8,224 matches
-
evoluție remarcabilă, prin înființarea unei școli teologice de copiști, construirea de biserici și mânăstiri, cu preoți și călugări români și bulgari. Școala de la Târnovo era condusă de mari cărturari și teologi, precum Teodosie, ales patriarh, și Eftimie, ajuns și el patriarh. Manuscrisele acestei școli, în limba slavonă, au circulat și în nordul Dunării-să amintim și corespondența dintre Eftimie și Nicodim al Tismanei. Din păcate, în 1393, țaratul bulgar de Târnovo este ocupat de turci și apoi desființat, iar patriarhia sa care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asupra credincioșilor români din nordul Dunării, sudul Moldovei și estul Munteniei. Mitropolia Vicinei a fost înființată în prima jumătate a secolului al XIII-lea, mai precis între 1204-1261, pe vremea Imperiului de la Niceea, concret, s-a descoperit un sigiliu al patriarhului Gherman II (1222-1240). În 1285, la Vicina, păstorea Teodor, participant la sinodul din Constantinopol, care semna: "...mitropolit al de Dumnezeu păzitei cetăți Vicina". În 1302, este amintit mitropolitul Luca, menționat pe vremea împăratului Andronic II (1285-1328). În 1317-.1318, sinodul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
instalați în nordul Mării Negre. Rezultatul expedițiilor lor a fost ocuparea Vicinei, la începutul acestui secol. În intervalul menționat, la 1337-1338, este menționat ca titular al scaunului mitropolitan de la Vicina un Macarie. La învestitura sa, el se angaja în scris în fața patriarhului Isidor I și a sinodului că nu-și va părăsi turma duhovnicească încredințată și nici reședința decât în caz de "mare trebuință". Referirea are în vedere faptul că Vicina era stăpânită pe atunci "de o mână de păgâni nelegiuiți". Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interes față de populația nord-dunăreană, de rit ortodox, cu care întreținea legături și pe care o proteja încă de la Constantin cel Mare-începutul secolului al IV-lea ! Conform concepției politice bizantine, în lumea ortodoxă, puterea supremă era reprezentată numai de împărat și patriarh. În nordul Dunării, ierarhia bisericească locală era sub autoritatea patriarhiei de Constantinopol, care nu era contestată de nimeni, dar feudalii autohtoni slavo-români, acei "maiores terrae", din punct de vedere politic-administrativ, se sustrăgeau pretențiilor de dominație politică bizantină activă. Aceasta cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-i constrânge să se supună, feudalii locali, români, slavi, turanici, îl respectau pe împăratul de la Constantinopol, dar nu i se supuneau, voiau să fie liberi. Pe un alt plan, românii de la sud și est de Carpați erau dependenți bisericește de patriarhul Constantinopolului, însă, de facto, nu se supuneau acestuia, înclinau să se administreze singuri. În vecinătate, în nord-estul Moldovei, în secolul al XII-lea, își făceau loc noi realități politice, după 1125, statul kievean a slăbit mult, s-a fărâmițat în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aprilie 1204, de cruciați, iar pe ruinele Bizanțului destrămat, s-a constituit Imperiul Latin de Răsărit, având ca împărat pe Balduin de Flandra. S-au constituit numeroase feude încredințate marilor seniori apuseni, iar nobilul venețian Tommaso Morosini a fost ales patriarh latin al Constantinopolului, în scopul unirii bisericii de apus cu cea de răsărit, despărțite în 1054. În felul acesta, cu excepția Asiei Mici, o mare parte a Imperiului bizantin era inclus în sistemul politic și creștin al Apusului. În noile condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale în sudul Dunării, unde a încercat să preia puterea în statul (țaratul) bulgar. Țarul Theodor Svetoslav și susținătorii săi l-au capturat pe Joga și apoi, cu încuviințarea hanului Toqtai, l-au executat. Țarul bulgar a dispus și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-o privință o tentativă de eliberare de sub apăsătoarea tutelă mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul Dunării. Înfrângerea lui Nogai și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
afla "împăratul" creștin, sălașul ortodoxiei. Orice semn de prietenie al lui este considerat de domnii munteni o mare cinste, ca o întărire, o consfințire, superioară față de cea a regelui Ungariei. Dar, în plus, acolo, la Bizanț, se află pe lângă împărat, patriarhul ortodox, acela care, prin recunoașterea existenței statului, îi fixează rangul prin sfințirea mitropolitului, recunoscut de acesta. Aceasta era situația externă a noului stat, a relațiilor dintre Ungaria și Țara Românească, în anul 1330. În acest timp, s-au produs schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Această recunoaștere este menționată în două acte însemnate pentru istoria noastră bisericească. Primul act este "înscrisul" sau hotărârea sinodului patriarhal, prin care mitropolitul