58,806 matches
-
întrebările pe care și le puneau debutanții, cu privire la tehnica scrisului, la ceea ce puteam să facem, iar lectura prozatorilor de la Minuit aducea pentru noi un aer proaspăt... Mi-am scris, așadar, primele cărți oarecum în urma acestor experiențe de lectură... Ce vă plăcea în proza ce se scria în acei ani și care erau, ca să zic așa, motivele care vă îndemnau să vă desprindeți de alte modalități de a scrie, pentru a propune altceva. E-adevărat că prima hotărâre a fost cea de
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
un fel de comportamentalism... Există un soi de falsă geometrie oferită de lumea obiectelor, un fel de falsă coerență asigurată personajelor de această lume... Mă gândesc, de exemplu, la protagonistul romanului Dv. Femeia perfectă, una dintre cărțile care mi-a plăcut cel mai mult, căci e foarte bine articulată, foarte concentrată, - există acel personaj, Paul Cortèse, care se refugiază în același timp într-un fel de realitate virtuală, ca să scape de conștiința - dacă e o conștiință - a manipulării în lumea în
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
ca scriitor? E ceva care seamănă cu ceea ce dorim toți să facem, adică să ne întâlnim. Nu e vorba atât de mediul literar, cât de faptul că ne citim, ne întâlnim, și e această idee de rețea, care mie îmi place foarte mult... Literatura a fost, totuși, marginalizată... Ați amintit de cazul poeziei, de situația ei dificilă... Trebuie oare să ne plângem, e ceva catastrofal, e ceva excelent, - nu-mi dau seama, însă trebuie să privim lucrurile în față... În Franța
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
în mai toate întruchipările postmoderne ale artei: Șerban Foarță dedică un întreg volum recuperării unor dimensiuni importante ale culturii populare. " Primesc o fată în gazdă, ofer condiții de bloc./ Vînd tractor U560 și remorcă basculabilă 5t." "Taur, cu auto, îmi plac plimbările la iarbă verde" etc. Autorul colează anunțuri de prin ziare și, spre deosebire de mulți "postmoderni" care utilizează acest tip de materie, obține efecte mult mai complexe decît banalul și, la un moment dat agasantul, umor involuntar. Astfel, versuri precum "Steaua
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
ar fi să facem un inventar, multe din personajele vieții literare de azi au avut atunci partitura lor. Un astfel de inventar ar fi însă prea trist, sînt lucruri pe care trebuie să le știm, dar despre care nu e plăcut să vorbești. " În 1960, întreaga presă literară îmbrăca haine festive: doi importanți scriitori, Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu împlineau 80 de ani. Concretizate în numere omagiale de reviste și ziare, evenimentele literare sînt la concurență cu cele politice consemnate în
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
de exemplu, ar fi considerat că dreapta e bună, iar stînga e rea. Rațiunile țineau de siguranța națională. Stînga a fost însă mereu prada ușoară a propagandei comuniste. O carte cum e aceea a lui Koch (care nu i-a plăcut d-lui Iorgulescu, în treacăt fie zis) despre Sfîrșitul inocenței adună un material uriaș din care se vede bine la ce viclenie ticăloasă ajunseseră serviciile secrete și de propagandă sovietice, urcă din anii '20-'30 ai secolului 20, în recrutarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
Nicolae Manolescu Borges spune într-una din conferințele lui că îi place pur și simplu să citească literatură. Dinaintea unei cărți, mă simt, ca și el, un hedonist. Am citit de cînd mă știu fără nici un alt scop (lăsîndu-le la o parte pe cele impuse de școală, dar chiar și atunci încercînd
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
la povestea pe care vreau s-o aud. Trebuie să recunosc, acum, la sfîrșit, că nu sînt, ca cititor, doar un hedonist, cum ziceam la început. Sînt un cititor care nu s-a maturizat și iubește basmele. Unul căruia îi place să citească cele mai trăznite istorii. Dar care, atenție!, nu se plictisește de cele banale. Pur și simplu fiindcă adoră ficțiunile, tot ce iese din imaginația omului și e pus pe hîrtie sub forma unor întîmplări, personaje, discuții sau emoții
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
