3,087 matches
-
apoi o a treia, în centrul căreia se înalță jilțul lui bodhisattva. Toate trei sunt făcute dintr-un santal neprețuit numit uragasăra, iar înăuntru totul este tapisat cu flori divine. Prețiosul adăpost este dur ca diamantul și totuși plăcut la pipăit ca mătasea cea mai fină. Nașterea lui Buddha a fost miraculoasă, ca și gestația. Chiar și conceperea a fost imaculată. La venirea timpului, Mahă Măyă merge să-și viziteze părinții la Devahrada. Pe drum, ea se oprește în parcul din
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
vizită prințului Carol la București. Bineînțeles că accastă vizită, anunțată numai ca o vizită de curtoazie, era o vizită cu însemnare politică. Prințul Milan, care știa că în curând va intra în luptă cu împărăția turcească, venea la București să pipăie terenul. Ei bine, oameni ca Beizadea Mitică Ghica și generalul Florescu nu voiau să lase lui Lascăr Catargiu cel dintâi rol în niște împrejurări atât de însemnate. Pe când la București se țeseau intrigile acestea, în Balcani bandele bulgare încep să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fiecare dată tîrziu, mult după miezul nopții, invadat de tot felul de gînduri. Număr trenurile, mașinile, tresar la zgomotele străzii. Dimineața am genunchii moi, strîng anevoie pumnii, amețesc cînd mișc brusc capul. Deși s au împlinit două săptămîni de la operație, „pipăi” încă lucrurile. Cînd ies în oraș, ritmul străzii mă copleșește. Fac mari eforturi să maschez pentru cunoscuți faptul că sînt încă în convalescență. Azi, în dreptul Institutului, am avut cîteva ezitări la mers și, simultan, o ușoară panică. La întoarcere, m
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți 202 și unul cunoscut (de la Suceava)203. Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui obiect pufos. Era o pălărie străină. Am dat alarma. La fața locului a venit și soția - Întrebându-ne a cui va fi fiind pălăria - numită clop dincolo de munți. Am pus obiectul În legătură cu locurile ce ocupaseră oaspeții
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să fac, și cum e mai bine. Dacă ajung la așa ceva, vreau să găsesc și sprijinul matale, psihic. Directorul Casei de Cultură de aici, mi-a spus că Ustencu, totuși, i-a transmis că Încă mai vrea să facă expoziția. Pipăie, dacă ești drăguț, situația și scrie-mi. Nu te obosi, când te plimbi. Sărutări de mâini mamei matale, soției. Cu sentimente de prietenie și afecțiune, Todirel Tatos 2 C.P. (Fălticeni, 26.4.1967) Dragă Domnule Eugen, Îți mulțumesc foarte mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai apuc să-l văd. Se vor Împlini 20 de ani de când ne-am apucat să facem cartea asta! Din nefericire, eu nu mă simt bine și nu sper s-o văd apărută În Întregime. Măcar primul tom să-l pipăi! Tu vei apărea În vol. III. Cu mult drag, Mircea Zaciu Scrie-mi! * Bonn, 18 aprilie 1994 Dragă Norman Manea, Am primit scrisoarea Dtale din 6 april și Îți mulțumesc. Ea mi-a făcut mult bine (sufletesc) nu doar simpla
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era anormal de ușor, de parcă și-ar fi pierdut orice consistență. Nici nu-mi dădeam seama cărei specii îi aparținuse. Acum nu mai avea carne, căldură, memorie. Nimic. Doar în mijlocul frunții se afla o cavitate mică, puțin cam aspră la pipăit. Am presupus că era urma lăsată de un corn. — Este craniul unui unicorn din oraș, nu? am întrebat. — Da. Visul vechi e pecetluit înăuntru, zise ea calmă. — Și ce fac cu visele citite? — Nimic. Treaba ta este doar să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atent fruntea. Te concentrezi bine, dar fără asprime. Ușor, ușor. N-ai voie să-ți iei ochii de pe el. Oricât devine de sclipitor, nu-ți desprinzi privirile. — Sclipitor? — Da. Dacă îl privești fix, o să înceapă să emane lumină și căldură. Pipăi dâra de lumină cu degetele și atunci o să poți citi visele vechi. Mi-am repetat în minte indicațiile bibliotecarei. Nu-mi dădeam deloc seama cam ce fel de lumină va emana craniul sau ce senzație îmi va lăsa, dar am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în urmă. Am adus de la bucătărie coșul de gunoi, am mototolit ziarele la loc și le-am aruncat. Coșul s-a umplut pur și simplu. După ce-am terminat cu ele, am dat peste o folie de polietilenă, moale la pipăit ca un deget de copilaș. Am dat-o la o parte cu ambele mâini și am aruncat-o direct la coș. Habar n-aveam ce era înăuntru, dar îmi imaginam că nu putea fi