4,216 matches
-
din Suceava, Elvira, care asista și se afla în fundul clasei, apreciind că studenta ce preda a săvârșit o greșeală, a intervenit cu glas tare, în timpul lecției, făcându-i, însă, niște observații total eronate. Profesoara care asista și ea, bătrâna Slevoacă pensionară, care suplinea în acel an surprinsă de intervenția bruscă a Elvirei și mai ales de eroarea ei științifică și, totodată, metodologică fiindcă, de regulă, metodistul nu trebuie să intervină în timpul predării, ci numai la sfârșit, în cancelarie, când se discută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
instituției muzeale, Galeria Oamenilor de seamă, bădia Eugen Dimitriu a mai rămas, ca ghid la acest obiectiv încă 3 ani, între 1972-1975, apoi a fost transferat la Suceava. Aici avea să rămână încă 10 ani, până în 1985, când s-a pensionat. Începutul afirmării sale ca publicist, memorialist, documentarist, scriitor, s-a produs tocmai în acest interval și s-a continuat îndeosebi în ultimul deceniu și jumătate. La Suceava, procesul reorganizării și modernizării muzeului a fost prefațat de un ansamblu de acțiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
n-a cerut să fie dat jos, înlăturat, iar partidele politice care-au răsărit ca ciupercile după ploaie, oricât l-au curtat, nu s-a lăsat ademenit, rămânând în continuare ca un comandant pe vas, neclintit. În 1996 s-a pensionat din același post unde fusese înălțat și a stat aproape patru decenii în urmă ca șef la Secția de drumuri naționale de la Câmpulung, apoi la Suceava. Un delegat al ministerului de resort și conducătorii Regionalei de Drumuri Naționale de la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tipărește, la Princeps Edit, cartea polemică Istoria "canonică" a literaturii române, în care discută conceptul de canon literar. După 45 de ani de funcționare în instituțiile de învățământ, ultima fiind Colegiul Național "Cuza Vodă" din Huși, profesorul Theodor Codreanu se pensionează pentru limită de vârstă, dedicându-se exclusiv creației literar-științifice. 2010. La Chișinău, în contextul sărbătorilor Eminescu, 160 de ani de la naștere, i se conferă, prin decret prezidențial, de către președintele Mihai Ghimpu, Medalia "Mihai Eminescu". Apare, la Ed. Rafet din Râmnicu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
făgașul ăsta, am făcut câteva cursuri și În 1973 am plecat la Centrul Teritorial de Calcul Constanța, că În fiecare județ era câte unul, și toată activitatea de prelucrare automată era concentrată la aceste centre. Și de acolo m-am pensionat În 1999. Între timp, am mai făcut și alte cursuri de specializare În informatică, cursuri postliceale... După ce am ieșit la pensie, dispuneam de timp liber și am hotărât să candidez pentru președinția filialei Constanța a Asociației Foștilor Deținuți Politici. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Teatrul Național din Cluj (1948-1953), cu o scurtă detașare la Reșița (1952-1953), apoi, la chemarea Mariettei Sadova, la Teatrul „Constantin I. Nottara” din București (1954-1960), evoluând ulterior la Teatrul Giulești (1960-1961), iar din 1961 la Teatrul „Barbu Delavrancea”, de unde se pensionează medical în 1971. Talent precoce, dotat și pentru desen (caricatură) și muzică, a publicat la zece ani versuri în ziarul clujean „Patria” (1936), însă va considera adevăratul său debut apariția poeziei Crengi în „Revista Fundațiilor Regale” (1944). Debutul editorial se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
a enunciat cumcă preste cele trecute se trage vălul uitărei. Aceasta însă în faptă s-a estins numai la "honvezii " ungurești din 1848, cari s-a reabilitat, oficerii lor cari au voit s-au reactivat, apoi cei neapți s-au pensionat și li [s-a] asigurat subsistență comodă, iar pentru invalizi s-au edificat un azil care se susține din bugetul statului. A fi fost honved este titlu de a fi preferit la orice post. Dar românii cari au participat la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
colea câte un diregător înalt, pe la guvernul transilvan și pe la ministeriu. În ministerul de culte - cel mai însemnat pentru noi - aveam chiar un secretar de stat. Astăzi nu mai este nici chiar un concipist măcar, toți sunt parte demisionați, parte pensionați în etatea cea mai viguroasă. Cine poftește putem servi și cu numele. comiți resp. capitani supremi aveam în Arad, Caraș, Cetatea de Piatră, Zarand, Făgăraș, Năsăud, Alba superioară și Doboca, astăzi "cu deosebire" de aceștia în țara întreagă nici unul nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se denumi alți români cel puțin în locul lor. Au răposat de la Înalta Curte mai mulți, de la Tabla Regie aseminea a demisionat unul și s-a destituit altul fără proces disciplinar, fără pensiune după mulți ani de serviciu, și s-au pensionat 3 și în locurile vacante n-au mai urmat români. Astăzi avem la Curtea de casațiune: între 20 de judecători resp. președinți - unul, - la Curtea supremă: între 50 - doi, și la Tablele Regești: între 148 șepte români. Cu ocaziunea organizărei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
