4,496 matches
-
trag mănușa stîngă și scot din buzunar legitimația de serviciu, să o arăt portarului. La poartă, în mijlocul culoarelor de trecere, stă cîte un portar cu mîinile la spate, bine înfipt pe picioare. A avut cursa pană, încearcă cineva să explice. Portarii strîng din umeri, semn că ei nu au ce face, asta le este datoria. În jurul meu încep vociferările, capitol la care, de fiecare dată, asist cu interes. Scot din buzunar o bucățică de hîrtie, o mestec îndelung între dinți, strîngînd-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
interes. Scot din buzunar o bucățică de hîrtie, o mestec îndelung între dinți, strîngînd-o cu furie, pînă o înmoi bine, apoi o aduc pe vîrful limbii și-o scuip direct pe stîlpul porții, de care se lipește. Ceasul de pe ghereta portarilor arată șapte și patruzeci de minute; stăm aici de șapte minute. Cît mai stăm, domnule?! strigă o femeie. Dă-mi voie în gheretă să dau un telefon cuiva din conducere. Vă rog să așteptați, o calmează portarul. Tovarășul portar-șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ceasul de pe ghereta portarilor arată șapte și patruzeci de minute; stăm aici de șapte minute. Cît mai stăm, domnule?! strigă o femeie. Dă-mi voie în gheretă să dau un telefon cuiva din conducere. Vă rog să așteptați, o calmează portarul. Tovarășul portar-șef îl caută la telefon pe tovarășul Condurache, de la administrativ. După cîteva clipe, din gheretă iese portarul-șef și spune ceva portarului mai apropiat de ușă. Cine vrea să intre, strigă portarul, să lase legitimația. La auzul acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ghereta portarilor arată șapte și patruzeci de minute; stăm aici de șapte minute. Cît mai stăm, domnule?! strigă o femeie. Dă-mi voie în gheretă să dau un telefon cuiva din conducere. Vă rog să așteptați, o calmează portarul. Tovarășul portar-șef îl caută la telefon pe tovarășul Condurache, de la administrativ. După cîteva clipe, din gheretă iese portarul-șef și spune ceva portarului mai apropiat de ușă. Cine vrea să intre, strigă portarul, să lase legitimația. La auzul acestor vorbe, cîțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strigă o femeie. Dă-mi voie în gheretă să dau un telefon cuiva din conducere. Vă rog să așteptați, o calmează portarul. Tovarășul portar-șef îl caută la telefon pe tovarășul Condurache, de la administrativ. După cîteva clipe, din gheretă iese portarul-șef și spune ceva portarului mai apropiat de ușă. Cine vrea să intre, strigă portarul, să lase legitimația. La auzul acestor vorbe, cîțiva fac cale-întoarsă, pornind pe aleea de lîngă zidul combinatului, spre zona de extindere. Vor intra, desigur, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voie în gheretă să dau un telefon cuiva din conducere. Vă rog să așteptați, o calmează portarul. Tovarășul portar-șef îl caută la telefon pe tovarășul Condurache, de la administrativ. După cîteva clipe, din gheretă iese portarul-șef și spune ceva portarului mai apropiat de ușă. Cine vrea să intre, strigă portarul, să lase legitimația. La auzul acestor vorbe, cîțiva fac cale-întoarsă, pornind pe aleea de lîngă zidul combinatului, spre zona de extindere. Vor intra, desigur, pe una din intrările șantierului. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vă rog să așteptați, o calmează portarul. Tovarășul portar-șef îl caută la telefon pe tovarășul Condurache, de la administrativ. După cîteva clipe, din gheretă iese portarul-șef și spune ceva portarului mai apropiat de ușă. Cine vrea să intre, strigă portarul, să lase legitimația. La auzul acestor vorbe, cîțiva fac cale-întoarsă, pornind pe aleea de lîngă zidul combinatului, spre zona de extindere. Vor intra, desigur, pe una din intrările șantierului. Aici, dacă lasă legitimația, se vor alege cu o penalizare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din salariu. Și-apoi, mai am și treaba cu cei de la construcții-montaj, să-și termine lucrul la stația de filtrare, că m-am săturat de cînd îi caut! Îmi fac loc printre bărbații din fața porții, încă nehotărîți, și întind legitimația portarului, care mă salută cu "să trăiți, dom' inginer!", apoi intru. Grăbesc pasul pe aleea centrală, traversez prima cale ferată a combinatului și ajung la secție. Pe măsuța instalată la parter găsesc condica de prezență. O semnez, semnez și pentru plecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lei. Oricum, noaptea aceea, cînd am dormit