ceva obișnuit. Câtă bătaie de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-am dat seama că sunetul venea dintr-un anume punct al craniului. L-am lovit de mai multe ori. Am găsit până la urmă locul exact de unde se auzea - o scobitură superficială de aproximativ doi centimetri chiar în mijlocul frunții. Am pipăit-o ușor cu vârful degetului. Suprafața era mai aspră decât a unui os obișnuit. Parcă ar fi fost smuls ceva de acolo. Ceva. Să zicem un corn. Corn? Dacă acela fusese corn, înseamnă că eu țineam acum în mână craniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dat când am ajuns în oraș. Bătrânul a deschis dulapul, a scos un palton militar bleumarin și mi l-a dat. Când l-am luat în mână, mi s-a părut greu ca un bolovan, iar materialul foarte aspru la pipăit. — E puțin cam greu, dar mai bine decât deloc. L-am procurat special pentru tine acum câteva zile. E bun ca mărime? L-am probat. Era cam mare la umeri și trebuia să mă obișnuiesc cu greutatea lui. Altfel, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-o imediat. Privit de la distanță, la lumina palidă a lanternei, turnul părea o construcție monumentală minunată, care a dăinuit de-a lungul secolelor. Dacă te apropiai însă și-l atingeai, constatai că nu era decât o masă stâncoasă, aspră la pipăit, operă a intemperiilor naturii. Nici scara în spirală nu era scară adevărată, ci doar un fel de trepte săpate în stâncă, neregulate și înguste, făcute probabil de Întunegri. Abia aveam loc să punem câte un picior. Ca să nu cădem, trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vâjâitul vântului. Uși nu existau. Doar un zid plat din cărămidă. Semăna oarecum cu Zidul care împrejmuia orașul, dar când ne-am apropiat și am privit mai atent, am constatat că pe alocuri era ciobit și mult mai aspru la pipăit. De spatele clădirii era lipită o căsuță din cărămidă. Ca mărime, semăna cu ghereta Paznicului. Avea ușă și ferestre la care atârnau saci pentru cereale în loc de perdele. Coșul de pe casă era înnegrit de fum. Oricum, existau semne că locuia cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o oarecare intuiție. I-am dat fetei lanterna și am urcat pentru a face investigații. M-am prins cu toată forța de o adâncitură în stâncă și am pus piciorul deasupra sculpturii în relief. Am întins mâna dreaptă și am pipăit toate părțile colțuroase ale stâncii. M-am săltat și am privit deasupra. Am văzut deschizătura mult căutată. N-am distins-o clar din pricina întunericului, dar am simțit o briză ușoară pătrunzând pe acolo. Mirosul nu era tocmai plăcut, dar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care-mi poleise degetele în alb. Nu-i puteam descifra semnificația, dar știam că nu era un element dăunător sau dușmănos. Singurul lucru pe care l-am perceput cu claritate. A fost suficient să-l iau în mână și să pipăi razele luminoase cu vârfurile degetelor. Nu are de ce să-mi fie frică. Doar n-o să mă tem de mine însumi. Am pus craniul pe masă și mi-am apropiat mâinile de obrazul ei. — Ți s-au încălzit mâinile, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
motiv primordial și în Chemarea marea, poem al căutării și al surprinderii inefabilului, cu o multitudine de sugestii mitice, care pretind o lectură în palimpsest. Armonia cosmică e invocată și în placheta Noapte și iar noapte (1995), unde sonurile lirice pipăie infernul, pragul trecerii, ritmurile primordiale ce-l topesc pe eros în thanatos, transfigurând încă o dată motivul nunții mioritice. Poate cea mai reprezentativă culegere de poeme rămâne Cartea anilor (2000). În structura ei se regăsesc vârstele sonore ale imnului pe care
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
înfățișările concrete ale femeilor întâlnite: „Îți sărut prefigurările coapsei / și aburii muzicali din preajma umerilor / și sânii - calde basoreliefuri. Nu știu cum arăți. Vei fi fost călătoarea / rezemată de canaturile unei ferestre de tren / sau adolescenta cu brațe bizare din gara Predeal / care pipăia cu sfială obrajii munților, / spunându-le ceva.” Ultimul volum de versuri publicat în țară, Dragostea e pseudonimul morții (1980), se face ecoul oboselii unei existențe văzute ca o „naștere amânată”. Versurile devin eliptice, fragmentare, iar poetul, convins că „adevărul e
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
