4,003 matches
-
Pot să mă văd mergând împiedicat, după ce am învățat să fac asta de voie, de nevoie, în spatele plugului sau ducând calul de căpăstru, în timp ce țăranul trage brazdele. De mâncare era destul. Rămânea doar cealaltă foame, pe care n-o puteau potoli nici terciul, nici magiunul, dar care-mi alimenta nevoia, astfel încât ea devenea tot mai mare și mai indecentă. Dormeam într-o odaie îngustă cu un argat debil. E drept că în gospodărie mai lucra, ca mulgătoare, o fată din Prusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și, când se înfierbânta, ajungea la presupuneri și blesteme: „Dacă ar mai trăi Führer-ul, v-ar strânge pe toți și...“ Cel de-al treilea grup încerca să-i tempereze pe ceilalți și, cu propuneri de ameliorare din ce în ce mai rău văzute, să potolească cearta, era pe de o parte împotriva naționalizării, de pildă a Burbach-Kali AG, pe de altă parte pentru etatizarea marii industrii sub control sindical. Acest grup care când scădea, când se consolida la loc prin migrarea unora, era desconsiderat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fulgi când învârtejiți, când plutitori, zăpadă proaspătă. Ținta mea era gara Stommeln, aflată la vreo patru kilometri. Doar cu ajutorul stâlpilor de telegraf putea fi recunoscută direcția. Înaintam cu trudă atunci când am pornit la drum pentru ca - lacom de artă - să-mi potolesc și cea de-a treia foame. A treia foame Încă tânăr fiind, ea nu a putut fi ținută în frâu nici cu restricții ascetice - limitare la alb-negru -, nici cu mania care voia să mâzgălească tot ce era hârtie. Nici măcar suprasaturarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voia să mâzgălească tot ce era hârtie. Nici măcar suprasaturarea până la greață de cuvânt nu a fost capabilă s-o oprească. Niciodată nu era de ajuns. Mereu eram lacom de mai mult. Foamea obișnuită, pe care o cunoaște toată lumea, putea fi potolită pentru câteva ore cu supă de varză cu morcovi, care se zgârcea la ochiurile de grăsime; pofta de iubire carnală, acest impuls nechemat, sâcâitor, imposibil de alungat, și care se reînnoia tot mereu, putea fi redusă la tăcere atunci când îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
artă, a zâmbit. O, dacă ar fi fost totuși alături de mine cu ochiul ei critic atunci când eu, nefumătorul, desenam cu plumb moale pe sub castani bătrâni care tușeau întruna și pe care-i răsplăteam cu țigări... După ce foamea mea primară era potolită de supele Caritas lipsite de gust, dar al căror iz îți rămânea totuși în gură, iar cealaltă foame a mea - ațâțată, ce-i drept, în timpul călătoriilor cu tramvaiul din zilele lucrătoare - era potolită parțial după reuninile dansante de la sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu țigări... După ce foamea mea primară era potolită de supele Caritas lipsite de gust, dar al căror iz îți rămânea totuși în gură, iar cealaltă foame a mea - ațâțată, ce-i drept, în timpul călătoriilor cu tramvaiul din zilele lucrătoare - era potolită parțial după reuninile dansante de la sfârșit de săptămână de dansatoare devotate, rămânea cea de-a treia poftă, pofta de artă. Mă văd pe locurile ieftine din teatrul lui Gründgens - oare se juca deja Tasso al lui Goethe sau asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hrănea cu Rilke, Trakl, o antologie de poeți baroci și cu primii expresioniști. Citeam ceea ce ofereau fondurile de carte salvate de nazism din biblioteca franciscanilor. Iar în compania unei fiice de profesor accesibile - refugiată din Bunzlau împreună cu tatăl ei - îmi potoleam, pe durata unui concert la Sala Robert Schumann, pofta de tot ceea ce încânta ochiul, urechea. Dar furia lecturii și consumul pasiv de produse artistice nu reușea decât mai degrabă să stimuleze foamea mea de artă și îmi dădea ghes să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puteau obține fără cartelă, nici bătrânii de la Caritas nu mai voiau să pozeze sub castani. Oricât îmi zornăiam eu banii făcând cumpărături peste cumpărături, și oricât îmi surprindeam părinții cu daruri, cea de-a treia foame a mea nu se potolea nici cu banii