3,550 matches
-
nu mai mult de două secunde, căci frumoasa pasăre a dispărut imediat din câmpul meu vizual, lăsându-mă cu o amintire foarte plăcută pe care am avut ocazia să o menționez în această carte. După ce străbăteai și a doua poiană, poteca mergea aproape orizontal, cu intenția clară de a ocoli vârful Boldanu, de circa 1600 metri, prin dreapta lui, și după circa 500 de metri ajungi la un punct foarte important de pe traseu, la „Șipote”. Este vorba de un izvor cu
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
atacul asupra zonei alpine ce ne aștepta circa 500 de metri mai sus. Izvorul este situat la circa 900 m altitudine și de la acest punct urcușul este mai abrupt până ce se ajunge pe un „umăr” din dreapta al vârfului Boldanu, de unde poteca continuă aproape orizontal circa 400500 metri până la punctul unde iese în zona alpină. Ne întâlneam adesea aici și cu alte grupuri de turiști, fie ei români sau străini, astfel că de multe ori asemenea momente se prelungeau chiar nepermis de
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
aici și cu alte grupuri de turiști, fie ei români sau străini, astfel că de multe ori asemenea momente se prelungeau chiar nepermis de mult, dacă ne gândim că eram totuși pe munte. Tot aici la Șipote ajunge și o potecă ce urcă din valea Arpașului, din apropierea cabanei cu același nume, cabana Arpaș, cum am și pomenit mai devreme, din păcate acum fiind închisă. Îmi aduc aminte că am urcat pe vremea liceului la Cabana Podragu, într-o vară târzie, eram
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
amândoi elevi pe vremea acea. Era cam sfârșitul lunii martie, zăpada era topită de mult în Victoria, dar trona masiv pe crestele munților. Ne-am hotărât să urcăm pe muchia Tărâța, ca să vedem până unde putem urca. Dacă la început poteca era foarte bună, uscată, treptat a apărut zăpada, care a crescut rapid în grosime, pe măsură ce urcam în altitudine, iar noi am ajuns la un moment dat să ne scufundăm în ea până la brâu, când ne-am dat seama că trebuie
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
avem multe de învățat de la ea. Ca să nu rup firul logic al excursiei mele pe muchia Tărâța, reiau excursia spre creasta Făgărașilor, urcând abrupt în amonte de Șipote, izvorul cu o apă rece și reconfortantă. După ce se ocolește vârful Boldanu, poteca ajunge într-o zonă unde brazii sunt lăsați în urmă, și se circulă printr-un platou cu un soi de plante până la șold sau chiar mai sus, cu frunze mari care rețin umezeala, astfel că întotdeauna când ieși din acest
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
umezeala, astfel că întotdeauna când ieși din acest loc ești ud leoarcă și trebuie să-ți pui hainele la uscat, mai ales pe o zi mai întunecoasă, când soarele nu are putere. Chiar la intrarea în platou există o mică potecă ce duce la o fostă cabană de vânătoare a pădurarilor, la circa 500 de metri mai departe, dar din păcate aceasta a ars cu mulți ani în urmă. Fac din nou o paranteză și pomenesc faptul că am poposit și
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
Arpașului. La un moment dat se ajunge la un loc mai periculos numit „la custuri”, unde se urcă circa 30 de metri foarte abrupt, în serpentine, pe stânca golașă, ici și colo fiind nevoie de sprijin cu mâna. De la custuri poteca continuă circa 30 de minute până ce poți zări deja cabana Podragu, dar din acest punct încă mai ai de mers circa 45 de minute ca să ajungi la destinație. De pe potecă se pot vedea la un moment dat resturile unui helicopter
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
și colo fiind nevoie de sprijin cu mâna. De la custuri poteca continuă circa 30 de minute până ce poți zări deja cabana Podragu, dar din acest punct încă mai ai de mers circa 45 de minute ca să ajungi la destinație. De pe potecă se pot vedea la un moment dat resturile unui helicopter prăbușit prin anii ’60, când se transportau materiale de construcție pentru cabană. În această zonă peisajul devine tot mai sălbatic, se coboară în căldarea glaciară a lacului Podragu, înconjurată de
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
