14,398 matches
-
exod” al evreilor în România, pentru că în contextul crizei mondiale și al depresiei financiare prelungite în care se află acum omenirea, din punct de vedere al PIB-lui România este în acest moment cea mai săracă țară din Uniunea Europeană și aproape pierdută financiar, economic și politic. Pierdută financiar, dar nu și inconștiență cultural. „Cultură este puterea popoarelor”, ne spune Mihai Eminescu. Cultură poate fi în același timp și putere politică și putere religioasă, dar numai pentru acelor popoare care au o conștiință
ROMANIA ETERNA, ISRAELUL SI GRADINA MAICII DOMNULUI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364627_a_365956]
-
pentru că în contextul crizei mondiale și al depresiei financiare prelungite în care se află acum omenirea, din punct de vedere al PIB-lui România este în acest moment cea mai săracă țară din Uniunea Europeană și aproape pierdută financiar, economic și politic. Pierdută financiar, dar nu și inconștiență cultural. „Cultură este puterea popoarelor”, ne spune Mihai Eminescu. Cultură poate fi în același timp și putere politică și putere religioasă, dar numai pentru acelor popoare care au o conștiință cosmică avansată, care sunt conștiente
ROMANIA ETERNA, ISRAELUL SI GRADINA MAICII DOMNULUI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364627_a_365956]
-
conștiință cosmică avansată, care sunt conștiente de propriile lor valori naționale și care recunosc în același timp și valorile culturii universale, ale creației de Idei mari, precum Infinitul și Eternitatea. Iată de ce am spus mai sus că România este aproape pierdută financiar, economic și politic, dar nu și inconștiență cultural. Pentru că, atenție mare, dragi români, inconștiență este o țară, o patrie, constiinta, un exil. Iar eternitatea României este chiar "cheia"cu care vom ști cum să intrăm în istoria culturii universale
ROMANIA ETERNA, ISRAELUL SI GRADINA MAICII DOMNULUI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364627_a_365956]
-
aș putea la tine să mă-ntorc, iubirii noastre să-i întețesc văpaia ori poate să te-aprind de n-am să pot ne-om despărți pe veci că vorba aia iubirile în lume lipsite de mireasmă sunt clipe doar pierdute și vieții îi sunt caznă. Referință Bibliografică: dezmiardă-mă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 239, Anul I, 27 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DEZMIARDĂ-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364680_a_366009]
-
prospețimea și simplitatea expresiei, prin schimbarea cu naturalețe a registrului stilistic, prin voluptatea privirii și uimirea în fața miracolului lumii, prin cantonarea într-un univers al purității. Poetul percepe iubirea ca pe un miraj, ca pe o stare mereu dorită, mereu pierdută, fiind preocupat de elucidarea misterului ascuns dincolo de imaginea aparenței, erosul declanșând stări reale de reverie. Ca principiu constitutiv al lumii, femeia iubită este o permanență în poezia sa, reprezentând eterna aspirație spre ideal. Pentru Coman Șova, femeia, simbol al suavității
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CLIPE PIERDUTE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Un glas pustiu și fără de cuvinte, Și gânduri ce te macină mereu, Atât ți-a mai rămas de azi-nainte, Dar crede-mă, nu asta
CLIPE PIERDUTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349470_a_350799]
-
am putere. E prea târziu,nu ne vom regăsi! Uită chipul, ce ți-a zâmbit odată! Nu lăsa nici gândul să se plimbe, Căci hotărârea mea, este luată Și nicicând ,ea nu o să se schimbe! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: CLIPE PIERDUTE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1301, Anul IV, 24 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CLIPE PIERDUTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349470_a_350799]
-
lăsat de Tatăl Zeu prin ochii Tăi Iisuse o pasăre de zboară are mișcarea lină cum este pasul Tău e Duhul care vine în trupuri ea coboară când o greșeală facem suspină Dumnezeu ne iartă neputința robiți suntem de zile pierduți suntem pe cale uităm de pasul drept noi rătăcim poteca poverile reptile sug sângele din suflet nu cred că-i înțelept să rătăcim bezmetici la nesfârșit uitând de rostul nostru-n viață de ce-am venit aici mai bine-n rugăciune
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
