27,702 matches
-
a fost o dictatură personală, arbitrară, clădită nu numai pe teroare, ci și pe șpagă, un imperiu al corupției născut din petrol. De teroare i-au scăpat americanii, de corupție însă, cine-o să-i scape pe irakieni? Aș fi preferat să-i văd adunând în piață lucruri de-ale potentaților regimului și dându-le foc sau măcar să le ignore în bucuria pură a primei zile de libertate... Am mai văzut o dată asta. Un singur om, un tânăr subțirel, cu ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
România, nu cred să se umple străzile cu demonstranți. Instinctul comunitar, conștiința social-politică a populației românești bat spre zero. Românii se vor mulțumi să privească fiecare la telejurnale încă un puhoi de imagini atroce, pe care, potrivit rating-urilor, le preferă oricum, vor citi cancanuri despre cei morți, în ziarele de scandal, vor asculta părerile lui Gigi Becali și Mitică Dragomir despre fenomen și își vor spune „fie la ei acolo” sau „uite că se poate și mai rău”. Nici moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
astfel de specimen a putut să apară în fauna României, nu-i de mirare. Consternantă este însă atitudinea dlor Eugen Simion și Nicolae Manolescu, care, în afară de a fi critici literari, trec și drept ființe umane. „Între literatură și eroi, eu prefer literatura”, spune dl Simion. E o opțiune. În virtutea ei, dl academician ia în considerare de la G. Călinescu numai o parte din ce a scris acesta, Istoria literaturii române, Bietul Ioanide, cursurile seducătoare predate studenților, între care s-a numărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
alți tineri, ce-și căutau drumul în viață în acei ani tulburi, își vor fi spus că o fi de bine cu comunismul ăsta, de vreme ce însuși marele Călinescu zice așa? Ei nu fac obiectul preocupărilor dlui Eugen Simion; d-sa preferă literatura, nu este interesat de eroi, iar mormintele se face că nu le vede... Pe Nichita Stănescu, dl Simion îl justifică astfel: „Nichita și-a apărat poezia ca un câine osul”. Oare cum își apără un câine osul? Mușcând? Nichita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la Călinescu: cât poate influența poezia lui Stănescu masele prin comparație cu zicerea sa, de neuitat, la televizor, în 1981-1982: „Noi toți, scriitori, pictori, muzicieni, n-am fi făcut nimic fără tovarășul Nicolae Ceaușescu!”. Dacă dl Simion se mărginește să prefere literatura, neglijând cu superioritate restul, dl Nicolae Manolescu afirmă că literatura de valoare produsă de generația ’60 (eseistica și poezia din România acelor ani au fost cele mai bune din estul Europei, zice dl profesor, bazându-se probabil pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
meu și cam asta a fost tot. Trebuie să vă spun că niciodată n-aș fi presimțit că o tăcere poate să spună atât de mult. Și, da, tăcerea poate fi totuna cu consternarea, numai că eu unul aș fi preferat să nu aflu nicicând filozofia asta. Pe deasupra tuturor mai plutea ceva, aș putea s-o numesc o întrebare nerostită, dacă o întrebare ar fi atât de dată naibii încât să mai și plutească, în fine, eu zic că plutea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
hîrtiei a devenit curînd pentru mine un obicei cu propriile lui tabieturi, care a devenit apoi dependență, o foame mortală ce-mi oferea o satisfacție atît de Încîntătoare că adeseori șovăiam să mă năpustesc asupra primului mamelon liber. În loc de asta, preferam să stau acolo rumegînd pînă cînd cocoloșul din gură mi se Înmuia și se transforma Într-o pastă cu gust plăcut pe care mi-o puteam plimba și lipi de cerul gurii sau pe care o puteam preschimba cu ajutorul limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și Poarta Cerurilor. După asta, am cam abandonat subsolul pentru cărțile infinit mai interesante de la etaj. Camere Întregi de cărți, unele deasupra celorlalte. Unele volume erau legate În piele și aveau paginile marcate cu chenar de aur, deși eu personal preferam edițiile broșate, și În primul rînd pe cele de la New Directions, cu copertele lor alb-negru, și pe cele sobre și austere de la Scribner’s. Dacă aș fi o persoană care citește În parc, aș avea Întotdeauna la mine una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
