5,084 matches
-
care și-a dat douăzeci de ani din viață unei zăpăcite, sacrificându-i totul, prieteniile, munca lui, până și o existență decentă, și care a recunoscut într-o seară că n-o iubise niciodată. Se plictisea, asta era totul, se plictisea, ca majoritatea oamenilor. De aceea își făurise cu bună știință o viață plină de complicații și drame. Fiecare vrea neapărat să i se întâmple ceva; așa se explică cele mai multe din legămintele omenești. Fiecare vrea să i se întâmple ceva, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să i se întâmple ceva; așa se explică cele mai multe din legămintele omenești. Fiecare vrea să i se întâmple ceva, chiar dacă acel ceva înseamnă servitute fără dragoste, război sau moarte. Trăiască, așadar, înmormântările. Eu n-aveam nici măcar această scuză. Nu mă plictiseam, pentru că eram deasupra tuturor. În seara de care vă vorbesc pot chiar să spun că mă plictiseam mai puțin ca oricând. Nu, nu doream câtuși de puțin să mi se întâmple ceva. Și totuși... Vedeți, dragă domnule, era o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
întâmple ceva, chiar dacă acel ceva înseamnă servitute fără dragoste, război sau moarte. Trăiască, așadar, înmormântările. Eu n-aveam nici măcar această scuză. Nu mă plictiseam, pentru că eram deasupra tuturor. În seara de care vă vorbesc pot chiar să spun că mă plictiseam mai puțin ca oricând. Nu, nu doream câtuși de puțin să mi se întâmple ceva. Și totuși... Vedeți, dragă domnule, era o frumoasă seară de toamnă, caldă în oraș, umedă deasupra Senei. Se lăsa noaptea, cerul era încă luminat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
bătălia pe care toată lumea a pierdut-o. Legăturile acestea îmi satisfăceau, de altminteri, nu numai senzualitatea, ci și patima jocului. Îmi plăcea să aflu în femei partenerele unui anume joc ce avea gustul inocenței. Căci nu pot suferi să mă plictisesc și din viață nu prețuiesc decât clipele de destindere. Orice societate, oricât de strălucită, devine pentru mine foarte curând o adevărată povară, în timp ce cu femeile care mi-au plăcut nu m-am plictisit niciodată. Mi-e oarecum greu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
inocenței. Căci nu pot suferi să mă plictisesc și din viață nu prețuiesc decât clipele de destindere. Orice societate, oricât de strălucită, devine pentru mine foarte curând o adevărată povară, în timp ce cu femeile care mi-au plăcut nu m-am plictisit niciodată. Mi-e oarecum greu s-o spun, dar aș fi dat cu dragă inimă zece convorbiri cu Einstein în schimbul primei întâlniri cu o figurantă nostimă. E drept că la a zecea întâlnire tânjeam după Einstein sau după o lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Isoldei. Am încercat atunci să renunț, dintr-un anume punct de vedere, la femei și să duc o viață castă. La urma urmei, prietenia lor trebuia să-mi ajungă. Dar asta însemna să renunț la joc. În afara dorinței, femeile mă plictiseau peste măsură și, în chip vizibil, și eu le plictiseam. Renunțasem la joc, la teatru, trăiam acum după adevăr. Dar adevărul, dragă prietene, e plictisitor la culme. Nemaiașteptând nimic nici de la dragoste, nici de la castitate, m-am gândit că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de vedere, la femei și să duc o viață castă. La urma urmei, prietenia lor trebuia să-mi ajungă. Dar asta însemna să renunț la joc. În afara dorinței, femeile mă plictiseau peste măsură și, în chip vizibil, și eu le plictiseam. Renunțasem la joc, la teatru, trăiam acum după adevăr. Dar adevărul, dragă prietene, e plictisitor la culme. Nemaiașteptând nimic nici de la dragoste, nici de la castitate, m-am gândit că-mi mai rămânea desfrâul, care înlocuiește de minune dragostea, face râsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cu mare efort, una sau două legături mai vechi. Mi se întâmpla chiar să petrec cu acele femei seri de pură prietenie, în care nu simțeam față de ele nici cea mai mică dorință doar că, știind dinainte că mă voi plictisi, abia ascultam ce mi se spune. Începusem să mă îngraș și am crezut că, în sfârșit, criza se terminase. Nu mă mai aștepta decât bătrânețea. Într-o zi însă, pe când mă aflam pe un transatlantic, pe puntea superioară, firește, călătorind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ajute pe Lina la menaj. Leneșă de felul ei, hotărâse pe Lică că "tanti" nu trebuia învățată rău. De lucrat nu lucra, ținea în mână aceeași cârpă de olandă înnegrită, în care înfigea acul când Lina se cam încrunta. Se plictisea acolo cu patronii. Aștepta toată ziua vizita lui Lică. La început făcuse chiar mofturi ca să primească, dar, când văzuse că Lică vrea cu dinadinsul, nu mai suflase. După ce totul se aranjase, Lică îi spuse abia "cum stau lucrurile". Prinsese îndată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
