3,345 matches
-
vizitat Mănăstirea Secu a cărei restaurare este în curs și care fără îndoială își va recăpăta strălucirea de odinioară. Felicit pe părintele Stareț pentru grija deosebită pe care o poartă Sfântului Lăcaș și îi mulțumesc pentru ospitalitate. Antonie Ploieșteanul Vicar Patriarhal * 6 martie 1975 Astăzi am poposit câteva ceasuri și ne am închinat în Mănăstirea străveche Secu în stare de măreață restaurare. 91 Duhul ortodox și românesc al străluciților înaintași care odihnesc trupește în acest sfânt așezământ ne-au strigat cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
izvoarele frumuseților netrecătoare și nădăjduiesc întru împlinirea acestora, în chip desăvârșit, în Biserica Triumfătoare. Frumoasă aducere aminte întâlnirii cu primitorul stareț Arhimandritul Vichentie și cu Părinții Hrisostom și Iustin, ostenitori întru ale duhului. Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și Exarh Cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor Arhimandritul Macarie, Starețul Mănăstirii Sinaia 8 octombrie 1967 Cu multă evlavie și dragoste sufletească am vizitat Sfânta Mănăstire Secu, veche ctitorie a credinciosului demnitar Nestor Ureche, care fără precupețire a depus obolul său pentru
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
viu. De aceea preoții de acum trebuie să ia exemplu de la înaintașii lor de odinioară și să se înroleze cu tot sufletul în slujba Bisericii. Aceștia sunt chemați să străbată zilnic trepte de desăvârșire. Pr. Dr. V. Căciul Inspector General Patriarhal * 20 aprilie 1971 Cu multă dragoste frățească am făcut astăzi o vizită la Mănăstirea Secu, un grup de părinți arhimandriți, protosingheli, ieromonahi și arhidiaconi de la Mănăstirea Neamț, mare centru de cultură și spiritualitate creștină. Mulțumim călduros P.C. Protos. Gherontie Ștefan
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu 109 șirul din veac al părinților aci nevoitori pentru mântuirea lor și a toată lumea ... Mari și minunate sunt lucrurile Tale Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut ! Preot Florin Șerbănescu - Consilier Patriarhal 10 mai 2005 Înainte de apusul soarelui, într-o zi frumoasă și binecuvântată de mai, un mănunchi de preoți din felurite generații, am poposit în „cerdacul casei și al sufletului” venerabilului Profesor Arhidiacon Ioan Ivan, la împlinirea celor 90 de ani
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! Gânduri despre satul de odinioară Viața patriarhală se scurgea călăuzită de un cod moral ale cărui repere de bază erau: credința în Dumnezeu, cinstea, dreptatea, munca, dragostea față de copii și pământ, respectul față de bătrâni și față de semeni etc. Dacă un copil sau adult trebuia să meargă în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai Vieții noi), prin înnobilarea estetică a trecutului patriarhal și a nostalgiei după „boierimea ce se duce” (la D. Anghel sau Mateiu Caragiale). „O anume febră insurgentă a sufletelor crescute în micile tîrguri moldave și exasperate de atmosfera lor somnolentă avea să intre și ea aici”, notează Ovid S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu s-a întîmplat nimic”, obiecte poetice autonome, realizate după sintaxa amintirii (prefața „Cîteva cuvinte pădurețe“ conține, în prima parte, o estetică aproape „constructivistă”). Natură scindată - ca și colegul său Ion Vinea - „între două lumi”, între nostalgia estetizantă a clasicității patriarhale și revolta profetică a avangardei, „arghezianul”, „naturistul” Fundoianu din Herța, Priveliști sau Cîntece simple se află de fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică și melancolică, armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică și melancolică, armonia abia tulburată a comuniunii cu familia, strămoșii, locurile natale. Poemele sale sînt poeme ale unei tradiții devastate, descompuse, „în mizerie”, o tradiție biblică și „patriarhală” ieșită din țîțîni, din care nu au mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină însă pe criticul Mircea Martin să aprecieze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de poezie”. Zone, cu care se deschide volumul, e privită ca „o încercare de poezie cubistă, probabil”. În „La chanson du Mal-Aimé“, recenzentul vede asociate „un spirit modern și o sensibilitate ascuțită”, iar