5,260 matches
-
aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri împreună cu ei în gheenă»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil și Agatonica, 2-7, p. 166-167. footnote>. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, împăratul prigonitor Antioh a poruncit să fie duși la cazne fiii preotului Eleazar, mai întâi cel mai mare dintre frați, însă acesta a grăit râzând: „«Bine că păstrezi ordinea de vârstă. Dar cum îți poți închipui că noi vom călca Legea lui Dumnezeu? Iată, noi
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
numeroase forțe armate, ca să ducă la îndeplinire porunca împăratului, o biată femeie, pe care se vedea sărăcia, trăgându-și fiul de mână și îndreptându-se către biserica aceea, l-a împiedicat pe prefect să-și îndeplinească sarcina. Prefectul, indignat, a poruncit să fie adusă la el femeia și i-a spus: „«Femeie nenorocită, încotro alergi fără rușine?» Ea spuse: «Unde se grăbesc și alții». Iar el: «N-ai auzit că prefectul are să-i omoare acolo pe toți pe care îi va
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să-i fie adus și i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeu Mântuitorul. Dar „el a răspuns: «Nu gândești nici drept, nici folositor, împărate. Căci cel care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Tim. 6, 13)”<footnote Ibidem, cartea a cincea, I, 29-30, p. 185. footnote>. În Istoria bisericească, Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului ne aduce în atenție martiriul Sfântului Teodor și lucrurile minunate și înfricoșătoare petrecute cu dânsul. Împăratul păgân Iulian Apostatul a poruncit ca Teodor să fie scos din închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos pentru Adevăr. Pe acesta unii l-au întrebat dacă a simțit durere, când a îndurat torturi cu înțepături foarte crude. El însă a răspuns că la
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
credincioși însemna totodată a înăbuși rugăciunile înălțate de aceia în sprijinul lor. Numai Constanțiu - tatăl Sfântului Constantin - a dat ascultare unui gând înțelept și cuvios, purcezând la un lucru de necrezut și a cărui înfăptuire stârnește uimirea: anume, el a poruncit tuturor oamenilor săi (începând chiar cu cei aflați în slujbele palatului și până la demnitarii în funcție) să se hotărască - fie a jertfi demonilor (în care caz puteau rămâne mai departe în preajma sa, păstrându-și rangul neatins), fie să nu le
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
rugăciunii e afară de casă, pune să-i aștearnă un covor la pământ și-și face rugăciunile înaintea norodului. Dar i se 'ntîmplă, ceea ce prorocul oprește espres, că se lasă stingherit în evlavia lui, ba o întrerupe chiar pentru a da porunci slugilor sau a saluta pe vrun cunoscut. Când locuia încă în micul său palat de la Kiahat-Hodne, ținea un soi de popă de casă, pe care-l trata ca pe un caraghioz, îl îmbraca cu fel de fel de straie pestrițe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și domnia ei, au ajuns să-l ponegrească pe Vodă la Poartă, încît aceasta, servită ea însăși de oameni cumpărați cu bani austriaci, au dat contra nobilului voevod ordinul de asasinare. Istoria vorbește în genere clar. O țară unde toți poruncesc și nimeni n-ascultă, o țară unde antiteza între partide se preface în adevărată dușmănie, unde domnul nu are puterea să-i împace, precum n-au avut - o în Polonia și nici la noi, o asemenea țară e menită de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
case, aruncă toți cu apă într-însul, inchipuind cumcă și de la dânsul apă cer, adecă ploaie. Prostimea se înșală la acestea două cumcă ar lua vindecări de toate neputințele sale prin călcarea Cucilor, iară Păpăluga c-ar avea putere să poruncească norilor să ploaie. Precum cred credincioșii că prin atingerea sfinților apostoli s-au dat vindecări celor bolnavi, așa și acum s-ar da prin călcarea spurcatelor picioare ale Cucilor (și aceștia cei mai mulți sânt ligani puchioși); și iarăși că precum Ilie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