osteneală, așa cum dorea el? Sau poate mediul acela nou, înainte de a-1 cuceri, îl speria? Acolo, în fața omului galben, femeia negricioasă nu-l mai aprinsese cu ochii ei ca deunăzi și toată parada aceea de vorbe late: organizare, grajduri ... îl plictisea. îi plăceau lucrurile de-a gata. Nu calculase nimic, dar avusese intuiția unor piedici. Gum însă era bine făcut pentru slujba vieții și avea mișcările spontane bine adaptate, gestul lui îl slujise. Ada nu era femeia să se lase bătută
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ei! Ce s-ar face fără de greșelile femeilor? Ar rămâne 179 păcăliți... Și nici ifos n-ar mai avea: ,, Dă, Doamne, să greșească, ca să am ce ierta! '. Generoși ca bunul Dumnezeu. Mini, pe care mania feministă a lui Nory o plictisea, căută să o întoarcă la subiectul ce o interesa: - Așadar, crezi, Nory că doctorul Rim va cînta? Ar fi o ocazie bună ca să se scuture de dureri închipuite și să mai schimbe mediul. - De cântat cîntă! Iți spui eu! Cât
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
erau peisagiile turmentate de altădată cărora, în nesiguranță, să le cerceteze parcursul tragic. Boala se statornicise în forma ei clasică și harta plămânilor fotografiată sta precisă subt ochii lui Maxențiu, resemnat. Căuta acum ocupații mărunte și răutăcioase, îngrijirile infirmierei îl plictiseau fiindcă subliniau prezența ftiziei. Era hărțăgos cu ea ca și cum ar fi șicanat, astfel, boala aceea odioasă. Totuși îi primea îngrijirile cu aviditate. în timpul boalei, Ada venea foarte des în camera lui. Conferenția cu doctorul și supraveghea totul. O apucase teama
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui, interminabil! Șicanând personalul cu răutăți despre lucruri concrete, înrăirea lui morală avea de obiect numai pe Ada. Ii imputa acum ostentația mizeriei lui fizice, așa cum altădată îi reproșa taina nevoită a aceleiași mizerii. Toată preocuparea lui era s-o plictisească și, de-a lungul zilelor lungi, gândul se ostenea cu planuri de persecuție. Găsise două sisteme pe care le specula: boala lui și pe Lică, ce-i revenise în minte cu dorințe de revanșă. Răutățile erau picături ce-i puneau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aceleași raporturi. Un fel de tachinerie ambițioasă. Trecerea lui Lică de la un mediu la altul se făcea cu oarecare zbateri. Cu toată favoarea fățișă a prințesei, i se mai părea că e prins într-un laț și independența femeiei îl plictisea. Era deprins cu prietene mai servile. Dacă Ada ar fi fost prea departe prin fire de acele femei, nici nu s-ar fi apropiat de dânsa. N-avea aspirații rafinate; văzuse însă bine că țigăncușa era de înțeles. între dânsa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Razu să devie cu adevărat un sanatoriu, și dimensiunile mici ale grădinii ii supărau. Maxențiu, în acea temniță, trăia vegetativ și monoton, 196 197 pe când în minte, pe rând, erou și criminal, acuzator și vinovat, se zbuciuma fără spor. Lică, plictisit de odăița lui proastă și prea depărtată, și nemaigăzduind pe la prieteni din prudență, dormea foarte adesea în camera lui mister Whip, ce i se părea culmea confortului. Palatul de marmoră cu omul cadaveric îi era urât, îi amintea capelele funerare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
