3,799 matches
-
îi datorez recunoștință veșnică. Și acum, la revedere! Și plecă solemn. Dar nici nu plecase bine, și doña Ermelinda strigă: — Fetițo! XII — Domnișorule - intră a doua zi Liduvina să-i spună lui Augusto -, a venit călcătoreasa. — Călcătoreasa? A, da, să poftească! Fata intră aducând coșul cu rufăria lui Augusto. Se priviră unul pe altul și ea, săraca, simți că-i năvălea sângele-n obraji, cum niciodată nu i se mai întâmplase în casa aceea unde intrase de-atâtea ori. Înainte vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă cunoaște și-a sta nițel de vorbă cu mine. A întreprins, așadar, o călătorie aici, la Salamanca, unde locuiesc de peste douăzeci de ani, ca să mă viziteze. Când mi-a fost anunțată vizita lui am zâmbit enigmatic și l-am poftit să intre la mine, în biroul-bibliotecă. A intrat acolo ca o nălucă, s-a uitat la un portret al meu în ulei care îmi prezidează cărțile din bibliotecă și, la un semn făcut de mine, a luat loc în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mi vorbi despre lucrările mele literare și mai mult sau mai puțin filozofice, dovedind că le cunoștea destul de bine, ceea ce n-a lipsit, evident, să mă flateze, apoi a început să-mi povestească viața și nefericirile sale. L-am oprit, poftindu-l să-și cruțe osteneala, deoarece despre vicisitudinile vieții lui știam la fel de mult ca și el, și i-am demonstrat-o citându-i cele mai intime amănunte, inclusiv pe cele pe care și le socotea cele mai secrete. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
legenda, viața eternă... Și asta e cuvântul creator, visător. Există o viziune radioasă a lui Leopardi, tragicul visător al plictisului, și anume Cântecul cocoșului-sălbatic, cocoș gigantic scos dintr-o perifrază targumică a Bibliei, cocoș care cântă revelația eternă și-i poftește pe muritori să se trezească. Și sfârșește așa: „Va veni o vreme când universul acesta și natura însăși se vor fi epuizat. Și la fel cum din uriașele regate și imperii omenești și din miraculoasele lor zbateri, faimoase în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
patriotică, nici noi n-o să mai aruncăm”. Cam asta face, cu rare excepții, istoria: mereu re aranjează trecutul ca să justifice prezentul. Dacă ar fi negustori cinstiți, i-am vedea pe istorici prin piețe strigând „Luuumee, luumee, politicieni de toate culorile! Poftiți la noi în prăvălie! Vă oferim justificări pentru orice! Avem variante scurte și lungi, într-o nouă prezentare! Aceeași aromă și gust sublim. King size!”. Interludiu încheiat. Istoricește justificat! Așa că n-am mai plecat din oraș în 22 decembrie, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu mă întâlnesc cu nimeni. Și m-am dus fain-frumos. Când am ajuns în Turnu Severin am aflat că ei au ședință de partid. Un domn bine mi-a deschis reverențios portiera și, plin de infinită delicatețe, mi-a zis: - Poftiți, stimată doamnă ministru, sărut-mâinile. Noi avem ședință, discutăm politică locală, dar n-o să vă plictisiți fiindcă am pregătit alături o cameră pentru doamnele soții, cu tot ce vreți. Dulciuri, sucuri, cafeluțe și vă lăsăm să discutați de-ale dumneavoastră, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
strigat pe rând: „Om la apă!”, au fluierat diverse comenzi. Noi ne tot miram și aplaudam măiestria. Șefului comenduirii îi mai sărise cureaua de la pantaloni cu încă un ochi din pricina mândriei ostășești. După ceremonii și concursuri de marineli, ne-au poftit la căpitănie. Bărbații într-o cameră largă cu fotolii rotative de birou: whisky, votcă, trabucuri, politichie, femeile în încăperea alăturată: fursecuri, licheur, Fanta, hai, cu bătaie, țigări Salem mentolate, discuții despre greutățile de soție de demnitar. Doamnele din jur ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în casă, s-a ivit de pe o ușă laterală o femeie aproape complet învăluită în mătase neagră, din care se vedeau ochii verzi și foarte frumoși, care m-a îmbrățișat ca pe o soră (sora ei, femeia!) și m-a poftit în salon. O încăpere cu adevărat mare în care noi două am stat în colțul opus celui al bărbaților, cu fotoliile orientate încât ei ne puteau zări doar