansul lui a echivalat valoric cu o întreagă seară de spectacol. Urmărindu-l în piesa Les Bourgeois, concepută de coregraful
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
americane și de la care se revendică și regizori precum Lynch și Tarantino. Filmul regizorului rus trece prin Gogol, Dostoievski, Ilf și Petrov, Bulgakov, monștrii săi poartă reflexele melancolic-năstrușnice ale unei nebunii bine documentate în literatura rusă, iar coloana sonoră, de la partiturile lui Prokofiev și Musorgski la muzica de acordeon filtrată prin vocile minunate ale gemenilor siamezi sau muzica de operă ieșită spectral din floarea ruginită a patefoanelor, înnobilează printr-un contrast visceral scenele concupiscente. Frumusețea înflorește maladiv în mijlocul trivialității, fiecare scenă
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
4 februarie 1730, la Teatro delle Dame de Rome. Am ascultat o singură dată această operă pe un disc, cu o înregistrare ce mi s-a părut stranie. Acum am înțeles de ce. Urechea unui nespecialist nu este obișnuită să urmărească partiturile a cinci contratenori, soprano castrato, cum este menționată titulatura în indicațiile pentru distribuție. Am stat nemișcată pînă după miezul nopții. Am văzut redifuzările, cu aceeași emoție. Un mare eveniment, receptat ca atare, comentat, analizat de specialiști, de oamenii din industria
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
micii orchestre, Concerto Koln, Diego Fasolis, regia și luminile, Silviu Purcărete, decorul și costumele, Helmuth Sturmer. Distribuția: Philippe Jaroussky - Artaserse, Prințul Persiei, prietenul lui Arbace și îndrăgostit de Semira, Max Emanuel Cencic - Mandane, sora lui Artaserse, îndrăgostită de Arbace. În partitură scrie în dreptul lui Mandane, soprano castrato in travesti, Juan Sancho -Artabano, tatăl lui Arbace și al Semirei, singurul tenor din această operă, Valer Barna Sabadus(român) - Semira, sora lui Arbace, îndrăgostită de Artaserse, tot soprano castrato in travesti, Yuriy Mynenko
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
coifuri-obiect, enorme, o mică rulantă care redefinește spații, stări, situații. Scena Operei din Nancy, o bijuterie delicată, de proporții mici, echilibrate, pare că își modifică dimensiunile purtînd acest spectacol eveniment. Fiecare personaj, fiecare costum respiră în ritmul libretului și al partiturii. Philippe Jaroussky, Max Emanuel Cencic și Franco Fagioli, cei mai mari contratenori ai momentului, cei mai solicitați și vizibili, cu cariere importante, împreună, în acest spectacol fără greșeală. Urmăresc cum se pregătesc și atacă ariile celebre, ce tip de concentrare
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
o misiune de o dificultate imensă. Nu doar înlocuirea, ci și asimilarea unei mizanscene, unei relații complicate, unei structuri, unor mișcări și trasee repetate de ceva vreme. Într-un spectacol dificil, de patru ore și cincizeci de minute, cu o partitură solicitantă și fără timp de acomodare. Și s-a putut. Cum? Nu contenesc să mă întreb de atunci. Cît de pregătit trebuie să fii tot timpul, în poziție de start, cu mintea, cu glasul, cu disponibilitatea și deschiderea pentru marea
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
al insuportabilei Singurătăți..." (p. 130) Între fragmentele în proză și cele în versuri există o mare compatibilitate stilistică. Cei doi autori comunică foarte bine, se simt între ei, coordonarea este perfectă, totul seamănă cu performanța unor pianiști care interpretează o partitură la patru mâini. Cuvinte insolite (unele inventate de autori) sunt folosite cu toată dezinvoltura, situații de factură suprarealistă te fac să simți starea carnavalescă din Ubu Roi și să îți amintești de groteștile sale aventuri, ludicul cu trimitere directă la
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
rătăcit într-o literatură altminteri pragmatică, părînd a ține, în ciuda poporului ei, cu furnica, nu cu greierele, ies romanele muzicale. Puține la număr, definind, fiecare, cîte o nișă, în felul ei, altminteri decît dramele fiziologizante ale Hortensiei, însoțite de discrete partituri funerare. Primul, deși nimic din titlul lui nu o spune, e Craii de Curtea Veche, o poveste cantabilă, cu ritm și măsură, cu dodecafonii cu schepsis, la care rezistă doar connaisseur-ii. Nu degeaba Domnișoara Hus, o piesă ciudată, onomatopeică în
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]