4,456 matches
-
acțiuni ale unităților UPA din Volânia. Polonezii au ucis la rândul lor un număr relativ mare de ucraineni, ca represalii. Până la sfârșitul verii, polonezii au fost ținta mai multor acte teroriste în Galiția estică, scopul principal al atacurilor fiind alungarea polonezilor pe malul vestic al râului San. Numărul de victime din această perioadă este necunoscut, estimările variind de la un cercetător la altul. Kiriciuk estimează că au fost uciși în Galiția între 10.000 și 12.000 de polonezi. Numărul exact al
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
atacurilor fiind alungarea polonezilor pe malul vestic al râului San. Numărul de victime din această perioadă este necunoscut, estimările variind de la un cercetător la altul. Kiriciuk estimează că au fost uciși în Galiția între 10.000 și 12.000 de polonezi. Numărul exact al victimelor din timpul masacrelor rămâne necunoscut. Istoricii estimează că au fost masacrați numai în Volânia între 35.000 și 60.000 de polonezi, în vreme ce pentru întreaga Ucraină se estimează că epurarea etnică a produs în jur de
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
estimează că au fost uciși în Galiția între 10.000 și 12.000 de polonezi. Numărul exact al victimelor din timpul masacrelor rămâne necunoscut. Istoricii estimează că au fost masacrați numai în Volânia între 35.000 și 60.000 de polonezi, în vreme ce pentru întreaga Ucraină se estimează că epurarea etnică a produs în jur de 100.000 de victime din rândurile polonezilor. În afară de de polonezi, au căzut victime și locuitorii de etnie cehă și evreiască. UPA a atacat și familiile mixte
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
masacrelor rămâne necunoscut. Istoricii estimează că au fost masacrați numai în Volânia între 35.000 și 60.000 de polonezi, în vreme ce pentru întreaga Ucraină se estimează că epurarea etnică a produs în jur de 100.000 de victime din rândurile polonezilor. În afară de de polonezi, au căzut victime și locuitorii de etnie cehă și evreiască. UPA a atacat și familiile mixte polono-ucrainene, precum și ucrainenii care au cooperat cu autoritățile poloneze sau cele sovietice. Purificarea etnică a vizat în exclusivitate zonele rurale cu
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
Istoricii estimează că au fost masacrați numai în Volânia între 35.000 și 60.000 de polonezi, în vreme ce pentru întreaga Ucraină se estimează că epurarea etnică a produs în jur de 100.000 de victime din rândurile polonezilor. În afară de de polonezi, au căzut victime și locuitorii de etnie cehă și evreiască. UPA a atacat și familiile mixte polono-ucrainene, precum și ucrainenii care au cooperat cu autoritățile poloneze sau cele sovietice. Purificarea etnică a vizat în exclusivitate zonele rurale cu populație neînarmată. La
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
victime și locuitorii de etnie cehă și evreiască. UPA a atacat și familiile mixte polono-ucrainene, precum și ucrainenii care au cooperat cu autoritățile poloneze sau cele sovietice. Purificarea etnică a vizat în exclusivitate zonele rurale cu populație neînarmată. La rândul lor, polonezii s-au angajat în acțiuni brutale de răzbunare. Deși numărul exact de victime din rândurile ucrainenilor nu este cunoscut, unii istorici afirmă că acțiunile unităților Armia Krajowa au dus la moartea a cel puțin 20.000 de ucraineni doar în
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
primul pas pe calea reconcilierii. În anul 2002, președintele Aleksander Kwasniewski și-a exprimat regretul pentru programul de relocare a populației de origine ucraineană cunoscut ca Operațiunea Vistula. El a declarat că: „Operațiunea Vistula a fost o răzbunare pentru masacrarea polonezilor de către UPA în 1943-1944” Guvernul ucrainean nu și-a exprimat încă regretele pentru evenimentele din Volinia și Galiția. Pe 11 iulie 2003, președinții Aleksander Kwasniewski și Leonid Kucima au participat la o ceremonie de comemorare a victimelor din satul polonez
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
în 1842. Acolo a restabilit Tribunalul său hasidic în toată gloria sa. Cei șase fii ai săi au stabilit dinastii hasidice: Sadagura, Boian, Ciortkiv, Husiatin și Buhuși. În 1880, din cei 4.836 locuitori ai Sadagurei, evreii reprezentau 80.3%, polonezii - circa 8%, apoi urmau și alte naționalități - germani, români etc. În anul 1910, târgul Sadagura avea 4.600 de locuitori, dintre care 74% erau evrei, 16% ucraineni și 8% polonezi. În timpul Primului Război Mondial, satul Sadagura a fost ocupat de ruși în