profilurile, iar noi le puteam vedea fața. Dar nu puteam conversa între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un fel de oameni) și nici măcar nu era cazul, din respect pentru cutumele gazdelor. Doamna casei (a casei, că aproape nu ieșea din carcera aceea de lux, așa că nu e vorba de casa doamnei, ci de doamna casei) m-a poftit să îi văd grădina: o curte de 600 de metri pătrați. Plină cu flori destul de firave din lipsă de aerisire laterală. Zidurile de beton masiv erau înalte de peste 3 metri. Distanța față de celelalte clădiri te scutea sau te priva complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcut să prelungim comunismul stalinist în variantă naționalistă peste 20 de ani față de tovarăscii vecini și pretini și să ratăm perestroika începută în 1985. Acu’, dacă nu vom fi o gubernie a UE, riscăm să trăim sub „Pohta ce-am poftit-o” a fiecărui Bulibașă, local, indiferent de etnia lui, care face instituiri normative prin „Așa vrea mușchii mei!”. Îl ascut pe Hrușcă: „Linu-i lin și flori de mălin”. Îi aștept pe Maria, Dan, copiii și pe Adi. Nodul din gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
privitori să tremure. Uriașul privește lung la acest personaj rotofei, iute la mânie și plin de neastâmpăr, care a trebuit să se Înalțe ca să ajungă până la el, apoi lasă capul În jos, Își șterge obrazul și se supune. După ce a poftit pe toată lumea să iasă, Abu Taher le face semn străjilor să se apropie. Acestea Își prezintă pe nerăsuflate raportul, răspund la câteva Întrebări, se străduiesc să arate de ce au lăsat să se creeze o asemenea Îmbulzeală pe străzi. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adresându-se agresorilor - voi toți să vă duceți, la rându-vă, acasă! Până mâine, nu se va hotărî nimic. Prizonierul va rămâne aici peste noapte, Îl vor veghea străjile mele, și nimeni altcineva. Surprins să se vadă atât de repede poftit să dispară, omul cu cicatrice schițează un protest, dar se răzgândește imediat. Prudent, Își apucă poalele veșmântului și se retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față cu Omar, avându-i ca martori doar pe propriii săi oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
examinează rictusurile, freamătele bărbii. Încet, se lasă invadat de Încredere. Trăsăturile i se destind, i se relaxează. Se desprinde de străjile care, la un gest al cadiului, nu-l mai opresc. Apoi merge să se așeze, fără să fi fost poftit. Judecătorul zâmbește cu cumsecădenie, dar Își reia fără păsuire iscodeala: — Ești tu oare necredinciosul pe care-l zugrăvesc unii? Mai mult decât o Întrebare, e un strigăt disperat de ajutor, pe care Khayyam nu-l respinge: — Pun la Îndoială zelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lăsa teama să se strecoare În suflete. Din fericire, unul din vechii mei discipoli, aici de față, l-a recunoscut pe eminentul nostru vizitator și a venit să-mi dea de știre. Îl arată cu degetul pe Studentul-cu-Cicatrice și Îl poftește să se ridice: Cum de l-ai recunoscut pe imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
boltit, pentru a ajunge În curtea unui caravanserai, cu o fântână În mijloc, cu oameni și animale care umblau de colo-colo și, de jur-Împrejur, pe două caturi, cu odăi pentru călători. Bărbatul a spus: „Vei putea să rămâi aici oricât poftești, o noapte sau vreme mai Îndelungată, În acest loc vei găsi pat și hrană, și nutreț pentru catârca ta“. Când l-am Întrebat ce este de plată, s-a simțit jignit. „Aici ești invitatul stăpânului meu.“ „Și unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l iscodească mai mult, dar Îi aruncă, fără să ducă ironia prea departe: Când vei fi isprăvit această carte, evită să i-o oferi lui Nasr Han, n-are prea multă prețuire pentru autorii de rubaiate; nu te-ar mai pofti niciodată să te așezi pe tronul său. — N-am de gând să ofer această carte cuiva, nu nădăjduiesc să trag vreun folos din asta, n-am ambițiile unui poet de curte. Ea l-a rănit, el a rănit-o. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