Iachint, anterior titular la Vicina, era recunoscut ca primat al noului stat, Ungrovlahia. Al doilea este scrisoarea patriarhului Calist I (1350-1363) către domnul țării, Nicolae Alexandru, prin care-i aducea la cunoștință hotărârea sinodală. În scrisoarea patriarhală se arăta că domnitorul "a cerut nu o dată, ci de mai multe ori, prin scrisorile sale" ca biserica din țara lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflat în apropierea sa", Iachint. Pe temeiul hotărârii amintite, noul mitropolit urma "să hirotonească preoți", iar "toți clericii din acea țară și ceilalți călugări sau laici" sunt datori să-l asculte și să i se supună "ca unui adevărat păstor". Patriarhul înștiința în scrisoarea sa pe domn că a hotărât, cu încuviințarea împăratului Ioan V Paleologul (1341-1376), ca Iachint să fie "de acum înainte..legiuit arhiereu a toată Ungrovlahia". Actul din 1359 avea și o dimensiune politică, domnul Țării Românești avea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întemeiază, în 1359, scaunul mitropolitan la Argeș, capitala sa-prima mitropolie românească. Dar Nicolae Alexandru s-a înscris în istoria neamului său, subliniază Iorga, mai cu seamă, nu prin întemeierea, ci prin "canonicizarea" vlădicii (episcopului) de la Argeș, care numai prin hotărârea patriarhului și a soborului său putea fi ridicată la rangul de mitropolie, în 1359. În felul acesta, domnul român, în fața ofensivei catolice a regelui Ludovic, pe care nu-l mai privea ca pe suzeranul său, ținea să opună o biserică ortodoxă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
astfel în sistemul creștinătății răsăritene. Și în problema întemeierii mitropoliei muntene, Neagu Djuvara, în cartea deja menționată, are un punct de vedere aparte. În 1359, voievodul Alexandru îl cheamă la Argeș pe mitropolitul Iachint de la Vicina, apoi începe demersurile pe lângă patriarhul de Constantinopol pentru mutarea oficială a sediului mitropoliei de la Vicina la Argeș și așezarea țării sub jurisdicția patriarhiei răsăritene. Aflat la o răscruce a istoriei, Alexandru Basarab se hotărăște să renunțe la protecția papei și să se adreseze celuilalt cap
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru mutarea oficială a sediului mitropoliei de la Vicina la Argeș și așezarea țării sub jurisdicția patriarhiei răsăritene. Aflat la o răscruce a istoriei, Alexandru Basarab se hotărăște să renunțe la protecția papei și să se adreseze celuilalt cap al creștinătății, patriarhul de Constantinopol. În vremurile medievale, o căpetenie statală fără legătură cu Biserică era de neconceput. Acest demers al voievodului Alexandru Basarab îl va duce nu numai la înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei, dar și la situația de a se supune ocrotirii "Marii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau Țării Românești n-a recurs vreodată la împăratul de la Constantinopol, pentru a-și obține confirmarea (recunoașterea). Ioan V Paleolog, împăratul Bizanțului, era el însuși într-o situație dificilă și apela la Ungaria pentru o cruciadă împotriva turcilor. În schimb, patriarhul Constantinopolului, căruia se adresa Nicolae Alexandru, în 1359, (vezi mai sus) putea fi de un real sprijin pentru consolidarea fragilului organism statal al Moldovei, dar nu avem informații în acest sens. Nu știm nici despre eventuale legături stabilite de Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceasta își extindea jurisdicția și la est de Carpați. Episcopia respectivă a fost ridicată, prin 1303-1305, la treapta de mitropolie. După ce, în 1349, Haliciul a fost anexat la Polonia (sub numele de Galiția), sub regele Cazimir III, acesta a cerut patriarhului Filotei să reînființeze mitropolia de Halici, desființată anterior, ceea ce patriarhia a acceptat, în mai 1371. Putem admite ca verosimil faptul că, până la întemeierea mitropoliei Mitropoliei, episcopii de-aici erau hirotoniți de mitropolitul de Halici. Se pune întrebarea: care au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
luat ființă înainte de septembrie 1386, când este atestată documentar pentru prima dată într-un Manual de cancelarie bizantin. Se poate presupune că actul bisericesc al înființarii mitropoliei a avut loc în anii 1381-1386, sub domnia lui Petru Mușat și a patriarhului Nil. Solicitarea venea din partea domnului țării, bun organizator și ctitor de biserici și mănăstiri, precum cea de la Neamț. În septembrie 1386, mitropolia Moldovei figura printre "provinciile eclesiastice bizantine", ceea ce înseamnă că domnul obținuse anterior acordul patriarhiei pentru înființasrea ei. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
