3,187 matches
-
Escală maritimă și aeriană. Baruri fără număr non-stop. Plaje orbitoare. De pe care se aude muzica plecărilor definitive, despre iubiri, prieteni, iluzii, amintiri, În călătorii fără sfîrșit Înconjurate de acordurile pierderilor maritime, vapoare tot mai mici stingîndu-se În orizont dincolo de palmierii pitici, fabrici de tutun și de băuturi alcoolice, cluburi de noapte. Unde bea și fumează Evora, de o urîțenie greu de definit, cu privirea sașie și cele aproape o sută de kilograme pe care și le poartă desculță, diformă, totul șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aceleași ingrediente: sînge, mortăciuni, sex ori ce e, apocalipse, lume supărată). Nu este adevărată, iată, bătrîna anticipație potrivit căreia oamenii viitorului vor avea un creier foarte mare. Poate vor avea un craniu foarte mare, creierul dă semne că va fi pitic. A-nceput de pe-acum să cadă, să-l caute lumea pe covoraș, să se micșoreze, face bing bang prin scăfîrlie, uite-i pe strămoșii oamenilor viitorului cît sînt de inteligenți, vorbesc deja telepatic, ca-n viitor. Cu mîinile. King
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urechi și mă duc acasă să beau ceva tare, să ascult muzică, să citesc un ziar. Să mă deconectez, filmul ăsta mi-a făcut rău. Numărul 9 al României Mari este exact ce-mi trebuie, un concert Înălțător Închinat răposatului pitic. Prima parte a lucrării, Allegro (subintitulată „Trădare de țară”) debutează cu o frază muzicală energică, viguroasă, interpretată la tobe. Se aude un răpăit În crescendo care, deși bogat În alterații, evocă foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pînă să ne lămurim, se ivește unul, enorm, Își deschide gura În formă de lalea și-nfulecă toată platforma de extracție a mirodeniei, cu macarale, tulumbe, mirodenie și maiștri nisipari cu tot. Vine Însă legendara maică Bene Geserit, care-i pitică. Paul se Întreabă-n vis: „Mirodenia ! Ce-mi face ? Eu sînt alesul ?” Jessica e mama lui. Dr. Yueh, trădătorul, Îl asigură pe duce că-i va salva pe Paul și pe Jessica dacă-i de acord să sufle dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de critici cum ar fi: „Tratarea istoriei este deformată, văzută de jos În sus, din punctul de vedere al unui copil Oskar care a hotărît să nu mai crească și care datorită acestei determinări voit și dublu minoritare (copil și pitic) face din scena istorică o monstruoasă paradă de uriași”. (D. Dubroux) Sau alta: „Deși trimite la evenimente precise și reale, Toba de tinichea este un film oniric, eterogen și profund baroc, ale cărui sensuri secundare sînt pe cît de multiple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este, mai Întîi de toate, un personaj obișnuit neobișnuit, ci o cutie de rezonanță care povestește, se miră și nu se miră de ce vede, mirarea are proporții naționale, e bolnav de nervi la modul teoretic, practic și nesfîrșit ironic, e pitic, poate suferă, poate nu, se pare că nu iubește pe nimeni din jurul său, exceptînd-o oarecum pe Maria, căreia Îi provoacă stări euforice turnîndu-i praf de zmeură În buric, Îi adoră pe Goethe și Rasputin, scrie cu o frumoasă caligrafie litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a pornit Dumnezeu pe executat planuri cu pixul și compasul astral, pe foi de hîrtie pe care doctorii În costum și evanghelie ni li arată, plini de modestie. Poate că pe acolo, printre proiecte, Încap și două, trei miracole pentru pitici, politicieni, singuratici, debili mintali, care caută femeie cu pieptul mare Între 25 / 35 de ani, reumatici, gripați irecuperabili, dar tandri, fără noroc și fără picior. Participanții la miraculoasele ședințe de vindecări publice sînt uneori gălăgioși, alteori, mai des, abulici, sforăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În tornada melodică În care puteai Însă distinge net, decupată cu maximă precizie, fiecare optsprezecime, tornadă amețitoare ca iubirile lui Scott Fitzgerald, muzica strîngîndu-se uneori În covîrșitoarea tulburare cu care priveam osteogeneza imperfectă, boală extrem de