animale Înfricoșate Își luau zborul ca niște păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios peste E decît om și că aș prefera de o mie de ori să am picioare lungi decît bărbie. Piciorul mi s-a vindecat destul de repede și, la sfîrșitul săptămînii, am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios peste E decît om și că aș prefera de o mie de ori să am picioare lungi decît bărbie. Piciorul mi s-a vindecat destul de repede și, la sfîrșitul săptămînii, am putut să-mi las iar greutatea pe el. Și, după alte cîteva zile, abia dacă mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de șobolan. Însă lui Îi plăcea, chiar și așa. Prima dată cînd am cîntat pentru el, la pian și cu vocea, a rîs pînă i-au dat lacrimile și au Început să i se prelingă pe obraji. Parcă aș fi preferat altă reacție, și nu să rîdă, dar nu mă deranja prea tare nici asta. Jerry a fost primul scriitor adevărat pe care l-am cunoscut și, trebuie să recunosc că, la Început, În ciuda bunătății lui, am fost dezamăgit. Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să-mi placă foarte mult cafeaua, și apoi vinul, Însă nu consumam niciodată vin dimineața, și de obicei nici după amiaza, decît În zilele ploioase. CÎnd se apropia ora cinei, Jerry ne pregătea de regulă ceva din conserve. Felul nostru preferat de mîncare era tocănița de vită Dinty Moore. Uneori, fierbea niște orez pe post de garnitură și, alteori, cînd nu stăteam prea bine cu banii, ne mulțumeam doar cu orez și sos de soia. Mustața lui Jerry era destul de stufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
părea să zică „Bietul Ernie, a rămas singur.” Totuși acum, cînd mă gîndesc retrospectiv, cred că a fost mai degrabă una mirată, așa că poate voia de fapt să spună ceva de genul „Cine naiba o mai fi și animalul ăsta ?” Prefer să-mi rămînă În amintire așa. Însă, indiferent care dintre variante a fost, ideea e că s-a Întors În cameră și m-a luat pe sus. M-a vîrÎt În buzunarul de la sacou și am pornit așa spre cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Mereu am impresia că totul o să dureze o veșnicie, Însă asta nu se Întîmplă niciodată. De fapt, nimic nu rezistă mai mult de o secundă, cu excepția lucrurilor pe care le păstrăm În amintire. Întotdeauna Încerc să țin minte absolut totul - prefer să mor decît să uit - și totuși, În același timp, abia așteptam să ajung În San Francisco, să las totul În urma mea. Așa e viața - plină de contradicții și greu de Înțeles. Eram cu Jerry de șase luni și șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am jucat cîntînd cîteva refrene vesele, doar ca să-mi dezmorțesc degetele bătrîne, În așteptarea pașilor de pe scări ; apoi am atacat o melodie de Cole Porter, „Miss Otis Regrets” și „My Heart Belongs to Daddy”. Dac-ar fi să aleg, aș prefera să fiu Cole Porter decît Dumnezeu. Apoi am trecut la Gershwin și la „I Got Rhythm” și curînd m-am lăsat complet În voia muzicii, pianul tresălta, eu săream pe băncuță și cîntam cît mă țineau rărunchii. Însă chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un eșichier, cîteva monede - nu prea multe. Mușterii erau destul de puțini și cam ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana după comori“. Arthur Rowe mergea de-a lungul grilajului cu pașii șovăitori ai unui intrus, sau ai unui surghiunit care s-a Întors după mulți ani acasă și nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