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
cei 4.836 locuitori ai Sadagurei, evreii reprezentau 80.3%, polonezii - circa 8%, apoi urmau și alte naționalități - germani, români etc. În anul 1910, târgul Sadagura avea 4.600 de locuitori, dintre care 74% erau evrei, 16% ucraineni și 8% polonezi. În timpul Primului Război Mondial, satul Sadagura a fost ocupat de ruși în 1916. Evreii din Sadagura s-au stabilit după război în orașul Cernăuți. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, comuna urbană Sadagura a făcut parte din componența României
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
de vedere nu a fost împărtășit de Aliații occidentali, după cum a demonstrat-o primul act al capitulării Germaniei . Stabilirea zonei franceză de ocupație din Germania și din Berlinul de Vest a fost încununarea ambițiilor lui de Gaulle. Pretențiile similare ale polonezilor, care ar fi dorit să participe la ocuparea Germaniei, au fost respinse de Uniunea Sovietică. Acest fapt și lipsa de reacție a Aliaților occidentali a adâncit sentimentul polonezilor ca au fost trădați de occidentali Mai mulți colaboraționiști francezi numiți „"vichistes
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
de Vest a fost încununarea ambițiilor lui de Gaulle. Pretențiile similare ale polonezilor, care ar fi dorit să participe la ocuparea Germaniei, au fost respinse de Uniunea Sovietică. Acest fapt și lipsa de reacție a Aliaților occidentali a adâncit sentimentul polonezilor ca au fost trădați de occidentali Mai mulți colaboraționiști francezi numiți „"vichistes"” - înalți funcționari ai L'État Français, membri ai forțelor paramilitare Milice française, implicați în luptele împotriva rezistenței franceze - au fost arestați și au devenit ținta "epurărilor legale". Unii
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
care unea Orașul Liber de re-creatul stat polonez era administrată de Polonia. Peninsula Westerplatte (care fusese până atunci o simplă plajă) a fost dată Poloniei, care a creat aici o bază militară la intrarea în portul orașului, folosit și de polonezi. În afara de oficiul poștal municipal (german), în orașul Danzig a fost înființat și un oficiu poștal polonez. Spre deosebire de teritoriile sub mandat ale Ligii Națiunilor, care erau încredințate spre administrare unuia dintre statele membre, Danzigul, la fel ca și Teritoriul bazinului
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
a Danzigului în raport cu Germania, Polonia a refuzat schimbări, și mai târziu, în aprilie 1939, profesorul Burckhardt a fost înștiințat de Comisarul general polonez că orice încercare de schimbare a situației din acel moment va avea ca răspuns reacția armată a polonezilor. În 1939, când tensiunile dintre Polonia și Germania au atins punctul culminant, guvernul Danzigului s-a implicat în persecuții deschise împotriva locuitorilor polonezi, (Gdańszczanie), printre care expulzarea studenților de etnie poloneză ai Universității Tehnice din Danzig. Guvernul nazist din Danzig
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
că orice încercare de schimbare a situației din acel moment va avea ca răspuns reacția armată a polonezilor. În 1939, când tensiunile dintre Polonia și Germania au atins punctul culminant, guvernul Danzigului s-a implicat în persecuții deschise împotriva locuitorilor polonezi, (Gdańszczanie), printre care expulzarea studenților de etnie poloneză ai Universității Tehnice din Danzig. Guvernul nazist din Danzig a votat pentru reunificarea cu Germania pe 2 septembrie 1939, la o zi după invadarea Poloniei. Deși această hotărâre era ilegală din punctul
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
din Danzig a votat pentru reunificarea cu Germania pe 2 septembrie 1939, la o zi după invadarea Poloniei. Deși această hotărâre era ilegală din punctul de vedere al constituției orașului, Germania a incorportat oficial Danzigul în nou formatul "Reichsgau" Danzig-Westpreussen. Polonezii din oficiul poștal polonez, înarmați cu câteva pistoale, trei mitraliere și câteva grenade au apărat sediul oficiului poștal timp de 15 ore. După ce s-au predat, luptătorii polonezi au fost executați. Forțe armate poloneze au rezistat în fortificațiile de la Westerplatte
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
cincelea, peste 120.000 de foști locuitori ai Orașuli Liber Danzig fuseseră strămutați în alte teritorii aflate sub autoritatea puterilor învingătoare. Peste 13.000 de foști cetățeni ai Danzigului au primit cetățenia poloneză. În același timp, cam 100.000 de polonezi au luat locul germanilor expulzați.