rară, a unui uriaș muzician pitic polifonic, ce-i lăsa totuși posibilitatea să cînte așa cum cînta, cu capul dat pe spate, privind vîrtejul de sunete („CÎnd l-am văzut prima oară pe Enescu, Într-o cameră slab luminată, cînta Bach și părea că o face doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-nainte și mai mult decît atît”, refren. Dară nu, aici este totuși vorba de cultură și civilizație. Cultura și civilizația sînt reprezentate printre altele de o fotografie cu un om Înalt citind pe nerăsuflate revista asta, alături de care merge un pitic care nu citește nimic. Sau citește, dar nu se vede. În alt articol, Săraru ne spune c-avem foarte multe scenarii iar „izvorul lor subteran e alimentat cu o generozitate a investițiilor care nu poate să nu trezească semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
crede că dispariția apetitului sexual la femei „poate fi o consecință a slăbirii legăturilor vaginului”. Așa-i la indieni, vaginul se zbate-n legături, e pedepsit, vai de el. Noi stăm mai bine, cum scrie și pe-un perete: „Bebe + Pitica = Love”. Propoziție matematică ce-mi dă impresia că suprarealismul este specialitatea președintelui Iliescu. Care În alocuțiunea rostită cu ocazia zilei naționale, a făcut un firesc acces de paralelism Între 1 decembrie 1918 și decembrie 1989, precizînd ireal În toate televizoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și l-am blestemat din toată inima mea devastată, doar că blestemul a nimerit puțin pe-alături și i-au murit părinții la cutremur, el a scăpat, dar tot m-am bucurat, rămăsese orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o zonă, n-ai nici o legătură cu oricare alta. Nici mlaștini nu erau pe aici, și nici păduri arse. Arătau ca și cum ar fi fost ale cuiva, Însă erau frumoase, iar fagii și arțarii erau răsuciți; și mai erau mulți stejari pitici cu frunzele frumos colorate, iar În tufișuri erau o grămadă de oțetari de un roșu aprins. PĂrea un loc bun pentru iepuri și am Încercat să văd ceva vînat, dar mergeam prea repede ca să te poți uita ca lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fără fund". După o vreme, m-am trezit pe un alt tărâm, unde trăiau niște pitici foarte drăguți și micuți, la fel ca și căsuțele lor. Deoarece eram confuză și în același timp foarte încântată, am întrebat pe unul dintre pitici: Bună! Aș vrea să știu... Aaaa..! Un om! Cum ai ajuns aici? A spus piticul foarte agitat. Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim? Printr-o groapă? Cum e posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
pitici foarte drăguți și micuți, la fel ca și căsuțele lor. Deoarece eram confuză și în același timp foarte încântată, am întrebat pe unul dintre pitici: Bună! Aș vrea să știu... Aaaa..! Un om! Cum ai ajuns aici? A spus piticul foarte agitat. Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim? Printr-o groapă? Cum e posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu citoare? Da, dar de unde știi asta? Ooo... asta e de rău, e de rău! a
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
agitat. Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim? Printr-o groapă? Cum e posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu citoare? Da, dar de unde știi asta? Ooo... asta e de rău, e de rău! a spus piticul îngrijorat. Stai puțin! De ce e de rău? Tu cine ești? Eu sunt piticul șef de pe tărâmul piticilor, unde se creează toamna! Bine, asta înțeleg, dar ce este așa de rău în legătură cu groapa și cu lumina aceea? Păi, stai să-ți
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
o groapă? Cum e posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu citoare? Da, dar de unde știi asta? Ooo... asta e de rău, e de rău! a spus piticul îngrijorat. Stai puțin! De ce e de rău? Tu cine ești? Eu sunt piticul șef de pe tărâmul piticilor, unde se creează toamna! Bine, asta înțeleg, dar ce este așa de rău în legătură cu groapa și cu lumina aceea? Păi, stai să-ți explic! În fiecare an, noi, piticii, producem toamna și tot ce se înțelege