nici ea, nici bărbatul ei nu câștigau cine știe ce. Așa că îi mai trimiteau din când în când pe cei mici „ pe la mamaie și pe la tataie ”. Și el, și noi, ne mai ogoiam sufletul povestind necazurile. Ne astâmpăram și dorul de cel pierdut. A trecut ceva timp la mijloc. Când s-a dus și el, am simțit că bunicul a pierit cu totul. Era internat de două săptămâni într-un spital mare din oraș. De fiecare dată când cineva din famile e bolnav
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
urâțenie. Totul ar fi limpede și clar ca lumina soarelui. Am vedea cu adevărat frumusețea interioară în adevăratul sens al cuvântului. Am simți tot ce ne înconjoară intens și am aprecia mai mult fiecare lucru sau ființă în parte."by Pierduta in ganduri. Click here to Reply or Forward
CINE SUNTEM de IONEL CADAR în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349533_a_350862]
-
colcăitor, aflat de asemenea la limita dintre neînsuflețit și conștient. Nu e o lume aurorală, ca la Nichita, o lume dureroasă în înmugurirea ei, este mai degrabă unda limpede a unui Styx liniștit, în care imaginile curg dintr-un timp pierdut, poetul intrând în iarna anilor cu nostalgia unor trecute primăveri. Gândurile îi sunt bântuite de îngeri și demoni, ajutându-l parcă să treacă, odată cu noi, barierele suferinței: ”Mă iartă Doamne, dacă nu mă împac cu Tine,/ Dar sufletul mi-e
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
parte!/ și cuprinsă de o pasiune scenică se dezlănțuie/atunci mă prefăceam într-o cămașă învechită, să îți ascund golurile adâncite în piept și trăgeam perdeaua cutremurată până la celălalt capăt al păcatului/. Fiecare poezie, fiecare vers e-un simțământ trecut, pierdut și regăsit, /o cunună împăcată, să ne șteargă-n veci durerea, o iubire așteptată, să trezească învierea/ și cu patos fulminant își expune convingerea /iubesc, iubirile pierdute de alții/ iar incertitudinile se răsfrâng în sensibilitate dusă până la exacerbare / Uneori nu
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
caut eu în viața mea? 24-03-11 Scrisoare mamei Ce rar mai poartă astăzi vântul miros de pâine de acasă, pe drumuri mi s-a încleiat cuvântul și-n colț, scrisoarea mea e roasă. Pe-aici, printre pereți străini, port strigătul pierdut și răzlețit în mine, zilnic scormonind în gânduri după tine. Te văd cum cauți în lătrat de câini poștașul cu o veste ce nu vine; cu ochii stinși,întrebători, când zeii din rugăciuni căzură, mă cauți printre călători, cu scrisoarea
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
prima parte. Nici de bere nu mai aveam chef... Uitasem frumusețea clipelor de pe insula noastră și abia așteptam să ajungem acasă... Parcă eram plecați de o lună, nu doar de trei zile. Când nu mai ești lângă cei dragi - clipele pierdute ți se par o eternitate... [i]Pasager = vas de călători care făcea curse regulate pe brațele Dunării, cu punct de plecare și sosire Tulcea, spre Sulina, Chilia sau Sfântul Gheorghe (n.aut.) [ii]Juvelnic = unealtă de pescuit confecționată din plasă
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Care nu-mi știu de părinți; să ne giugiulim ca ele: Gură-n gură, cioc în cioc, să ne-ncăldurim pe creacă, Să dormim numai un strop; dragei mele o să-i placă. Vai, dacă-o ramură se rupe, teiule, sunt om pierdut! În moment ce-o să mă pupe, să o prinzi! ai priceput? Am o teamă, dacă-o scap? creanga poate să se miște; Mâna-i trec de după cap, și-i las mâna să mă muște... Eu să -ncep cu para ei
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
Silvia Ercuță (Starea de vinovăție, 2003), Alexandra Răchiteanu (Apusul copilăriei, 2004), Elena Amalia Filip (Vis de stea, 2005), Cristian Constantin Bostan (Balconul cu vise, 2005), Georgiana Preda (Ireversibila scară, 2005), Maria Ilinca Trifonescu (Magia copilăriei, 2006), Andra Patricia Groapă (Vis pierdut, 2006), toate sub egida Editurii Cronica din Iași, Daniela Olivia Ghicajanu (Joc ciudat, 2006), Andreea Fulaș (Drum spre lumină, 2007), Iuliana Relea (Anotimp confuz, 2007), Ilinca Maria Trifonescu (Primăvara din suflet, 2007), Ștefan Moței (Umbra unui gând, 2010), Ioana Cristiana
LEONID IACOB de LEONID IACOB în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349638_a_350967]
-
cel de al treilea copil, care în amintirea celui de curând mort, primește tot numele de Gheorghe-Titus. Titus este singurul copil rămas în viață. În anul 1918, se naște Augustina, fetiță care ar fi trebuit să fie mângâierea primului rod pierdut. Izbucnește în acea perioadă o epidemie de gripă, se îmbolnăvesc grav, atât fetița, cât și soția. Moare mai întâi mama, apoi fiica.” „Slăvit să fie Domnul! Amin” Ne putem gândi câtă durere a îndurat Iosif Trifa și bineînțeles că părea