stăpâniri ale unor boieri menționați ca aparținându-le, considerăm că „mănăstirea la gura Bîrlăjiței, unde este Agapie” poate fi localizat pe actualul teritoriu al comunei noastre. Iată mențiunile documentare semnificative: a - Scrisoare de la Vasile Lupu, din anul 1635, prin care poruncește „lui Crîstian vătah” să cerceteze o jalbă a satului Torcești, nepoți lui Bilăiu, pentru „ocină și moșie din Brălădiț (Bîrlovița, I. S.) păr în apa Bîrladului, prin poenile Agapiei [...] pănă în hotarul Umbrăreștilor”; b - Mărturia hotarnică din anul 1777 pentru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-la 17 martie, de ziua Sfântului Alexăi, -de Ziua Crucii, la 14 septembrie, -de ziua Sfântului Evanghelist Matei, 16 noiembrie, -în ziua de Sfântul Spiridon de la 12 decembrie și -la sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril, 18 ianuarie. În același timp, poruncește ispravnicilor ținutului Tecuci să facă cuvenitele publicații în tot cuprinsul ținutului, spre înștiințare de obște, ca oricine să meargă la însemnatele zile de iarmaroace. Într-adevăr, locul era pe atunci potrivit pentru o astfel de întreprindere comercială, dar, după cum rezultă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dumisali Iordachi biv vel vistiernic pentru o moșie a dumnialui, anume Țigănei, la ținutul Tecuciului”. Până la urmă, amândouă moșiile vor trece în stăpânirea domnitorului creditor. În anul 1777, cu câteva luni înainte de tragicul său sfârșit, emite carte domnească prin care poruncește și împuternicește pe dregătorii Costin Negre și Manolache Conachi „să meargă la moșia Torceștii și Țigăneii ce sunt în ținutul Tecuciului, pe apa Bârladului, cari moșii - se explică în document - le-au luat măria sa pentru datorie de la dum/neaei/ vistierniceasa
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
face cunoscut în scris Isprăvniciei ținutului Tecuci imputându-i că, venind de la Galați, „trecând pe la podul Drumului Mare ci esti pi apa Bârladului pe moșia Drăgănești”, vede că acesta este necorespunzător traficului și, „în stare a primejdui caii și trăsura”, poruncind „pentru acest predmet (pricină) dregerea acelui pod”. În legătură cu activitatea de modernizare a șoselei naționale din zona noastră, există la filiala Arhivelor Statului din Galați o bogată corespondență, ce conține interesante informații. Mai semnificative pentru noi ni se par a fi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Drăgăneștii, Torceștii, Piscu etc. Dăm câteva exemple de asemenea forme de stăpânire întărite documentar. Pe 13 noiembrie 1662, Eustratie Dabija voievod scrie „la vătamanul și la toți sătenii din sat din Pașcani”, ținutul Bacăului, și le dă știre și le poruncește: „v-am luat de pre seama boiarinului nostru Pătrașco logofăt al treilea și v-am dat pre mâna stăpânu vostru [...], Vasile ceaur, fost hatman, să fiți a/i/ lui precum ați fost și mai înainte și să ascultați de dânsul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stăpânu vostru [...], Vasile ceaur, fost hatman, să fiți a/i/ lui precum ați fost și mai înainte și să ascultați de dânsul întru tot ce va da învățătură” (subl. I. S.). Ceva mai târziu, 5 iulie 1695, Constantin Duca voievod „poruncește vornicelului și tuturor sătenilor din Iugani [...] să ascultați de Ilie Catargiul vistiernic”, căruia i s-a cuvenit acest sat”, moștenire de la socrul său, Iordache Ruset, iar acestuia zestre de la Maria, fiica lui Dabija voievod. Satele de pe teritoriul comunei noastre au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cazuri, atât de numeroase și de grele încât devin asemuitoare valurilor ce se ridică necontenit, amenințând cu înnecarea în greutăți. Astfel se explică de ce documentele aproape au dat consacrare termenului „a nu învălui mai mult”, atunci când, în varii împrejurări, domnii porunceau slujitorilor de stat (boieri) din diferite resorturi executive (globnici, deșugubinari, olăcari, podvodari etc.) să lase în pace „să nu-i învăluiți” pe locuitorii satului cutare (se dă numele satului). Astfel de situații abundă în documentele medievale, iar pentru ilustrarea aspectului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în documentele medievale, iar pentru ilustrarea aspectului folosim doar două cazuri din același an, 1633. Pe data de 6 noiembrie din anul respectiv, domnitorul Moise Movilă scrie „la starostii de Tecuci și la deșugubinarii și la toți dăbilarii” și le poruncește: „să aveți a lăsa foarte în pace satul Mirăieștii [...] întru nimică să nu-i învăluiți” (subl. n.). O lună mai târziu același domn semnalează cui se cuvine că șoltuzul și pârgarii din Piatra nu respectă cărțile domnești ce le au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
deținea și prin care era trebuitor țării la hotarul cu Muntenia. E posibil ca dregătorul, profitând de schimbările din 1711, să nu-și mai fi respectat obligațiile asumate prin zapisul din 1710, iar Nicolae Mavrocordat emite cartea domnească prin care poruncește ca „nimenea să nu fie scutit, nici Ivan căpitanul”. Este demn de subliniat faptul că un dregător cu răspundere la hotarul țării încercând ea eludeze obiceiul, legea țării, în domeniul dreptului de folosință și să nu plătească „a zecea”, adică