scrupuluozitate corespondența, din nărav rău și din speranța de a găsi ceva de la Lică. Rim părea mereu radios și tainic și fredona mereu pe alt ton: Oyral Ieșise din faza auto-intoxicației și a nostalgiei sentimentale și apucase calea îndatoririlor. Sia, plictisită de "cocoana Lina", haină pe Lică trădătorul, fără nuanțe în firea ei primitivă, neglijând tranziția, tocmai se arătase accesibilă. Rim, mai rafinat, savura aceste promisiuni, totuși nu până la măsura unor întîrzieri exagerate. Nu mai era acum 210 sclavul fericit sau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o socoteală că pierde astfel unele distracții și cadouri. Nu mai iubise pe Elena, dar nici nu o urâse. Exilul era plin de confort. Erau și acolo trăsuri și automobile și era mai multă libertate. Virtutea începuse a o cam plictisi și întrevedea putința de a-și revedea actorașul, pe care se simțea dispusă să-1 ierte. La cea din urmă masă de seară, Mika-Le fusese singură cu Drăgănescu. Feciorul venise să anunțe că doamna nu prânzește. Era o zi de repetiție
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se vor despărți! . . . Din pricina ei... sau a lui... sau a vorbelor . . . sau poate că totul se va îndrepta încă . Lina credea deci totul amânat; în așteptare se învenina tot mai tare. Rim, socotind totul lichidat, sta mai mult pe la facultate, plictisit că bunul mers al lucrurilor a fost turburat și plin de o prudență înțeleaptă. După două . . . cinci. . . opt zile ... în care fiecare ieșea, intra, mânca separat, cu demersuri ascunse, Lina apucase pe Sia în sufragerie și, lovind cu pumnul în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cum Lina se aplecase să-i spună ceva, în raport cu ceremonia, Elena se strecură încet lângă Drăgănescu, care plecă să facă comisionul. Elena rămase lângă Vlădici, ce se juca 274 tot timpul cu monoclul, drept contenență, singurele reuniuni mondene ce-1 plictiseau fiind cele funebre. Cercul din jurul catafalcului se lărgea din ce în ce, pe când aerul se îngreuia cu tot ermetismul cosciugului și parfumul florilor. Două ochiuri prelungi mai fură deschise dintr-o dată. Invada un nou curent cristalin și un susur ușor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă de formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cu gândul la sănătatea ei acum așa de debilă, 285 Drăgănescu fu îngrijorat. Se liniști, când feciorul îi spuse că automobilul cu doamna și cu domnul Marcian a trecut pe dinaintea casei. Drăgănescu era foarte ostenit și fata ceea, acolo, îl plictisea De ce va fi venit cu el? ... Se sperie, avu o izbitură la inimă, simțind ceva pe mâna lui. Era gheruța lui Mika-Le ... Ce vrea? Iar vreo cerere de favoruri sau bani. - Elena nu s-a întors. Poate că întîrzie mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care a venit să-și petreacă verișoara la drum lung și să mă ajute la schimbarea decorului sărbătoresc și pregătirea habitatului meu obișnuit pentru traiul zilnic și pentru o nouă activitate, care să-mi permită să trăiesc fără să mă plictisesc, fără să mă simt singur și unde să sper într-o nouă revedere a copilului drag... După o frugală gustare și o cafea, suntem în așteptarea unui taxi angajat să mă lase fără musafiri. La ora 10, mașina își face
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
clevetește lumea, în Asybaris, pe seama lui. "N-au decât să-și bată gura cât vor, i-a zis lui Julius, ștergîndu-și cu o mare batistă cadrilată fața roșie, de rac fiert și pe urmă răcit. Ba chiar îi înțeleg. Se plictisesc, probabil, ascultând continuu vântul care aduce, vara, nori de praf sau emițând ipoteze despre deșertul pe care expedițiile nu reușesc să-l descopere. În Asybaris, băiete, bârfa constituie un medicament". Uneori, când nu se controlează de ajuns, iese la iveală
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-am ironizat eu însumi. Vorbeam fie prea tare, ca orice timid care ține să demonstreze că nu e timid, fie prea serios, iar asta mă făcea și mai neîndemînatec, și mai greoi. Nestăpânind arta șuetelor, îmi era groază că plictisesc, că stric cheful celorlalți. Și reușeam să mă inhib atât de bine încît nu mai găseam tonul nimerit, firesc, în discuții. Probabil, am avut o impresie mult prea bună despre resursele mele, dacă am insistat. Sau, poate, a fost mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
femeie îmbrăcată sumar care stă întinsă pe o miriște aurie, cu capul culcat pe podul palmelor și cu ochii la cer, după ce a făcut dragoste? Așa poți pricepe mai bine decât din o mie de cărți de ce zeii grecilor se plictiseau în Olimp. Acum, toate acestea țin de trecut. Mă simt ca o piatră pe care nu mai încolțește nimic și mă gândesc la mare ca la un vis, trăit într-o altă viață. Nu voi mai cunoaște niciodată, din păcate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]