spate-n spate cu fata care mă voia botezat, rămîne o întîmplare pe care mi-o amintesc ori de cîte ori vreau să rîd de unul singur. Ajungînd în fața porții, intru în cabina portarilor, iau de pe masă legitimația care mi-a fost reținută dimineață, salut și ies. Intru prin aripa stîngă a pavilionului administrativ, cobor la subsol și mă îndrept spre chioșcul alimentar. Coada formată e destul de mare așa că renunț la iaurt și beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mine la secretarul de partid al combinatului și-i spui cum s-a întîmplat. To...to...to...varășe inginer, începe maistrul. Puiule, îi zic luîndu-l cu două degete de salopetă, dacă nu mergi, mă duc singur și-am să trimit portarul după dumneata, să te aducă. Dom' Vlădeanu, intervine șeful, ia lasă-l. Fumezi, tovarășe Stanciu? îl întreabă șeful. Nu, răspunde maistrul, dar dacă doriți... Nu-i nevoie să scoateți pachetul, zice Don Șef. L-am zărit și eu în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu-mi aprobe schimbul de locuință?! Mă hotărăsc să intru în Consiliul Popular și să întreb la Spațiul locativ ce s-a întîmplat cu repartiția ce trebuia s-o primesc. Sus, la etajul trei, camera 70, sau 71, îmi spune portarul, după ce-l conving că treaba e urgentă. Urc la etajul trei și mă opresc în fața ușii cu numărul 70; îmi cercetez dintr-o privire ținuta, scot batista și-mi șterg nasul în fugă, bag batista la loc în buzunar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
an de studenție. Voi primi o cameră la subsol ori la mansarda unei vile, voi găsi o ospătară cu care să mă împrietenesc și, împreună, vom "pierde dorul de părinți / Și visul de luceferi". Acum la cine mergeți? mă întreabă portarul Consiliului Popular, deschizîndu-mi ușa. La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70. Urc, bat la ușa cu numărul 70, apoi intru. Înăuntru, un bărbat stă la fereastră și privește strada. Ce-i, tovarășe, mă ia la rost individul de la fereastră imediat ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nu-i nimic, tovarășe inginer, se rezolvă. Mergeți înapoi la combinat și dați de urma tabelului. În momentul cînd aflați unde-i, veniți direct la noi. Îmi întinde mîna, conducîndu-mă pînă spre scări. Îi mulțumesc pentru amabilitate, cobor, trec prin fața portarului în fugă și ies în stradă, grăbindu-mă să prind mașina de combinat care se apropie de stație. Ajung la combinat în aproape un sfert de oră. Arăt legitimația portarului și intru. Scot casca de protecție din sacoșă, mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pînă spre scări. Îi mulțumesc pentru amabilitate, cobor, trec prin fața portarului în fugă și ies în stradă, grăbindu-mă să prind mașina de combinat care se apropie de stație. Ajung la combinat în aproape un sfert de oră. Arăt legitimația portarului și intru. Scot casca de protecție din sacoșă, mi-o pun pe cap, împăturesc sacoșa și ziarul băgîndu-le în buzunar și mă îndrept spre pavilionul administrativ. Dar la cine să mă duc?! Cine are putere așa mare încît să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voie, începînd cu ora douăsprezece, să-l am la o adică. Don Șef scoate din buzunarul șubei un bilet ștampilat, îl completează, îl semnează și mi-l dă, urîndu-mi succes. La poartă, e înghesuială iese schimbul de la ora paisprezece. Dau portarului biletul de voie și mă grăbesc spre stație. Scot sacoșa și ziarul din buzunar, învelesc casca în ziar și o pun în sacoșă. Cu aglomerația care e în stație, nu cred să ajung în oraș pînă la ora cincisprezece. Merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
necazuri. Am glumit, dom' Mihai, am glumit, rîde inginerul Florea, oprind mașina în fața Consiliului Popular, lovindu-mă apoi cu palma peste spate. Nu dezarma! Succes! Le fac semn de rămas bun, cobor și pornesc în fugă spre intrarea în Consiliu. Portarul vrea să mă mai întrebe ceva, dar îi spun că n-am timp și mă grăbesc pe scări în sus. Ușa cu numărul șaptezeci e încuiată, probabil tipul cu catarama de cow-boy face și el parte din Biroul Executiv, în calitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mine însumi cînd mă uit în oglindă. La revedere! Grăbiți-vă să-l mai găsiți pe tovarășul Amariei, că-i trecut de două jumate... Strîng mîna lui Olaru, mulțumindu-i, apoi trec strada, spre clădirea Comitetului Județean P.C.R. Intru la portar și-i spun că vreau să merg la tovarășul Amariei. Portarul bate două clape la interfon și așteaptă. Da, vă rog! se aude o voce de femeie. Tovarășă secretară, sînt portarul. Un tovarăș insistă să vorbească cu tovarășul Amariei. Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-l mai găsiți pe tovarășul Amariei, că-i trecut de două jumate... Strîng mîna lui Olaru, mulțumindu-i, apoi trec strada, spre clădirea Comitetului Județean P.C.R. Intru la portar și-i spun că vreau să merg la tovarășul Amariei. Portarul bate două clape la interfon și așteaptă. Da, vă rog! se aude o voce de femeie. Tovarășă secretară, sînt portarul. Un tovarăș insistă să vorbească cu tovarășul Amariei. Sînt Mihai Vlădeanu, de la combinat, intru eu în vorbă înainte ca secretara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trec strada, spre clădirea Comitetului Județean P.C.R. Intru la portar și-i spun că vreau să merg la tovarășul Amariei. Portarul bate două clape la interfon și așteaptă. Da, vă rog! se aude o voce de femeie. Tovarășă secretară, sînt portarul. Un tovarăș insistă să vorbească cu tovarășul Amariei. Sînt Mihai Vlădeanu, de la combinat, intru eu în vorbă înainte ca secretara să dea un răspuns, e vorba de ceva urgent... Sînteți tovarășul fizician Vlădeanu? se aude întrebarea în interfon. Da, răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Amariei. Sînt Mihai Vlădeanu, de la combinat, intru eu în vorbă înainte ca secretara să dea un răspuns, e vorba de ceva urgent... Sînteți tovarășul fizician Vlădeanu? se aude întrebarea în interfon. Da, răspund prompt. Poftiți! Etajul doi, camera 21. Tovarășe portar, schimbă tonul secretara, faceți-i repede bon de intrare tovarășului Vlădeanu. Urc scările cît pot de repede, oprindu-mă cu sufletul la gură în fața ușii cu numărul 21. Bat, apoi intru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină secretara, ridicîndu-se de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cred că se întoarce devreme. Poate deseară, pe la șase-șapte... Spun un "mulțumesc!" scurt și ies la fel de sigur cum am intrat, înainte ca secretara să se dumirească de prezența mea și să mă întrebe cine sînt și ce caut. Cobor, las portarului biletul pe care mi l-a dat la intrare, îl aud spunîndu-mi că trebuia semnat, dar eu ridic din umeri și ies, căscînd îndelung sub privirea mirată a milițianului care se plimbă pe lîngă scări. Străbat piața largă, pavată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
după directorul nostru, iar pe noi ne-a lăsat la urmă. Nu știu cum să-ți spun... Eu lucrez pe șantier, am învățat să îndur vitregiile vremii, dar în sufletul meu cred că am rămas femeie... La mine în birou, dacă vine portarul, femeia de serviciu, sau ministrul, eu, ca gazdă, îi voi invita să iasă întîi... Nu cred c-am fost explicită... Voiam să spun că... Că fiind foarte prinși de anumite probleme, continuînd să pozeze și-n clipele cînd nu sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
moment dat, cum stam toate trei pe divanul tău, cu soarele revărsat în ofrandă de căldură molcomă de toamnă pe covorul tău cu culori atât de șterse, Parisul tot s’a răsturnat, miniatural, în balta de lumină. A sunat și portarul a adus o scrisoare a ta, retur de la Paris, adresată lui Cinci, cu mențiunea: retour, non réclamé, délai de garde, expiré. Stă închisă pe masă, cu soarta ei ciudată, de călătoare îndoliată de a nu-și fi împlinit destinul. Apoi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă aflam între viață și neant -, am auzit pași străini în vestiar; am strigat: „Cine-i acolo?“ și Lina mi-a răspuns: „Domnul căpitan de la Slatina“. A intrat în cameră timid și jenat că mă deranjează (stătuse o oră la portar, ca să nu vină prea devreme) și a vărsat sacul cu vești proaste. Muma și Atu sunt la Craiova, în stradă, literalmente în stradă, având drept unic bagaj boarfele cu care erau îmbrăcați la ora trei noaptea. Octav - bolnav, grav bolnav
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ermetic, invocând tot felul de argumente și în final refuzându-mi declarația cerută (că mobilele îmi aparțin) fiindcă, zicea, nu observase acest lucru. Jeb[eleanu], dim potrivă, e gata să declare că-și aduce aminte perfect. Stana, bona ta, Ion portarul, mama Paulinei - toți au să depună în favoarea noastră, dacă va fi nevoie. Dimineață alerg prin oraș ca să aranjez ce se mai poate aranja, după-masa la lucru, la munca mea grea și apăsătoare, seara mă zbat ca o păcătoasă pe frigarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]