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu citoare? Da, dar de unde știi asta? Ooo... asta e de rău, e de rău! a spus piticul îngrijorat. Stai puțin! De ce e de rău? Tu cine ești? Eu sunt piticul șef de pe tărâmul piticilor, unde se creează toamna! Bine, asta înțeleg, dar ce este așa de rău în legătură cu groapa și cu lumina aceea? Păi, stai să-ți explic! În fiecare an, noi, piticii, producem toamna și tot ce se înțelege prin aceasta: frunze căzătoare
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
se va închide! Păi atunci să ne apucăm de treabă, o să vă ajut și eu, pentru a termina mai repede! Bine, atunci hai să te prezentăm Reginei și să o informăm și pe ea în legătură cu portalul! Ajunși în palatul Reginei, piticul a spus: Maiestatea-voastră, permiteți-mi să vă prezint un pământean care ne-a informat în legătură cu o problemă legată de portal. Bună, pământeano! Sunt încântată să te cunosc! Plăcerea e de partea mea, Înălțimea-voastră! După ce am făcut cunoștință cu Regina, piticul
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
piticul a spus: Maiestatea-voastră, permiteți-mi să vă prezint un pământean care ne-a informat în legătură cu o problemă legată de portal. Bună, pământeano! Sunt încântată să te cunosc! Plăcerea e de partea mea, Înălțimea-voastră! După ce am făcut cunoștință cu Regina, piticul i-a explicat ce se întâmplase cu portalul și apoi ne-am pus pe treabă. I-am ajutat să confecționeze frunzele ruginii, bruma cea argintie și stropii de ploaie. Când toate lucrușoarele au fost gata, am mers la portal, dar
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte. Evanghelia toamnei, după Nichita Stănescu, așa sună: "Toamna nu cad frunzele, toamna cade numai Toamnă". Ni se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit aproape pitic, lupta pentru pace prin exterminarea inamicului. Ideologic, evident. Luăm lecții de capitalism cu "fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu cîtă plăcere îi punea la zid pe reacționari (cf. DEX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic, cf. bancului, cel mai mare din lume: "Io-te-te! Ti trîntesc di nu ti vezi; cî n-am bout pișleag ca tini. Sî mî pupi unieva". Cînd i-am cerut amănunte, Dumbravă mi-a spus că "da, Carp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tot în '81 am început și eu războiul personal cu Mistrie. Bătălia am încheiat-o înfrîntă, dar am învățat ce visuri să nu-mi mai fac. S-a întîmplat ca rusalca de Maia Branea (cel mai mare dintre cei șapte pitici îi zicea rusește, milaia maia) să se producă, la o sesiune de comunicări, cu un plagiat. Ernest Bernea fusese furat paragraf cu paragraf, virgulă cu virgulă, punct cu punct. Numai semnătura era diferită. "Ce mi-i Bernea, ce mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mine la Vîrfu-Cîmpului, e contrafacere. Am fost nevoit să contrafac o horă boierească. Toată arhiva institutului e viciată și trebuie revizuită". Mă folosesc de imaginea Magdei U., cea cu Institutul arenă de circ, ca să-i plasez pe toți în rumeguș: piticul Mistrie, secondat de August-Prostul, în genuflexiune; clovnul cu nas roșu care și-a înghițit muzicuța, iar muzicuța continuă să-i cînte din stomac: contorsioniștii rămași în poziția aplecat-față; călărețele acrobate, struțo-cămila, elefantul abulic. Maimuțele sînt reprezentate generos. Și specia ciugulitoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult. Păr lins, dat pe spate, frac minuscul. Se simți precum Gulliver în țara piticilor. Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cunoscusem și decât cel puțin jumătate dintre bărbați. Abia când am Început să lucrez În acest loc amăgitor mi-am dat seama cum e să te simți scundă și grasă toată ziua și-n fiecare zi. Eu eram de departe piticul trupei, eram cea scund și lătăreață - și purtam doar mărimea șase. Și, În cazul În care aș fi fost tentată să uit treaba asta câteva clipe, trăncăneala și cleveteala zilnică mi-o reaminteau la sigur. Doctorul Eisenberg zice că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]