câștigați în plus pentru ore suplimentare. Numai fațadele aveau căutare. Atunci am primit în sfârșit un răspuns de la Academia de Artă. Cu o mapă plină de desene în creion - galeria de bătrâni, care-mi făcuse pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să i se aducă trompeta de la hotel, și-a ridicat privirea - brusc și imposibil de interpretat greșit - spre colțul nostru de sub scara ce ducea la etaj și - parcă îl văd - a urcat lângă noi, care cântam pe mai nimic ca să potolim gălăgia stridentă din local, a preluat tonul bâlbâindu-se sălbatic al lui Fluieraș, și-a dat ochii peste cap, a executat un solo de trompetă, căruia solistul pe nume Geldmacher i-a răspuns de data asta cu flautul alto, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru un cuplu violent și certat la cuțite din vechea aristocrație - Saint-Georges. De fiecare dată, înainte de ora prânzului, duelul lor lua amploare și ajungea din salon, prin coridorul cel lung, până la bucătărie. Adeseori stăteam fără grai, încercând zadarnic să-i potolesc prin gesturi, chiar între ei, care, fără să fie dispuși să-l observe pe spectator, aruncau unul într-altul cu farfuriile tocmai spălate de mine sau încă murdare. Față de ajutorul lor din bucătărie erau întotdeauna amabili, chiar prietenoși, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orele două a.m. Eu sunt, Înainte de orice, un luptător: din fotolii și tabureți, am improvizat o cazemată și am izbutit să salvez mare parte din veselă. Formento, care seamănă mai mult cu Ulise decât cu Diomede, a Încercat să-i potolească pe polemiști, aducând pe o tablá de lemn facturi asortate și Naranja-Bilz. Bietul Formento! N-a izbutit decât să sporească rezerva de proiectile lansate de detractorii mei. Când s-a retras ultimul pompier, dând dovadă de un devotament pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron cu o singură perlă Mendax, picior Încălțat de Nombo și mână de Bulpington. — Mă bucur să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oalile care iel le-a ciobit? Un gagiu d-acolo niciodată nu-și vinde pontu. De-ați fi văzut ce chestie nașpa a pățit Zarlenga. A dat dân umeri și-a scuipat parcă nu iera la el acas. S-a potolit pă loc și să făcuse visător; m-am prins c-o lăsase mai moale, pencă Îi iera teamă, nu?, că, de-i dădea ăle cuvenite, mai mulți avea să ne facem stol fără somație chiar În noaptea aia, profitând dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nimic despre formă. — Am fost În camera monitoarelor și am urmărit imaginile transmise de roboți. Au Început să degajeze forma de sub corali. Și nu este rotundă, adică nu e o farfurie zburătoare, continuă Ted. Slavă Domnului! Asta-i va mai potoli probabil pe cei din tabăra celor săriți de pe fix. Zâmbi. — „Cu răbdare și cu vrere, faci din aguridă miere“, nu-i așa? — Cred că da, spuse Norman. Nu știa exact ce voise Fielding să spună, dar Ted avea o slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
inaugurarea? — Da' ție chiar Îți lipsește instinctul de conservare? replică Barnes. Mă opun categoric, căpitane Barnes! — Am luat act, zise Barnes, Întorcându-i spatele. Acum să trecem la treabă. Tina, dă-ne semnalul video. Ted mai bombăni ceva, dar se potoli În momentul În care pe monitoare apărură primele imagini. Pe cel din stânga se vedea schela metalică complexă, de formă tubulară, ce susținea robotul. Acesta, cu motoarele și angrenajele la vedere, se găsea În fața peretelui metalic cenușiu și curbat al navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dat seama niciodată ce făcuse pentru că era În totală necunoștință de cauză față de ceea ce se Întâmplase cu adevărat. — Sunt convinsă că-ți convine mai mult povestea asta, spuse Beth. Se potrivește cu disprețul tău, tipic pentru un negru, față de femei. — Potoliți-vă, interveni Norman. — Nu poți să accepți puterea unei femei, continuă Beth. — Ce putere? Să ridici niște greutăți, asta Înțelegi tu prin putere? Asta e numai forță - și provine dintr-un sentiment de slăbiciune, nu de putere. — Ești un dihor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cred că avem suficient aer. — Cred c-am să verific. — N-ai decât, spuse Beth, dar să știi că am lucrat cu meticulozitate. Norman se gândi că o nouă ceartă era pe punctul să izbucnească, dar Beth și Harry se potoliră. Ajunseră la trapă și se urcară În DH-8. CONSOLA — Jerry? Norman privea ecranul consolei. Cu excepția cursorului care clipea, nici un alt semnal. — Jerry, ești acolo? Nici un răspuns. — Mă Întreb de ce nu mai primim vești de la tine, Jerry, spuse Norman. Ecranul rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
