37,949 matches
-
de durere, de Întuneric, de violență, de-și-mai-rău. Plăcințica Îl privește insistent, și ochii ei se măresc, pe măsură ce Antoniu vorbește; se fac două ape adânci În care cuvintele, sunetele, se pierd. Doisprezece ,, Dacă mă urc pe bolovanul ăsta umflat ca burta polițistului de lângă Ambasada Franței, o văd pe mama, bătrâna mea mamă, din pântecele căreia am ieșit În lume, Într-o noapte geroasă de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de culoare roșie cu care este Încălțată. Gorila a dispărut, s-a pierdut În vânzoleala orașului. Într-un târziu, mașina salvării, oprește pe linia de tramvai, la câțiva metri de locul unde zace femeia, blocând circulația mașinilor din zonă. Doi polițiști, fac o breșă În mulțimea excitată de curiozitate, pentru paramedicii care au coborât din salvare. Se Încearcă o resuscitare, dar fără nici un rezultat. O senzație de greață Îi urcă din stomac ca un vulcan care erupe, și Antoniu, are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând-o cu un șomoiog de cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la intrare care a rămas descuiată după plecarea ei. Se Îndreaptă spre telfonul alb din ebonită, formează numărul poliției, dar nu apucă să-l ducă până la capăt: la ultimul zero, cade secerat de un stop cardiac. Douăzeci și patru -Măi vagabondule , vocea polițistului cade ca un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
capăt: la ultimul zero, cade secerat de un stop cardiac. Douăzeci și patru -Măi vagabondule , vocea polițistului cade ca un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect metalic ce luminează, rotindu-l cu mișcări repezi, ca și când ar spăla parbrizul unei mașini. Lătratul câinelui lui Ben se aude ca de pe fundul unei fântâni. Și, deci a murit, boschetarul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Ben se aude ca de pe fundul unei fântâni. Și, deci a murit, boschetarul cu care Împărțeai șandramaua. Chiar așa, din senin? Nu cumva i-ai făcut de petrecanie?,, Antoniu se Întreabă cum și de unde a apărut la ora asta, polițistul ăsta, duhnind a băutură. -Dacă-i făceam, cum spuneți, de petrecanie, n-ar fi constatat medicul legist? Medicul legist e un bețivan și, ca orice bețivan, face treabă de mântuială. -----Simțurile mele Îmi spun că În această spurcăciune de ghetou, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de boală. A zăcut mai bine de o lună, știu toți vecinii. L-am Îngrijit cât am putut. Medicul nu era deloc beat, i-a făcut autopsia și a scris diagnosticul. Mâine va fi Înmormântat. ,,Ce nume-i ăsta? Kawaba...Polițistul sughiță. -Kawabata. Un nume ca toate numele. -E nume de femeie derbedeule, Îți bați joc de mine? -E nume de familie, japonez. Și el era de origine japoneză, din părinți veniți din peninsula Niponă, În căutare de leuștean, de gulii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el era de origine japoneză, din părinți veniți din peninsula Niponă, În căutare de leuștean, de gulii, și de ghetouri. La ei nu mai sunt ghetouri de cel puțin jumătate de secol. Simțeau nevoia unei vieți aspre, pline de lipsuri. Polițistul tușește și trage un vânt care se aude ca o pocnitoare din cele cu care Întâmpină copii Anul Nou. -Îți bați joc de mine? Antoniu nu-i răspunde. Îi este indiferent ce va face polițistul În continuare. Opt ore a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vieți aspre, pline de lipsuri. Polițistul tușește și trage un vânt care se aude ca o pocnitoare din cele cu care Întâmpină copii Anul Nou. -Îți bați joc de mine? Antoniu nu-i răspunde. Îi este indiferent ce va face polițistul În continuare. Opt ore a scris incontinuu și acum, când ar fi vrut să-și limpezească gândurile, a apărut grobianul ăsta care culmea, Îl mai și acuză de moartea lui Kawabata. Cine a avut oare cinismul să-l trimită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ăsta care culmea, Îl mai și acuză de moartea lui Kawabata. Cine a avut oare cinismul să-l trimită cu băutura În nas, și la ora asta? După ce mai rotește lanterna de câteva ori, și Înjură ca la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu moare sub privirile neputincioase ale trecătorilor. Sacoșa cu cele două caiete zboară câțiva metri mai departe de trupul lui și caietele se Împrăștie pe șinele de tramvai.. Un polițist, venit În grabă la fața locului, ridică de pe jos caietele, și le deschide În căutarea unui indiciu cât de mic, despre identitatea victimei. În caiete nu e scris numele și nici adresa. Privind-l cu atenție pe accidentat, Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o pivniță, sub cinematograful ,,Gloria,,. Din cimitir, am fost alungați eu și familia cu cei doi copii, de oameni care vin și-și plâng morții. Ne-au reclamat, că ,,pângărim,, cimitirul Ă a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să ne măture de-acolo. Nu mai am curajul să mă Întorc, și oricum, din cauza frigului mi se umflaseră picioarele și mă dureau Îngrozitor rinichii. Am descoperit scara care duce la pivnița de sub cinematograf, cu totul Întâmplător: mergând prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
strategii pentru a preveni pierderea puterii de acelui obiect. În cazul În care contextul banal este dezvăluit, riscă să devină impotent. Acesta este motivul pentru care fetișistul preferă spațiile Întunecate, circumstanțele voalate, demarcațiile neclare. Seamănă un pic cu un roman polițist: tensiunea se menține pînă când luminile se aprind și soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La acest gând Karp zâmbi. Dar nu uitați, nu vrem să smulgem vălul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