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
cele pentru cucerirea podului de la Arnhem. Escadrila a 311-a cehoslovacă a executat 149 de raiduri de bombardament împotriva țintelor din Germania între 1940 - 1942 și la luptele bătăliei Atlanticului. Batalionul al 11-lea de infanterie cehoslovacă, care luptase alături de Polonezi și reușise să se evacueze în Orientul Mijlociu, a luptat în 1941 cu trupele franceze ale Regimului de la Vichy și au participat la bătălia de la Tobruk. Numeroși cehoslovaci au fost încadrați în unitățile Franței Libere care au lupta în Africa de
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
în rândurile Armatei Roșii în 1944. În rândurile partizanilor din Belarus, în afară de belaruși, care formau cam 65% din efective, luptau și reprezentanți ai altor 45 de etnii, adică aproximativ 4.000 de oameni. Printre aceștia se aflau 3.000 de polonezi, 400 de cehi, 300 de iugoslavi și alții. Ucraina a fost alături de Belarus, a fost prima lovită de invazia forțelor Axei din vara anului 1941. Consecințele ocupație germane asupra populației ucrainiene au fost copleșitoare. Naziștii nu au făcut aproape niciun
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
față de acțiunile antigermane, partizanii sovietici au început operațiuni de amploare atât împotriva partizanilor polonezi cât și împotriva populației civile din teritoriile ocupate de URSS în 1939 și cucerite de Germania Nazistă în 1941. Campania de teroare a sovieticilor împotriva civililor polonezi a fost cunoscută și la Londra. De aceea, numeroși comandanți locali polonezi i-au considerat pe sopvietici cu nimic diferiți de inamicul nazist. După 22 iunie 1943, partizanii sovietici au primit de la Moscova să înceapă acțiunile armate și împotriva partizanilor
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
împotriva unităților armatei și poliției germane, au preferat să atace mai degrabă unitățile de autoapărare poloneze și belaruse, mai slab înarmate și instruite. Este amintit cazul masacrului din Naliboki (în regiunea Minskului), în care partizanii sovietici au masacrat 128 de polonezi pe 8 mai 1943. La începutul conflictului dintre partizanii soveitici și polonezi, unele dintre unitățile locale poloneze s-au implicat în lupte alături de unitățile germane împotriva sovieticilor în ciuda ordinelor cartierului general al Armia Krajowa (Armata Teritorială). Cel mai cunoscut astfel
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
fost ajutate cu arme și provizii din depozitele germane. Partizanii polonezi au „curățat” foarte eficient zona Vilnius/Navahrudak de insurgenții sovietici. Totuși, nu există dovezi pentru executarea unor acțiuni comune polono-germane, naziștii nereușind de altfel nici să-i convingă pe polonezi să-și îndrepte eforturile de luptă exclusiv împotriva sovieticilor. Cooperarea la nivel local dintre comandanții AK și germani a fost condamnată deschis de Cartierul general al Armia Krajova și de Comandantul suprem polonez de la Londra, care pe 17 ianuarie 1944
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
de propria supraviețuire și s-a străduit să rămână echidistantă în conflict. Partizanii sovietici s-au bucurat de un sprijin slab din partea populației statelor baltice. Acțiunile controversate ale partizanilor au afectat populația civilă din regiune, precum au fost masacrarea civililor polonezi din Kaniūkai sau distrugerea întregului stat Bakaloriškės. Mișcarea de rezistență antisovietică din statele baltice, cunoscută ca „frații pădurii”, apărută imediat după reocuparea statelor baltice în 1944, și unitățile lituaniene de autoapărare (1941-1944) au intrat deseori în conflict cu grupurile de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Krajowa ("Home Army"). AK nu recunoștea legalitatea schimbărilor teritoriale din 1939 și considera că această regiune făcea parte în continuare din Polonia, în vreme ce sovieticii plănuiau să o incorporeze în teritoriul URSS după război. Deabia în aprilie 1944, partizanii sovietici și polonezi au început să colaboreze și să-și coordoneze eforturile împotriva germanilor. Partizanii sovietici au luptat la mii de kilometri depărtare de liniile armatei regulate, au fost slab controlați de autoritățile centrale sovietice și au ajuns în multe cazuri să aibă
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
apoi în direcția cubo-futuristă, și-a creat propriul stil denumit de el suprematism, pentru ca, în ultima perioadă a vieții, să revină la pictura figurativă. Născut la Kiev, capitala Ucrainei, provincie a imperiului rus, a fost fiul lui Severin Antonovici Malevici, polonez de confesiune catolică, submaistru într-o fabrică de zahăr din Iampol. Mama sa, Ludoviga Alexandrovna Galinovska, era ucraineană ortodoxă, în casă se vorbea însă mai mult limba polonă. Kazimir crește printre muncitorii de la fabrică și țăranii care cultivă sfeclă de
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
succes. Plajele din Normandia mai sunt încă denumite pe hărți cu numele de cod din timpul invaziei aliate din 1944. În regiune se află mai multe cimitire militare întinse - cimitirul american de la Colleville-sur-Mer, candian de la Bény-sur-Mer, german de la La Cambe, polonez și alte câteva. Străzile localităților de lângă plaje au primit numele unităților care au luptat aici, plăci memoriale amintind de luptele mai grele din zonă. În puncte importante precum Pointe du Hoc și Podul Pegasus au fost dezvelite plăci memoriale, au
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]