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu deveneau sate locuite de vecini, ci, pur și simplu, se îndatorau să dea a zecea = dijma și să efectueze stăpânului anumite munci gratuite, datorându-i și ascultarea corespunzătoare în tot ce-i va învăța, adică le va cere sau porunci, dar tot după reguli ancestrale adaptate pe parcursul timpului intereselor celor puternici. Deosebirea ce exista între țăranii cu statut de vecini și țăranii dijmași din satele dependente o găsim definită clar în Anaforaoa Divanului Domnesc din 1775 în care citim: „în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
eu la fel ca toți ce scrie/ Apostolul când zice de fetie:/ Că pentru asta nu se află lege/ Ci doar îndemnuri - cine vrea alege,/ Doar sfatul nu-i ucaz; și prin urmare/ Se poartă cum îi place fiecare./ De poruncea Preasfântul fecioria/ Atuncea blestema și cununia./ Sămințe noi de nu s-ar mai zvârli/ Atunci fetia cum s-ar mai prăsi?/ Nici Pavel nu cutează să ne ceară/ Ce n-a cerut stăpânul său...[...]/ El dete doar îndemn la feciorie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i va cauza surzirea, se soluționează amiabil, cei doi se împacă, târgoveața preia puterea așa cum și-a dorit: „Îmi puse mie frânele în mână/ Să fiu pe casă, pe pământ stăpână,/ Pe brațu-i și pe limba lui procleată;/ și-i poruncii să arză cartea-ndată.” 395 Focul vine din nou purificator, distrugând răul metamorfozat în manuscris. Cartea devine un substitut al femeii, un mijloc misogin prin care bărbații își ascundeau de fapt temerile cele mai intime, Jankin preferă „terfelogul” în locul consoartei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau fiicele, sau, ca în alte cazuri concrete, acești părinți cauzează răul, intenționat sau nu, generațiilor tinere. Tații lui Tisbe și Piram interzic, în mod inexplicabil, iubirea și astfel generează, indirect, moartea propriilor copii. Aeete pecetluiește dispariția Medeei, atunci când îi poruncește să stea la masă alături de Iason. Tezeu îi lasă moștenire fiului său, Demophon, nu doar aspectul plăcut, dar și modul infidel de a le trata pe femei. În ultima legendă intuim o aluzie incestuoasă în discursul bizar al lui Egiste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dispune de ea după bunul plac: „Închina-te-vei de voie/ La cheful meu? Putea-voi neoprit,/ Cum voi pofti, plăcere sau nevoie/ Să-ți fac și să le rabzi necontenit?/ N ai să spui nu când da ți-am poruncit?/ Dacă te juri, atunci mă jur și eu/ Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală nu ține cont de sentimente, de liberul arbitru, partenera de viață devine un bun posedat, care trebuie să garanteze doar o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dreaptă/ Ascultă totdeauna vorba soații...”883, aducându-se în acest sens argumente livrești, din operele marilor filosofi ai antichității: „Seneca, el, a spus: <<Nevasta cea umilă-i mai presus/ Ca orișice.>> Iar Caton: <<Cum voiește,/ Așa să faci, căci dânsa poruncește.>>”884 Ianuarie nu conștientizează nici propria îmbătrânire, neputința fizică, dar nici absurditatea dorințelor sale, de a se căsători cu o tânără frumoasă, care să-i ofere toate deliciile vieții conjugale, să-l ferească de a mai cădea în păcatele carnale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
strălucitor, (E) care nu sunt altceva decât un fel de contribuție din partea acelora care au dus un trai cumplit de rușinos. 16. Iată Însă un lucru pe care te ferești să-l menționezi, și anume faptul că regele Cresus a poruncit să fie turnată În aur statueta brutăresei sale. După care a consacrat-o aici, la Delfi. - Așa este, răspunse Theon. Dar prin acest gest nu făcea dovada luxului În care trăia, un lux care să supere faima Sanctuarului. El avea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
echitabilă. Pe cât se spune, dacă o fi adevărat, Alyattes, tatăl lui Cresus, se recăsătorise și avea copii din a doua căsătorie; a doua lui soție, care-i purta gând rău lui Cresus, dădu brutăresei o porție de otravă și Îi porunci s-o amestece cu aluatul din care ea prepara pâinea pe care o mânca Cresus. Dar brutăreasa, În taină, Îl Înștiință pestăpân și dădu pâinea cu pricina copiilor reginei. (F) În schimbul acestei binefaceri, o dată ajuns rege, Cresus s-a gândit
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]