dintre aceste amintiri se leagă de o altă urcare spre cabana Podragu, pe care am făcut-o cu încă doi prieteni. Am dorit să ajungem la Podragu de pe muchia Gărdomanului, care se învecinează cu muchia Tărâța în stânga. Am găsit o potecă de vânătoare care s-a înfundat la un moment dat, iar în zona golului alpin a trebuit să ne abatem de la muchia crestei în dreapta și să coborâm în valea dintre Girdomanul și Tărâța, deoarece pereții erau foarte abrupți, nu era
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
de vânătoare care s-a înfundat la un moment dat, iar în zona golului alpin a trebuit să ne abatem de la muchia crestei în dreapta și să coborâm în valea dintre Girdomanul și Tărâța, deoarece pereții erau foarte abrupți, nu era potecă și riscam să ne rupem picioarele pe pietrele extreme de instabile din zonă. Am urcat prin vale până la circa 1700 metri altitudine, unde a găsit un horn abrupt pe care am escaladat până ce am ajuns sus pe muchia Tărâței, undeva
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
muchia Tărâței, undeva după punctul „la custuri”. Am ajuns la cabana Podragu după 12 ore, frânți de oboseală dar extrem de mândri că am reușit să facem ce ne-am propus. De la Altar, de pe muchia Tărâța mai există de asemenea o potecă prost marcată care coboară spre cabana Turnuri, am mers și eu pe acolo pe vremuri, eram cu verii mei Nichi și Doru. Poteca merge lin la început și după un timp coboară tot mai abrupt pe serpentine până ce ajunge deasupra
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
reușit să facem ce ne-am propus. De la Altar, de pe muchia Tărâța mai există de asemenea o potecă prost marcată care coboară spre cabana Turnuri, am mers și eu pe acolo pe vremuri, eram cu verii mei Nichi și Doru. Poteca merge lin la început și după un timp coboară tot mai abrupt pe serpentine până ce ajunge deasupra cabanei, așezată pe un platou micuț, chiar la limita dintre zona de brazi și golul alpin. Atunci când am făcut traseul acesta îmi aduc
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
În fiecare an vizitez România și mă bucur să pot discuta cu prieteni, cunoscuți, foști colegi de școală, foști colegi de serviciu, cu oameni diverși, tineri sau bătrâni, întâlniți pe stradă, în magazine, în locuri publice, la spectacole sau pe potecile pădurilor. Am dobândit cu timpul o mare înțelepciune: dacă vrei să-ți fie bine și să nu înebunești de enervare, de supărare și de revoltă, să nu ajungi să tremuri încercând să spui ceva când nimeni nu vrea să te
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
părinte absolut minunat, o existență ce s-a consumat mult prea repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
iar eu eram fără grijă și îmi părea că lumea întreagă este a mea. După întâlnirea cu cei dragi din casa bunicilor, împreună cu bunicul și cu fratele meu, trecând pârâul Probota, numit de săteni pârâul Magaziei, am urcat pe o potecă îngustă până pe dealul Fânului. Acesta desparte satul de comuna Tătăruși. La fel ca în fiecare vară dealul mă întâmpina cu flori multicolore, frumos parfumate și drăgălașe ca surâsul sincer al unui copil. De aici privesc satul; un sat mare și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
volup tuos amenajată. L-am dus Într o zi acolo pe nefericitul meu prieten, fratele Manolache Bucuța, când Începuse a-și da seama cât de greșită i-a fost rețeta de viață. L-am dus fără să știe unde, pe potecile Întortocheate cunoscute numai mie și În absența preatinerei gazde domnind peste inima mea, peste divanul nostru Înflorat, peste pianul Biedermayer cu suspine din Cho pin, peste colțul rustic cu naive icoane ardelenești pe sticlă. A rămas Împietrit locului Bucuța cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe această lume și În această epocă de afirmare maximă a generației mele, Între cele două războaie (1912-1940); epocă de un mediocru interes pentru istoricul viitor, improprie apariției omului excepțional sau măcar interesant și În care memorialistul urmează și el poteca comună tuturor mediocrităților [...]