dorim nici dușmanilor cei mai înfocați ai țării! Indiferent de ce-a vrut să demonstreze dl. Năstase, important e ce s-a văzut. La capitolul pozitiv, s-au văzut mult mai puține "bâlbe" guvernamentale decât pe vremea jalnicilor "algoritmici". Ne place sau nu, trebuie să admitem că PDSR-ul propune un guvern mult mai omogen decât fusese în stare să producă bagheta magică a faimoșilor Ciorbea sau Vasile. Mai autoritar decât antemergătorii săi, dl. Năstase e mereu "pe fază", are întotdeauna
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
făcând un Protasov de neuitat. Un Protasov grandios în umilința lui, un jucător la ruleta rusească a vieții care crede despre sine că este fricos, un învins care din nimicnicia lui încearcă dureros să-i protejeze pe alții. Mi-a plăcut foarte mult cum spune Mircea Rusu ceea ce spune, dar la fel de mult mi-a plăcut cum tace. Tăcerile lui dramatice, infinit nuanțate sunt la fel de elocvente ca replicile. Regret că nu am competența unui cronicar de teatru ca să analizez pe larg creația
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
ruleta rusească a vieții care crede despre sine că este fricos, un învins care din nimicnicia lui încearcă dureros să-i protejeze pe alții. Mi-a plăcut foarte mult cum spune Mircea Rusu ceea ce spune, dar la fel de mult mi-a plăcut cum tace. Tăcerile lui dramatice, infinit nuanțate sunt la fel de elocvente ca replicile. Regret că nu am competența unui cronicar de teatru ca să analizez pe larg creația actoricească a lui Mircea Rusu, ca să încerc, apoi, să explic ce anume m-a
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
ales deputat, să-i fi dat prin gând să afișeze într-o zi la intrarea în parlament citatul lui Iorga?... Aș! Citez: Un popor care trăiește din vina lui sau a vremurilor, poate alege mai multe căi, dacă nu-i place să zacă în umilință sau sub disprețul altor neamuri cari știu a trăi, - adică munci, lupta și învinge. Ori îi trage sute de mii de ani o doină de jale. Atunci, cât ține cântecul, sufletul e slobod, dar trupul tot
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
o zi am să fiu cunoscut acolo. Dar nu e ceva la care mă gîndesc tot timpul, la New Orleans, unde trăiesc acum. Sînt în viața literară americană, toată viața mea adultă mi-am trăit-o printre americani... Așa că... îmi place ideea, dar... chiar să ocupe un loc central în viața mea?... Nu știu... Nonconformismul dumneavoastră ascunde o riguroasă disciplină. Care e programul dumneavoastră de lucru? Cîte ore scrieți și cîte ore citiți pe zi? În biblioteci? Cît de disciplinat trebuie
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
au folosit din plin hămesirea și sunt doldora de rețete culinare sau de visuri despre de-ale gurii. În romanele dumneavoastră numărul personajelor feminine complexe, subtile, cultivate și pline de viață - aș putea adăuga chiar, șturlubatice, pentru că păreți să vă placă făpturile șturlubatice - depășește cu mult numărul personajelor masculine echivalente (personajele masculine sînt, mai degrabă, rigide, fără trăiri zguduitoare). Ce să înțelegem de aici? Că nu-mi plac bărbații, dar ador femeile. Tată n-am avut - am fost crescut numai de
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
și pline de viață - aș putea adăuga chiar, șturlubatice, pentru că păreți să vă placă făpturile șturlubatice - depășește cu mult numărul personajelor masculine echivalente (personajele masculine sînt, mai degrabă, rigide, fără trăiri zguduitoare). Ce să înțelegem de aici? Că nu-mi plac bărbații, dar ador femeile. Tată n-am avut - am fost crescut numai de femei. Încerc eu acum să scriu un roman cu bărbați, dar nu știu dacă reușesc. În orice caz, lumea nouă este bine feminizată... Bărbăția a devenit un
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
Privesc în jurul meu mulțumită. Soțul cîntă o polcă. Bat tactul plesnind șlapii din plastic în iarba rară din preajma cortului. Asta fac!" Predispoziția pentru analiză o descoperim sub forma unei mărturisiri din Gîndesc intens cum vine miorița: Recunosc că aici îmi place să mă exersez analitic, aici sunt în largul meu, aici mă zbenguiesc eu ca peștele în apă..." După Valahia de mucava (1995), iată-l din nou pe Daniel Vighi pus pe taifas moromețian cu cititorul (îmi permit o comparație a
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
Marina Constantinescu Alexandru Dabija, ce-ți place mai mult: răsăritul sau apusul, soarele sau luna, muntele sau marea? Răsăritul. Lucrez foarte bine dimineața. Am un cult pentru zori. Iubesc soarele, căldura, deși toată copilăria mea a fost dominată de iarnă. În ani, iarna a decăzut ca anotimp