minute, puteți intra cu preț redus. Mă simt datoare să-i avertizez pe cei care vin atît de tîrziu. — SÎnteți foarte amabilă. — N-am vrea să se simtă oamenii trași pe sfoară, tocmai pentru că e vorba de o cauză nobilă. — Prefer, totuși, să intru chiar acum și să nu mai aștept. Despre ce cauză e vorba? — Ajutorarea mamelor libere - vreau să spun a mamelor din națiunile libere. Arthur Rowe se Întoarse voios În lumea adolescenței și a copilăriei sale. Cam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să se rostogolească unul cîte unul prin jgheabul Îngust, urmărindu-i pînă se opreau pe eșichier. — Mă tem, domnule, că astăzi nu-i ziua dumneavoastră norocoasă. Ce-ar fi să mai puneți la bătaie un șiling... pentru o cauză nobilă? — Prefer să Încerc În altă parte. Își aminti că maică-sa avea obiceiul să se oprească În egală măsură la toate tarabele, lăsînd nucile de cocos și jocurile de noroc În seama copiilor. Acum, la unele tarabe cu greu găseai vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrebă Rowe, deschizînd dulapul. Ca mai toți oamenii care trăiesc singuri, Își Închipuia că obiceiurile sale sînt ale tuturor, nu i-ar fi trecut prin gînd că s-ar putea ca alții să nu mănînce biscuiți la șase seara. — Poate preferă o felie de cozonac? Întrebă doamna Purvis, care rămăsese În pragul ușii deschise. — Mai bine să terminăm Întîi biscuiții. În zilele noastre, rosti străinul, cozonacii nu-s buni de nimic! — Dar cozonacul ăsta a fost făcut cu ouă proaspete, protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A, era un simplu pretext. Individul n-a venit pentru cozonac. — Mai ai și altă explicație? Spuneai că se pot găsi zeci de explicații. — O prefer totdeauna pe cea mai simplă, spuse domnul Rennit plimbîndu-și degetele În sus și În jos pe sticla de whisky. S-ar putea totuși ca individul să fi venit și pentru cozonacul acela, ajuns din greșeală În mîinile dumitale; nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-o vadă cu ochii domnului Rennit... Doamna Dermody, reverendul Topling... — Poate că sora dumitale are dreptate, spuse el. Dar tînărul Hilfe nu mai putea fi oprit. S-ar putea, firește, să aibă dreptate, dar ar fi teribil de plictisitor. Prefer să cred, pînă va ieși la iveală adevărul, că avem de-a face cu un complot monstruos... Doamna Dermody Își vîrÎ capul pe ușă și spuse: — Reverendul Topling mi-a lăsat adresa lui: Park Crescent, nr. 5... — Dacă e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
silueta ștearsă a agentului, care continua să stea la pîndă, aprinzîndu-și Încă o țigară și privind cu coada ochiului impozanta ușă principală a clădirii. Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta lui Jones se pierdea printre autobuzele și bicicletele ce treceau pe stradă, contopindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lucrurile acelea... Totuși, trebuia să se hotărască. Locuința prietenului său exista Încă, deși Henry putea foarte bine să nu fie acolo. De data asta, contactul trebuia să fie personal - prin telefon nu se putea transmite un cec! Dar ar fi preferat să se lase păgubaș; nu-l mai văzuse pe Henry din ajunul procesului... În piața Piccadilly sări În autobuzul 19. De la ruinele bisericii St. James Încolo, se Întindea o zonă liniștită. Knightsbridge și Sloane Street fuseseră cruțate de război, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Își spunea - poate pentru a suta oară - că suferința soției sale fusese insuportabilă nu atît pentru ea, cît pentru el Însuși. E drept că o dată, În prima fază a bolii, ea izbucnise Într-un plîns isteric și-i spusese că preferă să moară decît să-și tîrască zilele În felul ăsta. Mai tîrziu, Însăși răbdarea și curajul ei aveau să i se pară insuportabile. Încercase, așadar, să scape de propria lui suferință, nu de a ei, iar ea sfîrșise prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
săturase de suferință era mult mai ușor să-și bea În tăcere laptele cald și să adoarmă pe vecie. Rowe nu știuse niciodată dacă teama de moarte fusese mai cumplită decît suferința sau dacă nu cumva soția lui ar fi preferat să moară. Apucase bățul și omorîse șobolanul rănit, pentru a scăpa el Însuși de priveliștea suferinței... Toate aceste Întrebări Rowe și le punea zilnic, și-și dădea aceleași răspunsuri, din clipa cînd nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]