în „Le pont Mirabeau“ identifică o „simplitate patriarhală”, care însă „nu are nimic comun cu liniștea și calmul lui Francis Jammes sau Thomas Braun”, ci mai degrabă cu Tristan Corbiére, avînd „ceva separat și rupt parcă în poeziile lui, mult dispreț pentru oameni și sentimentalism, dar mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doză de snobism și de entuziasm novator. Primele zboruri aviatice, apariția cinematografelor și a automobilelor, a unor oaze de modernizare accelerată, creaseră deja, ici-colo, aprehensiunea unui nou stil de viață, modern și dinamic. Speranța unor schimbări revoluționare într-o societate patriarhală, preponderent rurală și profund marcată de inerții conservatoare, era dublată de sentimentul - apăsător - al unui „sfîrșit de veac” și de lume. Lansarea simultană în Franța (Le Figaro) și România (în revista craioveană Democrația, fără prologul din Le Figaro) a primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte, ca să se convingă că nu grăise-n deșert. Impresionat de cele aflate, Virgil despături hârtia și văzu pe ea sigiliul patriarhal și iscălitura olografă a înalt prea fericitului, însoțită de o cruce prelungă și apăsată. Apoi, după o pauză, dădu citire cu glas tare documentului, ca să audă și soția sa. Documentul cu pricina era o hotărâre prin care patriarhia o numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-adevăr, pe maica Agripina în funcția de administrator la Inbstitutul Teologic din strada Sfânta Ecaterina (în localul unde fusese cândva școala normală a Societății pentru Invățătura Poporului Român, pe care o urmase tatăl său cu ani în urmă). Decizia patriarhală intra în vigoare peste o săptămână și ceva, după sărbători. Sfârșind de citit, Virgil puse hârtia pe masă și zâmbi, parcă nevenindu-i să creadă că maica Agripina avea parte de o asemenea cinste și că, pe viitor, n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
parteneră slăbesc forța esenței și a energiei transferate în timpul actului sexual. Această părere a devenit și mai pronunțată în timpul dinastiei Song (960-1279 e.n.), când societatea chineză, sub influența neoconfucianismului, a înregistrat o altă schimbare radicală, îndreptându-se spre structuri familiale patriarhale poligame. Pe vremea aceea, bărbații chinezi cu posibilități materiale se bucurau de acces nelimitat la femei tinere, atât dinăuntrul, cât și dinafara căminului lor. Lăsând la o parte beneficiile pentru sănătate, adevăratul scop al învățării să „servească” mai multe partenere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai Înaltă, spre nord. Crește Într-un amfiteatru natural mic și se dovedește a fi cea mai luxuriantă, complicată și minunat de verde din toată seria. Poposesc În tăcerea ei, sub unul dintre cei mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de țipirig, ca un fel de grâu verde Închis pătând smaraldul grohotișului; pe urmă, ca un fum care se Înalță, Corydalis claviculata, urcând gingaș, cu frunzele de ferigă asemănătoare pletelor de fecioară și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
bărbătească, Își rase obrajii și Își tunse barba. Făcu această operațiune cu grijă sporită, gândindu-se la seara ce avea să vină. Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol și dă de-a berbeleacu cu dirijorul în stradă. Un zgomot ca de pungi golite din plastic face să vibreze senzual aerul patriarhal al ulicioarei. Sânt ultimele mișcări, comprimări și decomprimări de armonică, ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca a oricărui ținut cu surse de apă. Stejarii bătrâni și stradelele în pantă dădeau încă zonei un aer vetust, iar averile îmbogățiților de război și vilele ascunse de ziduri ale noilor demnitari încercau să se piardă sub acest aer patriarhal. Lavasanul creștea încet: era scump să trăiești acolo, între familii ale vechilor dailamiți, precum clanul lui Seyed Hamed Miri sau Ali Parvin, care erau școliți și cu stare. Ei îi aduseseră și pe alții, ca și breslele de pietrari care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