președinți de tribunale - au mai rămas doi, - dintre cari unul este esilat între secui altul la Karczag, pe unde nu văd pui de român. juzi de tribunale, juzi și subjuzi singulari erau un număr oarecare, cei mai mulți dintr-înșii sunt deja pensionați în cea mai bună etate, mare parte răsfirați pe unde nici n-au visat, pe la Szegedin, Karczag, Dobrițin, Kecskemet, Sárospatak, Kaposvár, Szekesfehervár, Gyone și mai știe-i D-zeu pe unde printre maghiari și slovaci, unde cea mai necesară calificațiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
goale în minte sau cu gândiri încîlcite și idei nemistuite, dar ceea ce-a învățat și știu într-adevăr. Despre toate aceste s-a putut convinge oricine care se pricepe în chestiile dezvoltării intelectuale și a asistat la esamenele de la pensionat. Despre educație se face la noi asemenea multă vorbă, anume despre modul cum ar trebui îmbunătățită educația sexului femeiesc prin școale. În urmarea vorbei multe, a regulamentelor și pararegulamentelor, avem două direcții în practică și amândouă greșite, anume sau un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ofer o scurtă descriere a mea și a relației mele cu protagonista. Numele meu e Barbara Covett. (Din când în când, unii dintre colegi îmi spun Barb sau, și mai neplăcut, Babs, dar eu nu-i încurajez.) Până când m-am pensionat, în ianuarie anul acesta, am locuit în Archway, în nordul Londrei, și am predat istorie la St. George, un liceu cu școală secundară și primară din același cartier, timp de douăzeci și unu de ani. Acolo, la St. George, am cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
iveală un amănunt trist. Doctorul de la televizor, bătrînul doctor apare la un moment dat undeva În curte, fumînd cu o figură sfîșiată de durere. Una din asistente Îmi spune că-l cheamă Lucaci și că nu mai e doctor, e pensionat. Dar nu poate să stea acasă, pentru că suferă de tristețe cronică, de cînd a rămas văduv. Așa că se Îmbracă În halat și vine și stă pe aici prin spital, să și-o trateze, uneori mai dă cîte o mînă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mare noroc” că apucase să iasă la pensie. Doamna Pavel nu știa nimic despre acest din urmă raționament al soțului, deoarece nu i-l mărturisise „cum adică să-l dea afară?” El apărea în ochii ei „de neînlocuit”; când se pensionase se mirase chiar, cum de numiseră „așa repede” un alt registrator șef, dar mă rog, așa e legea, trebuiau să găsească, chiar dacă - era convinsă - „scârțâie treaba”. Cât despre „scena Istoriei”, astea erau lucruri cu totul în afara ei, deși podiumul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lângă mine. Ți-o dau imediat. Ruby se Încruntă. —De ce vrea Buddy să vorbească cu mine? Sam Îi dădu telefonul. —De ce nu afli singură? —Salut, Buddy. Ce mai faci? —Rău fac, dacă tot Întrebi. Nevastă-mea mă obligă să mă pensionez. Știi câți ani din viață mi-am petrecut În afacerea asta cu murături? Nu, nu știu. —Cincizeci și șapte. Cincizeci și șapte de ani, copil sau bărbat eram tot acolo. Nu mai minți, chirăia Irene undeva departe. Au fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și așteptase, liniștit, să fie arestat. Mulți zic că dacă ar fi trecut Întâi pe la mamă-sa, ar fi scăpat cu un an-doi la batalion disciplinar și nu cu douăzeci, câți căpătase pentru moartea adjutantului ce abia aștepta să se pensioneze. Când avea să iasă din pușcărie, n-o mai găsise pe Tușa: era damblagită de ceva vreme și nu fusese În stare să Îl recunoască. Tușa, văduva, era soră cu o bunică a lui Vieru. Din povestirile acelei femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl ascultase numaidecât. Oamenii Îi făcuseră loc Între ei. O femeie guralivă Îl Întrebase dacă nu cumva tată-său sărăcise de-l trimitea cu ziua la muncă. Sau era și Directorul zgârcit precum tată-său, fostul notar, care după ce se pensionase vindea vin și ouă țiganilor din acea parte a satului numită Chimene? Daie Gulu Îi strigase femeii să-l lase În pace pe boier, fără să-și dea seama că mai bine Îl lua la palme pe băiat decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al