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Creangă și că Ceahlăul e mai mic decît Manga Parbat! Să tîinjești tot timpul după ceva ce nu ești. Mai în tinerețe îi ziceam "trînjeală". Nu se mai folosește vorba "a trînji". Ești un regizor minuțios, un artist căruia îi place ordinea. Structural, însă, ai manifestări care sparg așezarea prestabilită, ai tendințe anarhice. Sînt un anarhist pur. Aș fi vrut să mă nasc în perioada de glorie a anarhismului. Cred în valorile de corecție pe care le poate aplica anarhismul unui
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
pătruns energia uriașă a fenomenului teatral al anilor '60-'70, ce minune trebuie să fi fost trăită în libertate. Brook înseamnă un drum. Nu mă preocupă popasurile, hanurile, nu operele fundamentale, nu acelea de succes. Ci drumul. Mi-ar fi plăcut să stau o vreme cu Brook și apoi să mă pierd undeva, prin India. Alexandru Dabija, știu că dacă îți mai place ceva, acel ceva este cititul. Citești programatic, un anume tip de literatură? Care simți că sînt corespondenții generației
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
drum. Nu mă preocupă popasurile, hanurile, nu operele fundamentale, nu acelea de succes. Ci drumul. Mi-ar fi plăcut să stau o vreme cu Brook și apoi să mă pierd undeva, prin India. Alexandru Dabija, știu că dacă îți mai place ceva, acel ceva este cititul. Citești programatic, un anume tip de literatură? Care simți că sînt corespondenții generației tale acolo? Săracă viață au cei ce nu citesc! La teatru se simte și pe scenă și în sală. Mama a fost
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
ceva este cititul. Citești programatic, un anume tip de literatură? Care simți că sînt corespondenții generației tale acolo? Săracă viață au cei ce nu citesc! La teatru se simte și pe scenă și în sală. Mama a fost bibliotecară. Îmi plac cărțile ca obiect și mă supăr că sînt atît de scumpe. Nu te poți plînge de nivelul intelectual dacă cititul a devenit un lux. Capitalismul cunoaște și colecțiile populare! Ca să nu vorbim de bibliofilie... Citesc programatic scriitorii contemporani. Dar mult
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
intelectual dacă cititul a devenit un lux. Capitalismul cunoaște și colecțiile populare! Ca să nu vorbim de bibliofilie... Citesc programatic scriitorii contemporani. Dar mult mai des recitesc, uneori pînă la amețeală, Bulgakov, Flaubert. Citesc cu voluptate cum "citește" Ioana Pârvulescu... Îmi place să cred că există legături tainice între cei ce scriu cu adevărat și cei ce citesc cu adevărat, fără simulări și mode. Sînt un împătimit. Citesc și plîng uneori. Cititul e ca apa, cum îmi place să înot, tot așa
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
citește" Ioana Pârvulescu... Îmi place să cred că există legături tainice între cei ce scriu cu adevărat și cei ce citesc cu adevărat, fără simulări și mode. Sînt un împătimit. Citesc și plîng uneori. Cititul e ca apa, cum îmi place să înot, tot așa și să citesc. Am reacții de invidie - invidia fiind un semn de extremă prețuire - cînd îl citesc pe Cărtărescu. Sînt lucruri, care mi-ar plăcea și mie să le fac, dacă aș ști să le fac
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
împătimit. Citesc și plîng uneori. Cititul e ca apa, cum îmi place să înot, tot așa și să citesc. Am reacții de invidie - invidia fiind un semn de extremă prețuire - cînd îl citesc pe Cărtărescu. Sînt lucruri, care mi-ar plăcea și mie să le fac, dacă aș ști să le fac. Cu ce anume din tine te împaci și conviețuiești normal sau bine și ce anume te incomodează? Curiozitatea, lenea, egoismul? Cel mai tare mă lupt cu lenea, cu imobilismul
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
spunem. E atît de complet în ce a scris, încît mie îmi ajunge. Ce spune alături de ce scrie, nu-mi mai pare atît de strălucitor. La cît conținut are verbul lui Cioran în scris, vorbele omului pălesc. Mi-ar fi plăcut să-i fiu în preajmă lui Țuțea. Opera lui Țuțea era însăși oralitatea. Ușița pe care Cioran a întredeschis-o după '90 nu cred că i-a făcut bine. A fost scos în lume și toate contradicțiile de care era
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]