VIPATI ÎN ZONA VOASTRĂ LA ORELE 1600 - 7-08 AUTOSET ÎNȘTIINȚARE REVENIRE LA SUPRAFAȚĂ NOROC SPAULDING STOP — Oare să fie adevărat? spuse Beth. — Mda, admise Harry. Cavaleria e pe drum. Dumnezeule mare! bătu Beth din palme. — Furtuna trebuie să se fi potolit. Au trimis navele de suprafață și vor ajunge aici În ceva mai puțin de șaisprezece ore. — Și autoset-ul, ce-i cu el? Răspunsul apăru imediat pe toate ecranele din habitat, sub forma unor mici dreptunghiuri În colțul din dreapta sus: 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu Harry. Asta era tot ce-și amintea. Nimic despre baloane. — Sigur, spuse Beth. Deoarece mesajul primit spunea că trebuie să confirmăm recepția, asta Însemnând trimiterea unui balon la suprafață. Și ne-am gândit că, Întrucât furtuna s-a mai potolit, condițiile de la suprafață ar fi destul de bune pentru a permite ridicarea balonului fără să plesnească firul de legătură. Așa că rămăsese problema cum să-l lansăm. Iar tu ai spus că ai să cauți comenzile necesare. — Nu-mi amintesc deloc. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a dori ceva. Fără vre-un rost, ca fără de Dumnezeu. Întoarcerea Elenei mi-ar fi însemnat, V. Tînăr, sfîrșitul. V. pe patul de spital îi observ pe cei ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Căci sinuciderea poate veni atît din refuzul eternității, cît și dorința de a o fundamenta și din refuzul revelației, cît și ca la martirii creștini, chiar din fruptul acesteia. ...Cumva, din dragoste sau ură, făcînd-o sau renunțînd conștient, omul mai potolește viața care știe că acesta nu poate trăi continuu în cutremur și vrea să-l scuture de zeu. Așa gîndește și V. tînăr minținduși sinuciderea adevărată în care, pînă la urmă, va ajunge să creadă. Știu că hotărîrea cu care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și aș alerga înnebunit de lună să-mi schimb bucuria în vreo nenorocire care să-i dea iubirii veșnicie.” Tînărul Doctor se ridică de pe scaun și umplîndu-și un pahar cu apă îl bea pe nerăsuflate. În Tenotihuacan zgomotele s-au potolit. Bărbații tineri cîntă și mîngîie femei. Alături, lîngă mine Netzahalcoyotl recită: „-Ni-e soarta veșnicia beznei/și doar o scurtă clipă lumina 3.” Numai durerea îți dezvăluie strălucirea clipei de sănătate, temeinicia vieții ca grînă. „-Ai înnebunit la abatoare, acolo”-îmi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea scăpa de Judecătorul nemilos. N-am unde să fug căci dezvăluirea vine din interior. Abia rostind cuvintele, sugrumat de emoție, răspund: „-Știu, știu. Oh, cum de-am fost
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se facă liniște. Ca într-un stup de albine ce se îndepărtează s-a liniștit larma celor ațâțați de curiozitate. Așadar, când observă că grupul ce număra peste zecedoisprezece copii, adică ceva mai mult decât jumătate de clasă, se mai potolise, Andrei, ștergându-și fruntea transpirată, înghiți în sec și spuse: Sincer să fiu, nici nu știu ce anume să vă povestesc... Ar trebui mai mult timp, dar ați hotărât cu toții să nu stăm mai mult de o oră. Uite, eu aș zice
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bun ca el, dar, în același timp, nu era genul care să fie mereu înconjurat de oameni și care să-și țină audiența în suspans, nu crezi? — Nu, presupun că nu, am spus. Dar dacă eu m-aș mai fi potolit, atunci poate că James n-ar mai fi avut senzația că e așa de plicticos. Dar ce sens ar fi avut să faci așa ceva? a exclamat George. Atunci n-ai mai fi fost tu. „Știu“, m-am gândit eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]