Moscovei a acordat Bisericii ortodoxe poloneze, la 22 iunie 1948, tomosul de autocefalie, schimbând totodată și planul spiritual de raportare al Bisericii poloneze la un nou centru de putere. Între timp mitropolitul Denis al comunității ortodoxe poloneze a fost pensionat, în locul său fiind numit, în 1951, un nou conducător în persoana episcopului rus Macarie 18. Aproape la fel s-a întâmplat și în Cehoslovacia unde, în 1945, după eliberarea de sub ocupația germană, patriarhul Alexei al Bisericii ruse l-a trimis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și frustrații pentru care juriștii au murit de somn ,iar păsările din spatele rectoratelor au trebuit să tacă de frică și care au plecat din funcții cu mandate nefinalizate. Cât privește pensionarea șefilor, ordonanța este foarte clară. Șefii nu se mai pensionează. Iată textul: ,,Prin excepție de la alin. 1 (care prevede pensionarea profesorilor și cercetătorilor la 65 de ani), în cazul în care instituțiile de învățământ superior nu pot acoperi normele cu titulari (formulare vagă pentru că mereu va exista cel puțin un
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de activitate publicistică antisovietică, în 1952 este condamnat la cinci ani de închisoare. După executarea detenției în penitenciarele din Craiova, Gherla și Caransebeș, se angajează zilier, apoi învățător în comunele Tismana, Bălești, Bărbătești și în Târgu Jiu. În 1962 se pensionează. Acțiunea din romanul Pământ viu se desfășoară într-un sat basarabean, unde după 1918 protagonistul, Stiopa Capmare, țăran sărac, încearcă să obțină avere și prestigiu în comunitate. Lupta pentru pământ, în varianta realist-rebreniană, însoțită de erotism și mai ales de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]
-
copie după Diploma de Doctor (1939), caracterizări și recomandări de dinaintea instaurării comunismului în România. Am intrat în posesia dosarului în 1990, fiindu-mi transmis de la Muzeul Satului din București, când s-a reorganizat arhiva instituției de unde Ion Chelcea a fost pensionat de bătrânețe (Hotărârea 1254 din 17 iulie 1968). De aici încolo vom numi acest document social „Dosarul I.C.”. Așadar, ce conținea un dosar de cadre în perioada comunistă de până la 1968? În dosarul I.C. se află: A. fișa de personal
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aprecierile negative (stigmatul „reminiscențe burgheze”), pentru a rămâne în „câmpul muncii”. În ceea ce îl privește pe I.C., ca și în cazul multor intelectuali formați în perioada precomunistă, acesta pare a fi fost motivul. După ce a fost „comprimat” (forțat să se pensioneze la vârsta de 45 de ani) în 1947 și după ce a fost „eliberat din învățământ” în 1951, I.C. consemna în prima sa A.d.p. (1951) că nu a fost indiferent „față de mișcarea politică și economică sub formă marxistă” și recunoștea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Chelcea, 1988, p. 98). Cât l-a avantajat comunismul pe I.C. s-a văzut: a trecut prin „comprimările” din învățământ, a fost „detașat de la catedră”, a suportat acțiunea de „epurare”, ca să nu mai vorbim de anchetele de la Securitate. A fost pensionat în 1957, înainte de împlinirea vârstei-limită. Din 1957, după apariția studiului-denunț politic al lui Ion Vlăduțiu (1957, pp. 229-284), și până în 1964 i s-a interzis să publice în revistele de specialitate, numele său fiind „trecut la index” - cum spunea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rămâne un test pentru un regim democratic în devenire. Se impune deci legiferarea unei măsuri care să despresureze acești 315 intelectuali și științele pe care ei le practică de spectrul nebulos lăsat de vechiul regim; unii au decedat, alții sunt pensionați de la locuri de muncă necalificate, alții sunt veritabili oameni de știință, dar cu o discontinuitate profesională semnificativă; o pată violetă din istoria noastră trebuie ștearsă printr-o măsură radicală, semn al vigorii democrației și justiției noastre. Prezentăm succint elementele înscenării
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aflam aproape de momentul pensionării). Solicitată să revin în fostul Institut de Psihologie, la 1.04.1990 m-am transferat de la IEFS în funcția de psiholog principal, ca apoi să dau concurs de cercetător științific. La 1.01.1997 m-am pensionat, dar, în calculul pensiei intrând perioada în care am lucrat în fabrică, mi-a ieșit o pensie de mizerie. Am continuat să lucrez la Institut după pensionare (11 luni fără salariu, apoi am fost reangajată la 1.12.1997); îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]