te afli, n-ar trebui să străbați asemenea cale, Îi spune acesta. — În starea mea, nu mai contează nimic, și nu drumul va fi cel care mă va ucide. Omar nu știe ce să spună. Nizam Îl Îmbrățișează și Îl poftește cu prietenie să iasă, Înainte de a merge să se plece Înaintea celui care l-a osândit. Supremă eleganță, supremă inconștiență, sultanul și vizirul se joacă, și unul, și celălalt, cu moartea. Atunci când se află În drum spre locul de execuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mândră, ca să catadicsească să lase, pentru o clipă, narghileaua său și să vină să-mi vizeze voluminosul Welseley. Tot el a fost cel care a negociat cu Administrația Drumurilor obținerea imediată a unei trăsuri cu patru cai, În timp ce funcționarul ne poftea categoric să revenim a doua zi, iar un birtaș respingător, În mod limpede complicele său, Își oferea deja serviciile. Mă consolam pentru toate aceste dificultăți ale drumului gândindu-mă la calvarul călătorilor care mă precedaseră. Cu treisprezece ani mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rămas indiferenți. Din când În când, se oprea câte un om, asculta o parte din discursul lor, apoi se Îndepărta dând din umeri. La sfârșit, au venit trei ulema, dintre cei mai venerați În oraș, care, fără menajamente, i-au poftit pe predicatori să se ducă acasă pe calea cea mai scurtă și fără să-și ridice privirea mai sus de genunchi. De-abia Îmi vine să cred, fanatismul e mort În Persia”. Această ultimă frază am folosit-o drept titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința. 7. Tot așa, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor, care se dăduseră ca și ele la curvie și au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veșnic. 8. Totuși, oamenii aceștia, tîrîți de visările lor, își pîngăresc la fel trupul, nesocotesc stăpînirea și batjocoresc dregătoriile. 9. Arhanghelul Mihail, cînd se împotrivea diavolului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
frumos în pat și i‑am pozat. Ceea ce poate părea cam ciudat, dar, m‑am gândit, am tone de poze cu oameni care nici măcar nu‑mi plac, așa că de ce să nu am și una cu lucrurile pe care le iubesc? — Poftiți! Slavă Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
T... R... R. Se oprește și se uită la litere mirată. — Voiați să compuneți numele „Peter“? Of, Dumnezeule mare. Chiar trebuie să existe întodeauna un motiv ca să cumperi ceva? — Ăăă... da, zic. Pentru... finul meu. Are trei ani. — Mulți înainte! Poftiți. Două E‑uri și luăm înapoi un R... Se uită la mine cu amabilitate, de parcă aș fi complet retardată. Ceea ce bănuiesc că e destul de îndreptățit, din moment ce nu știu să scriu „Peter“, numele propriului meu fin. — Face... 48 de lire, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mână, și cam trei fete se împing înăuntru. Apoi, chiar în clipa în care ajung la capătul cozii, se aude un uruit și o femeie deschide încă o ușă, la câțiva metri în spatele meu. — Puteți intra și pe aici, strigă. Poftiți, vă rog! În fața mea, un șir întreg de capete se răsucește. Se aude o respirație adâncă la unison, după care are loc o revărsare de fete, care se îndreaptă spre mine. Mă trezesc fugind spre ușă, doar pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
își cunoască foarte bine marfa, și probabil au altă viziune decât mine. Și o să‑mi dezvăluie o latură a personalității mele pe care nu am văzut‑o niciodată! Ajungem într‑un apartament cu cabine de probă spațioase și femeia mă poftește să intru, cu un surâs. — Consiliera dumneavoastră de astăzi va fi Erin, zice. Ea s‑a alăturat echipei noastre de curând, venind de la un alt magazin, și din când în când va fi ea însăși îndrumată de unul dintre consilierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
despre locul pe care i-l dăduse mai presus de căpeteniile și slujitorii împăratului. 12. Și a adăugat: "Eu sunt chiar singurul pe care împărăteasa Estera l-a primit împreună cu împăratul la ospățul pe care l-a făcut, și sunt poftit și pe mîine la ea cu împăratul. 13. Dar toate acestea n-au nici un preț pentru mine, cîtă vreme voi vedea pe Mardoheu, Iudeul acela, șezînd la poarta împăratului." 14. Nevastă-sa Zereș, și toți prietenii lui i-au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]