impotent. Acesta este motivul pentru care fetișistul preferă spațiile Întunecate, circumstanțele voalate, demarcațiile neclare. Seamănă un pic cu un roman polițist: tensiunea se menține pînă când luminile se aprind și soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La acest gând Karp zâmbi. Dar nu uitați, nu vrem să smulgem vălul și să stricăm plăcerea oamenilor. Cei care preferă să țină secretele pentru ei pot s-o facă. Noi vrem doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că era același tip care Îmi vânduse cămașa mult prea strâmtă de pe mine. Se deplase cu greu, pantofii agitându-se ca iarba În vânt, la fiecare pas. Tăind-o prin mulțime, am trecut Între un panou de publicitate și doi polițiști cu mustățile răsucite În sus și mâinile Încrușișate la spate. Apoi am intrat În gară. Pe o stradă lăturalnică din spatele ei, lângă chioșcul de mărunțișuri În care găsisem tabachera pentru Dora, se află un magazin pentru dame, care oferă Îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
comune, să stabilim niște beneficii mutuale. Aici, În atmosfera asta relaxantă. Potrivindu-și țigara Între degetul mare și cel arătător, Își Întoarse palmele În afară, peste birou, de parcă ar fi Încercat să Înoate. Nu sunt sigur c-am Înțeles, domnule polițist. — Ofițer, Knisch. Ca și Pieplack, aici de față. Dar cu un rang superior. Ridicându-și degetele În formă de V, Diels scoase un nor de fum mulțumitor. Totuși, ai dreptate. Puteam să avem mai mult tact, nu-i așa, Pieplack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e pentru o cauză nobilă. Se Încruntă. Atâta timp cât nu trebuie să ne vedem, da? Astfel că, cu puțin după miezul nopții, am putut să plec din casa În care am stat În ultimii trei ani, fără a fi observat de polițiști. Îmbrăcat În impermeabilul lui Ivan Britz, murdar și puțind a pește, cu cele două perne cu care venise legate În jurul mijlocului, pentru a umple Învelișul cauciucat. În cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor. Pentru a părea cât mai plin de importanță, am luat un teanc de hârtii sub braț. Îmbrăcat În haine bărbătești, nu-mi era greu să trec neobservat. Polițiștii n-au văzut decât un muncitor suferind de gută, În drum spre piață. Unul din ei arăta de parcă ar fi vrut să lase jos geamul lateral și să mă Întrebe despre condițiile de muncă. Dar descoperind că pescarul se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
creierii și să-mi petrec restul zilelor la balamuc, jucând handbal cu propriul meu căcat - da’ ce mă fac dacă-mi apare poza în ziarul Newark Evening? Ce mă fac dacă or să fulgere blitz-urile exact în momentul când polițiștii or s-aprindă lumina și-or să strige „Hei, ciumecilor, e razie!“ Și or să mă fotografieze - pe mine, care-s deja președintele Clubului Relațiilor Internaționale încă din anul doi de liceu! Pe mine, care am sărit peste două clase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
amărâți înșelați la preț în supermagazin! Vorbeai în spaniolă și, vai, am fost atât de impresionată! Vorbiți-mi despre condițiile voastre sanitare mizere, vorbiți-mi despre șobolanii și gândacii voștri, vorbiți-mi despre taxa de protecție pe care o plătiți polițiștilor! Fiindcă discriminarea e împotriva legii! Un an de închisoare sau o amendă de cinci sute de dolari! Iar amărâtul ăla de portorican s-a sculat și a urlat în gura mare: „Și una, și alta!“ Ah, Alex, fățarnicule! Ipocritule, prefăcutule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la fel de corupt de sistem ca și domnul Charles Van Horn. (La naiba, ce imperfecțiune! Zbang!) Tu nu ești inamicul sistemului. Nici măcar nu reprezinți cu adevărat o provocare pentru acest sistem, cum, poate, ți se pare. Nu ești decât unul din polițiștii lui, un slujbaș plătit, un complice. Iartă-mă, dar trebuie să-ți spun adevărul: tu ai impresia că slujești justiția dar, de fapt, ești un lacheu al burgheziei. Sistemul vostru e intrinsec exploatator și nedrept, intrinsec inuman și crud, nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
noapte aspră, spuse el. Ea lăsă remarca să treacă, cu un gest din mâna-i grea. Gândiți-vă că de fapt n-a murit, spuse ea cu venerație. În timp ce juriul se retrăsese, el ieșise afară din clădirea tribunalului pe sub ochii polițiștilor. Aceștia stăteau și nu puteau face nimic până la Întoarcerea juriului. Păi, mă jur c-am văzut un colț al mandatului ieșind din buzunarul de la piept al lui Hartep. A dispărut ca și cum nici n-ar fi existat și totul a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care urma o considera a fi partea cea mai periculoasă a Întregii afaceri, pentru că, deși scara de incendiu cobora prin spatele apartamentului și nu se vedea dinspre stradă, ea dădea spre triajul de marfă, iar triajul era limita rondului unui polițist. Acesta apărea la fiecare trei minute, iar felinarul slab de la colțul barăcii făcea să-i lucească jambierele negre, lustruite, centura de piele, tocul pistolului. Zăpada adâncă Înăbușea zgomotul de pași și Josef nu se putea baza să-l audă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de pași și Josef nu se putea baza să-l audă când se apropia, dar tic-tacul ceasului Îl făcea să nu uite pericolul. Așteptă la capul scării, ghemuit, conștient În mod neplăcut că se plasase pe un fond alb, până când polițistul veni și se Îndepărtă din nou. Apoi Începu să urce. Trebuia doar să treacă de un etaj neocupat, dar când ajunse la fereastra de sus, asupra lui se aținti un fascicul de lanternă și se auzi un țignal. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]