siguranța de sine, inteligența agresivă, pofta Înfruntării, forța dominatoare ( În cuvinte, gesturi, ținută). Epoca marii emancipări feminine În Europa occidentală Începuse deja. De la mijlocul veacului al XIX-lea până azi, femininul se află Într-o continuă expansiune, tulburând ierarhiile lumii patriarhale, fisurând bastioanele androcrației. Vremuri de criză? Din punctul de vedere al tradiției, da. Tocmai În astfel de epoci, când reperele valorice slăbesc sau chiar se estompează, apar - susțin antropologii, psihosociologii, istoricii ideilor - „subiecții feminizați”. Dacă granițele dintre „masculin” și „feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui ambiție îl făcuse să se viseze toată viața șeful Statului; și pentru a-și împlini visul, nu șovăie să atace monarhia, pe care o iubea și o stima. Lângă el, toți ceilalți șefi republicani par dinamitarzi, teroriști, luciferici. Barba patriarhală a nobilului președinte e un simbol al tuturor virtuților patriotice. Singur poetul desmetic, evreul de geniu Guerra Junqueiro - care a scris cele mai cumplite pagini împotriva lui Dumnezeu, a Portugaliei și a Regelui, ca să-și încheie viața strângând la piept
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o tăcere absolută, păstrându-și glasul pentru scurta izbucnire de care avea să se bucure În clipa când avântul lui mut l-a adus În sfârșit aproape de mașina care gonea pe lângă el. 5 Vechiul și noul, tenta liberală și cea patriarhală, o sărăcie fatală și o bogăție fatalistă s-au Împletit În mod fantastic În acel ciudat prim deceniu al secolului nostru. De mai multe ori pe parcursul unei veri se putea Întâmpla ca, În mijlocul prânzului, În luminoasa sufragerie cu multe ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
impuse, constatăm că familia este preferată prietenilor, copiii sînt mai importanți decît timpul liber personal, o viață liniștită este mai importantă decît una intensă etc. Am fi tentați, probabil, să spunem simplu că așa-i românu’, familist, cam tradiționalist și patriarhal carevasăzică. Nu sînt convins că este (doar) asta. Această investire preferențială în familie merge mînă în mînă și își capătă adevărata semnificație doar în complementaritatea sa cu relativa dezimplicare, afectivă și axiologică, din sfera publică, în primul rînd politică, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că Polonia a pregătit mai din vreme și mai conștiincios această ieșire din „tradiția” societății țărănești decît țara noastră. Ce înseamnă însă „tradițional” în acest caz ? în mare măsură, ceea ce sîntem obișnuiți să numim, mai mult sau mai puțin metaforic, „patriarhal”. Adică un tip de familie răspîndit în lumile țărănești, în care bărbatul este „capul familiei”. Iar în această calitate, bărbatului i se atribuie un rol dominant, atît simbolic, cît și practic : „capul familiei” nu are doar dreptul să conducă familia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
neegalitară a sarcinilor, inclusiv a celor, să le spunem, sufletești : bărbatul aduce bani în casă și conduce familia prin toate meandrele și capcanele vieții, dar nu se ocupă de treburi „muierești” precum „suportul afectiv” al copiilor și altele asemenea. Bărbatul patriarhal este, într-un fel, și puțin macho... Din acest punct de vedere, problema recentă a multor bărbați tineri dintr-o societate post-țărănească precum a noastră este că nu consimt să renunțe la imaginea prestigioasă a „capului de familie” și vor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la brâu busuioc, floarea dragostei. Toate‟s cu fețele rumene, curat îmbrăcate... cu multă cuviință în vorbă și în port. Flăcăi și fete, bărbați și neveste, se prind cu toții de mână, în horă, într-un cerc larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii cântă și din gură, cu strigături tărăgănate, și deodată, o dau iar într-o sârbă îndrăcită... hora se strică și rămân numai cei care pot. Cu obrajii în flăcări, cu o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cale” cele șase dugheni de pe care mănăstirea Sfântul Sava lua chirie fără nici o supărare! ― Nu știu cum să spun, părinte, dar când întâlnesc cărți de blestem ale patriarhilor mi se întunecă cerul de deasupra capului. ― Doar nu-i fi întâlnit altă carte patriarhală de blestem. ― Ba bine că nu. Am întâlnit, și nu numai una. S-o auzim pe cea dintâi, fiule. ― Prima carte de blestem care mi-a aținut calea este a lui “Avramie, cu mila lui Dumnezău, patriarhu Sfintei Cetăți Ierusalimului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]