. Cu o asemenea Înțelegere aproximativă a omului și cu preferințele lui mai degrabă pentru plăcerile și dulcile nepăsări ale vieții decât pentru rațiunile ei aspre și grijile urmărind și scontând beneficii neapărate; zvârlindu-mă totuși uneori În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țăpoasă: Aoleo, cioarecii mei, Dârlii, dârla, Cum se uită la femei Dârlii, dârla, și fomeile la ei, Dârlii, dârla, Să vadă ce joacă-n ei, Dârlii, dârla. Asta se cheamă, vezi bine, În graiul nostru ciobănesc, a avea dănănaia „de potecă“, dovada, aș zice, irefutabilă a virili tăți lor noastre, a „părților noastre capitale“, cum le spune Stendhal și de care vechii egipteni se țineau strâns În clipa solemnă a jurământului. Sau, dacă voiți, rețeta aplicată frumoasei mele proprietărese de acum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înseamnă oare, urmărind teza carteziană, că „sufletul“ lor este muritor ca și al animalelor automate, ca și al câinelui, al calului, al scoicii și al buretelui-de-mare?... Dar cunosc atâta lume care și-a pierdut În răstimp sufletul pe drumurile și potecile acestei vieți, precum Peter Schlemihl umbra; căci sufletul poate evada din noi, lăsând ca trupul să trăiască mai departe, de capul lui. Ceea ce ar fi cazul acestor femei, cărora li se mai spune „pierdute“, cum și al atâtor altele care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trei-patru ore vor fi acolo, adică pe întuneric încă - e bine. Au respectat planul, au ajuns la destinație așa cum își propuseseră și fără incidente. Au intrat în pădure printr-un loc anume, numit Locul Crucii. Au apucat-o pe o potecă îngustă, ce șerpuia printre copaci. Era o pădure de plopi înalți, subțiri, ale căror frunze galbene fremătau înfiorător la cea mai mică adiere de vânt. Inima era în ei cât puricele, dar nu recunoșteau că le este teamă. Se închipuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ajuns, fără alte greutăți, la Carrué Chico, un mic lac verde-albăstriu Înconjurat de dealuri cu păduri sălbatice, apoi la Carrué Grande, un lac ceva mai Întins, dar din păcate imposibil de Înconjurat cu motocicleta, fiindcă singurul drum existent era o potecă Îngustă, folosită de contrabandiștii din zonă ca să treacă În Chile. Am lăsat motocicleta la cabana unui pădurar, care nu era acasă, și am plecat să ne plimbăm pe o culme de unde se putea vedea lacul. Se apropia ora prînzului, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la capriciul șefului, făceau totul fără prea multă tragere de inimă, și acest lucru era de ajuns ca să enerveze pe oricine. Caii au sosit, iar soldatul ne-a Încredințat un ghid care vorbea doar quechua. Drumul a Început cu o potecă stîncoasă pe care nici o altă rasă de cai nu ar fi putut să o urce, iar noi eram precedați de ghidul care mergea pe jos și care pe porțiunile dificile lua caii de căpăstru, trăgîndu-i după el. Străbătuserăm deja două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tu. Și cu ce avânt serafic Ai vâslit spre cer, spre zări! Cum s-a-ntins a ta iubire Peste țărmuri, peste mări! Cu ce dor și foc în suflet Logoditu-te-ai pe veci Cu „domnița sărăcie”, Mama sfintelor poteci! Cine-a mai iubit vreodată Ca și tine-nflăcărat Pe Cristos, Om-Dumnezeul Pentru noi crucificat!? Cum ai vrut cu El asemenni Umilit, sărac să fii! Bine și virtuți să sameni Și să naști atâția fii! Pe Alvernia schimbată În Golgota
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
apropiată. Din păcate, încrederea instinctivă în limba maternă poate fi compromisă. După exterminarea evreilor sub regimul național-socialist, Paul Celan a trebuit să trăiască știind că limba lui maternă, germana, e limba ucigașilor mamei sale. Dar chiar aflându-se pe această potecă înghețată de pădure, Celan tot nu s-a putut scutura de ea. Căci încă de la cel dintâi cuvânt rostit de gura lui pe când abia învăța să vorbească, limba toată se și afla cuprinsă în cuvânt. Era rostirea ce-i crescuse
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
patru atentate, aflăm că: „Stockholm 17 (Agerpres) Un cetățean suedez în vârstă de 60 de ani a fost găsit mort prin sufocare în apartamentul său din Malmö. El își umpluse, până la tavan, întregul apartament cu ziare vechi, nelăsând decât «o potecă» foarte strâmtă, de la intrare până la pat. Organele de anchetă au declarat că, într-una din nopți, un teanc de ziare s-a prăbușit peste bătrân, în timp ce acesta dormea, strivindu-l”. În fața corpului său neînsuflețit, aplecați pios înaintea acestui proaspăt mormânt
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]