provenea din faptul că nu i se ceruse acordul pentru hirotonie, dar mai ales pentru că cei doi erau români, iar aceasta ar fi dorit să fie greci. Acceptarea noii situații ar fi dus la "autocefalie" sau independență față de patriarhie. Noul patriarh Antonie a trimis doi ierarhi greci în Moldova, pe Teodosie și apoi pe Ieremia, dar amândoi au fost respinși. Ultimul, Ieremia a fost pur și simplu "izgonit", în 1394, încât acesta a aruncat anatema asupra întregii țări, domn, ierarhi, boieri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fostul episcop al Hușilor, stabilit în Țara Românească, supraveghetor tehnic al ediției, nume la care a fost asociat și cel al stolnicului Constantin Cantacuzino (presupus ca fiind autor de fapt, sau coautor, al predosloviilor semnate de mitropolitul Teodosie și de patriarhul Dositei al Ierusalimului). Traducerea de la 1688, efectuată după Septuaginta, ar fi fost confruntată, conform unei păreri tradiționale, cu transpunerile anterioare ale Vechiului și Noului Testament existente la noi, din care numeroase pasaje ar fi fost preluate și integrate aproape fără
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
Musset. Admiram eleganța cu care îi oferea iubitului ei subiectul piesei Lorenzaccio. Nu mă mai săturam să revăd secvențele pline de imagini pe care le înregistra, e drept, în mare dezordine, memoria mea. De pildă, cea în care Victor Hugo, patriarh încărunțit și melancolic, îl întâlnea, sub bolta de verdeață a unui parc, pe Leonte de Lisle. „Știți la ce mă gândeam eu acuma?”, îl întreba patriarhul. Și, în fața interlocutorului său încurcat, declara cu emfază: „Mă gândeam la ceea ce îi voi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
e drept, în mare dezordine, memoria mea. De pildă, cea în care Victor Hugo, patriarh încărunțit și melancolic, îl întâlnea, sub bolta de verdeață a unui parc, pe Leonte de Lisle. „Știți la ce mă gândeam eu acuma?”, îl întreba patriarhul. Și, în fața interlocutorului său încurcat, declara cu emfază: „Mă gândeam la ceea ce îi voi spune lui Dumnezeu când, foarte curând, probabil, voi ajunge în împărăția lui...” Atunci, Leconte de Lisle, ironic și respectuos totodată, afirma cu convingere: „Oh, îi veți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
număr, rezultată din convertire, era pusă la loc prin deasa imigrare din țara vecină a altor sârbi, înrudiți prin lege. Totuși papa Grigorie al IX-lea făcu tot ce putu pentru a smulge acele țări de la legea grecească și de la patriarhul ecumenic și nu se mărginea numai la mijloace spirituale și blânde, ci apelă adesea la constrângerea cu de-a sila. Tuturor cruciaților din Ungaria, bunăoară, cari s-ar fi arătat gata de-a merge în Slavonia pentru stârpirea ereticilor papa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
curs de două veacuri aproape. Ei se amestecară cu autohtonii supuși din Moesia și cu slavii numeroși de acolo într-un singur popor, primiră un idiom al limbei slăvene, se creștinară în cursul anilor 862 - 866 și supuseră biserica lor patriarhului de Constantinopole. Domnitorul lor, hanul Boris, își puse la botez numele Mihail, luă curând după aceea titlul de rege, dovedind astfel și prin cele de dinafară că tinde hotărât la o continuă neatârnare a statului său. îndrăznețul lor rege, Samoil
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la religia iubirii prin fapte a aproapelui, a păcii pline de îngăduință și a concordiei frățești. Meritoșii convertitori, Kyrill și Metodie, încoronară opera lor, introducând atât în Bulgaria cât și-n Moravia uzul limbei slave la liturghie, cu toate protestele patriarhului ecumenic și a papei, încît mijlociră pe cale pacinică altoirea și concreșterea bisericei cu chiar conștiința poporului. În anul 1205 papa Inocențiu al III[-lea] trimise pe Dominic, arhiereul grecilor din Brundusiu, un om știutor de carte și limbă grecească și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pune coroana regală pe frunte și de-a primi binecuvântarea patriarhicească în numele bisericii romane și din mâna papei Innocențiu III. El declară totodată că nu numai el însuși cu poporul întreg, ci și toată preoțimea de pe teritoriul său, începînd de la patriarh și mitropolit până la cel din urmă preot sătesc, vor să se incorporeze cu credință și supunere cu biserica romană, hotărâți fiind a-i rămâne credincioși pe de-a pururea. Întîmplîndu-se ca regatul să sporească în teritoriu și locuitori, atunci și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cumnatul său, regele maghiar Andrei II, de vreme ce se căsătorise cu sora acestuia, anume Margareta, văduva împăratului Isaac Angelos. Nici tronul bisericesc nu rămase multă vreme neocupat, de vreme ce venețianii umplură curând cu clerul lor biserica Sf. Sofii, alegând din mijlocul lor patriarh ecumenic pe Toma Morozini, coborâtor dintr-o familie din cele mai nobile de ale lor. Oștenii greci, cei mai mulți de origine din Tesalia, și mulți între dânșii cu bună vază, carii fuseseră în serviciul celor doi împărați pe carii i-am
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]