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
panorama, de dincolo de realitatea imediată... Volumul se încheie cu preludii vechi, din lumea veche: „diamante se fisurează - pe linia/melancoliei: e gata/ alunecarea luminii în/ scrâșnet/” -Preludii hiperboreene Temele finale se dezvăluie: nunta, cavalerii eterni, moartea fără de nume moarte, profetul pierdut, speranța, eonii... Profetul își găsește locul într-o lume fără de profeți, poemul l-a preschimbat, lumea este eonul... Adrian Botez ține să-și regizeze volumul înserând câteva opinii asupra scrisului său, să lase un scurt „Curriculum Vitae” , argumente pentru o
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PARADIS PIERDUT Autor: Andrei Toader Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului PARADIS PIERDUT Cînd cerul mă sugruma fără vină Stihia morții se-așterne în al meu vis, Aș vrea să sărut iarăși prin lumină, Acel miracol
PARADIS PIERDUT de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350268_a_351597]
-
e-n floare , eroii sunt uitați , Vă-ndemn la o strigare : Romani , toți suntem frați ! Și la final de tristă poezie , Când moartea mă așteaptă-n așternut , O întrebare evadează vie : De ce mormântul nostru este mereu tăcut ? Referință Bibliografică: PARADIS PIERDUT / Andrei Toader : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2045, Anul VI, 06 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Andrei Toader : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PARADIS PIERDUT de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350268_a_351597]
-
desăvârșire, trecând printre nenumărate crăpături în stâncă și hăuri deschise. Într-un târziu, m-am așezat un pic să mă odihnesc, și am fost înconjurat de o mulțime de ciumați. Aveau pielea neagră, cu bube, ganglioni inflamați și sângerânzi, privirea pierdută și scoteau gemete cumplite de durere. Atunci am simțit că mă ia cu leșin și am știut că acolo îmi voi sfârși zilele. Nu îmi dădeam seama dacă voi mai ieși din peșteră, dar și dacă o voi face, aveam
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
accentuând și strigând cuvintele în urechile mele. Dar eu îți spun: bine ai revenit pe tărâmul care îți va aduce un sfârșit grabnic și dureros... Ha, ha, ha..., mi-am reamintit replica din vis. ”Nu înțeleg”, am murmurat, tot mai pierdut. ”Ei bine, dacă vrei să înțelegi, privește repede... Înainte de a muri...”. O mică scenă holografică animată s-a desfășurat în fața mea. Eram eu, mai tânăr cu probabil zece ani, în Palatul Blestemelor Eterne, împreună cu Shira, fiica cea mai mică a
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
bătrân a murit de inaniție, un copil abia născut încearcă să înfrunte lumea cu scâncetul său... Un Papă necrezând că va mai salva omenirea (din cauza ei, nu a Sa, firește), un dictator disimulat sub masca apărării drepturilor omului, un eu pierdut iremediabil, confuz... Cine sunt eu, cel ce trăiesc toate acestea, cât drept am, și nu câtă dreptate, să vă judec... Marea nebunie a creației și fatala imperfecțiune, eroare, ca un virus rătăcit cine știe cum într-un calculator considerat perfect... Îmi căutam
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
confuz... Cine sunt eu, cel ce trăiesc toate acestea, cât drept am, și nu câtă dreptate, să vă judec... Marea nebunie a creației și fatala imperfecțiune, eroare, ca un virus rătăcit cine știe cum într-un calculator considerat perfect... Îmi căutam eul pierdut, jur că făceam asta atunci când sora mea a intrat în cameră într-o ținută neglijentă, arăta ca o divă sexy de pe coperta cine știe cărei publicații de succes, și atunci, într-o clipă letală, am privit-o ca pe o femeie, am
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
încurcaseră rău de tot și nu știau ce ar mai fi putut încerca pentru a salva (sau măcar echilibra) situația. La un moment dat, Silvia rupse tăcerea, ca străfulgerată de o idee neașteptată. „Stați puțin, poate că nu e totul pierdut. Ascultați...”. Ziua a patra. „Stați puțin, poate că nu e totul pierdut. Ascultați...”, reluă Silvia, după o scurtă pauză. „Nu avem ce face. Ieșim în stradă și le dăm pe gratis”. „Bine, dar asta echivalează cu falimentul. Înseamnă să nu
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]