București, 2002, p. 79. 4 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere și note de N.I. Ștefănescu, în vol. Aristotel. De anima. Parva naturalia, postfață și ediție îngrijită de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1996, p. 36: "Animalele care au pipăit au și dorință. Nu e clar, că au putința de a-și reprezenta, dar va trebui să revenim mai târziu. Pe lângă acestea unora le aparține și mobilitatea, iar altora chiar putința de a gândi și apoi intelectul, ca de pildă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
București, 2002, p. 79. 200 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere și note de N.I. Ștefănescu, în vol. Aristotel. De anima. Parva naturalia, postfață și ediție îngrijită de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1996, p. 36: "Animalele care au pipăit au și dorință. Nu e clar, că au putința de a-și reprezenta, dar va trebui să revenim mai târziu. Pe lângă acestea unora le aparține și mobilitatea, iar altora chiar putința de a gândi și apoi intelectul, ca de pildă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Nu contează dacă e sau nu un citat. Chiar și atunci când apare fraudulos în textul sau în imaginația altuia, îl observăm ca pe un transplant, ca și cum o bucată din omul ori scriitorul Cărtărescu ar fi fost mobilizată în alt context. Pipăim același membru pe care îl știam în opera autorului, aceeași cadență a frazei, același ton: autorul e "acolo", chiar dacă dezarticulat și transportat. Sufixarea în -an vorbește despre o formă de furt și, paradoxal, până și atunci când e acuzatoare, rămâne o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vorbește despre o formă de furt și, paradoxal, până și atunci când e acuzatoare, rămâne o dovadă a intimității cu opera scriitorului. O calitate greu de cântărit continuă să fie prezentă. Într-un procedeu intertextual optzecist în care regăsim ceva "eminescian" pipăim încă trupul autorului, ca o relicvă care a fost conservată cu grijă în racla ei de cristal. Or, evident, Cărtăreștii ne comunică altceva. Pe lângă torturarea onomasticii, sintagma implică supoziția unei multiplicări a individului creator, vorbește despre posibilitatea mai multor scriitori
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
posibilitatea unui nou domeniu de cercetare care să nu se sprijine pe mijloacele narative ale istoriei, ci pe cele empirice ale științelor pozitive, cum era geologia. Arheologia promova o nouă experiență a trecutului, fundamental materială, bazată pe ceea ce se poate pipăi și trăi în mod direct, fără medierea unei "povești" transmise de tradiție. Iar la începutul anilor '70, când scriitorii români descoperă arheologia, tocmai această opoziție față de metodele și premisele istoriei constituie mobilul atracției lor pentru noul domeniu de cunoaștere: posibilitatea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
estetic, celălalt etic. Vestigiile se organizează în funcție de două serii, sub semnul binelui și al frumosului: există obiecte care vorbesc despre măiestria realizatorului, care ilustrează prin proprietățile lor formale anumite opțiuni conduse de aspirația spre frumos ("obiecte reale, cari se pot pipăi, cari au forme sau plastice sau grafice și astfel cad de-a dreptul sub simțul vederii"71); după cum există obiecte care evocă obiceiuri, credințe, moduri de a fi ale unei populații din trecut. Această bifurcare stă în centrul cursului introductiv
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Am chef să fac o grămadă de chestii mărețe, captez tot felul de vibrații înalte, mă conectez la rețeaua geniilor și tot așa. Dar cum dau să mă apuc de făcut lucrurile fantasmagorice de care vorbeam, mă trezesc că iar pipăi cardul magnetic ca pe lampa lui Alladin. Azi însă pe duh îl doare-n cot de creditul meu insuficient și se lasă iar pe spate la fumat o narghilea cu aromă de Bombay. Buuun, vine și ziua cea mare. După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
forme spirituale, care să fie între Dumnezeu și oameni?"727. Înainte de a oferi răspunsul, autorul a expus punctele de vedere existente privitoare la această problemă: "Liberii cugetători de astăzi o tăgăduiesc, căci ei nu admit decât ceea ce văd și ceea ce pipăie"728; ulterior, el a demonstrat existența lor prin argumente oferite de Biblie (Îngerii și Avraam, Îngerul și Iacov 729). Acest articol, scris de preotul Cipolloni, era o traducere din Causeries din Dimanche 730. S-a dezbătut, pe parcursul a mai multe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]