7,955 matches
-
vreun narcotic-două. Nu-mi mai era teamă că drogurile o să fie depistate la vreun test inopinat de sânge. Din contră, dacă m-ar fi dat afară, aș fi fost încântată. în situația neplăcută în care Anna nu venea, aveam deja pregătită o scrisoare pentru ea, pe care tata sau altcineva să i-o ducă. în scrisoare, îi ceream s-o ia la picior către Wicklow înarmată cu o sacoșă de droguri. Deși îmi așteptam cu nerăbdare vizitatorii, eram îngrijorată din cauza câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis: — A, nu, dacă tot suntem aici, o să rămânem! Așa că, ofticată, am comandat fasole prăjită de mai multe ori cu garnitură de fasole prăjită de mai multe ori. — Și încă o porție de fasole prăjită? a propus Helen cu pixul pregătit. —Ei, hai, am zis posomorâtă. Cât de rău poate să fie? —OK, a spus Helen îndepărtându-se. Muchos gracias, amigos, a adăugat ea întorcându-se. Ce vreți să beți? Pot să vă fur niște tequila fiindcă e așa de ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în vreme ce Randall are un Rothko deasupra toaletei! Hai, Bea, asta nu e normal! și... și are un bucătar personal, care locuiește în casă. O cheamă Svetlana și arată ca James Bond, în varianta feminină! și Bea, înainte de masă, a avut pregătită o căldare de caviar și are o masă lungă, știi, genul ăla de masă la care stau cuplurile bogate și disfuncționale din filme... — Nu pot să cred! m-a întrerupt Bea. Tu te auzi, Claire? Ani de zile te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și înotătoarele dorsale au dispărut, într-un plonjon adânc, cu mult sub suprafața apei, abia atunci au știut că sunt, într-adevăr, la mare ananghie. Așa cum se așteptaseră, rechinii au izbucnit la suprafață, din străfundurile oceanului, cu fălcile larg deschise, pregătite să le înșface picioarele care băteau apa. Unul singur dintre înotători reușise să supraviețuiască și să povestească întreaga istorie. Liniștea nu era de bun augur. Nici când era vorba de atacurile rechinilor, nici atunci când era vorba de atacurile lui Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că mulțimea de anul ăsta o să fie și mai numeroasă decât am crezut! ne-a anunțat mama încântată. Numărul a crescut la două sute cincizeci și știți că oamenii își iau cu ei, în ultima clipă, și prietenii... cortul e gata pregătit. Iar Harriet și Suz sunt în bucătărie de miercuri. Gătesc într-o veselie. Harriet și Suzanne, care erau împreună de treizeci de ani, erau cele mai bune prietene ale părinților mei de aproximativ douăzeci și cinci de ani. Harriet era bucătăreasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
diamant de patru carate... e foarte frumos și nu mai există altul la fel în toată lumea. Îhî, răspunsesem eu, neștiind ce altceva să spun. Eu și Randall nu discutasem niciodată despre viitorul nostru pe termen lung, așa că nu eram deloc pregătită să discut despre asta cu mama lui. — Părinții mei ne-au făcut un program foarte plin pentru întregul week-end, m-a anunțat Randall, bătându-mă cu mâna pe genunchi. Prânzul la clubul Bath and Tennis, o plimbare cu yachtul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o cămașă roșie, în timp ce Eva, în ciuda arșiței din acea seară, insistase să-ți pună noua ei manta de ploaie și o pălărie de fetru. — Am putea să mergem și pe jos, spuse Wilt. Merseră cu mașina. Eva nu era încă pregătită să meargă de-a lungul lui Parkview Avenue cu pălărie de fetru, manta de ploaie și pijamale de plajă limonii. Pe drum opriră la un magazin de băuturi alcoolice, unde Wilt cumpără o sticlă de vin roșu de Cipru. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vezi și să nu crezi că astea puteau fi cuvintele lui Marcu Vancea. Un sprijin pentru „lunile mai grele care vin“, așa spusese. Niciodată n-ar fi recurs la astfel de soluții! Preliminariile expoziției anuale de vinuri îl găseau totdeauna pregătit, stăpân pe toate amănuntele. Dar chiar și în acea ciudată seară, în urmă cu două săptămâni, când îl prezentase pe acel neverosimil „asociat“, mai curând un spion și un supraveghetor care îi fusese impus de cine știe cine, așa părea, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Stins, stins, muiat de tot, dom’ Tolea. Dandana, asta-i dandana mare, ți-a cășunat ceva rău de tot, rău de tot, noroc că ți-a dat dom’ doctor licoarea, ți-a dat dom’ Marga tărie, că le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răspuns. Limbajul era aidoma tuturor ziarelor accesibile de-a lungul și de-a latul țării, un model, nu se putea desluși nici cea mai vagă deosebire. Sub banalitatea perfectei adaptări la mediul din jur, functiona statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungul nasului! Un incendiu din ăsta mic prinde bine. Că doar masele au instinctul sănătos, au bun-simț, știu asta. Dominic nu era pacientul doctorului Marga. Nu, nu era. Ar fi fost nevoie de consultații impudice, pentru care nici unul nu părea pregătit. Doctorul Marga continua să vadă, probabil, în zăpăcitul trecut de 50 de ani, același timid adolescent, de altădată, fratele fostului său amic Mircea Claudiu. Necazurile cu care profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov se prezentase într-o dimineață la cabinetul doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să zic, e clasică. Clasică, domnișoară! — Tocmai! Aglomerație de public, domnule... și nu mă rețineți, am treabă. V-am spus: nu avem bilete. Regret, nu pot face nimic. Aveți ghinion, regret... Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu. Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul nu mai avea chef de întrebări, deși nu se mișca din loc. „Ghinion, auzi. Ocazie pierdută, ghinion! Cuvântul național ăsta e: ghinion. Ghinion, cică. Mereu avem ghinion, ghinion. Caracterul, duduie, asta e problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii, primăvara ne turbează, ne înnebunește, asta e. Pe masă se aflau deja pregătite tava și cafelele. O surpriză, într-adevăr. De obicei, doamna Venera începea tratațiile abia pe la mijlocul conversației. Tavi se afla deja la picioarele scaunului, Venera arăta excelent, ziua era tânără, perfect, perfect. — Amantissime frater, i-aș fi spus. Așa i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Trezire, nu exaltare sau greață, de data asta. Nu e decât refuz, refuzul care o travestește, în sfârșit, în ea însăși, ca o mască ultimă, care nu mai acceptă nici o travestire. Ridică privirea spre cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se cere. Debutul noii încercări, tăișul altei vârste. Singură, singură, stăpână. Cândva, se furișează în casă, în vârful picioarelor,să nu facă zgomot. Revine cu un pled gros, roșu, în care îl învelește pe absent. Pare viu, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Edith servea băuturile. În fundal se auzea un cântec interpretat de Frank Sinatra (My Way, dacă-mi amintesc bine) și, Rachel evident îngrijorată, draga de ea, privea cu o expresie îngrozită pe chip, conștientă că era răspunzătoare pentru tulburarea atent pregătitei petreceri a mamei ei. Am scos elefantul din casă și l-am întors cu fundul în sus pe iarba maronie de toamnă. Nici nu-mi amintesc câte scule diferite am scos din garaj, dar nici una nu a funcționat. Nici coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după ce parcursese cine știe câte sute de kilometri, ceea ce însemna că în cea mai mare parte, dacă nu în întregime, noaptea trecută și-o petrecuse stând în autobuz. Am dus-o în brațe până în camera de oaspeți, în timp ce Tom desfăcea patul deja pregătit, trăgând cearșaful de deasupra și pătura. Nimeni nu doarme mai profund decât un copil, și mai ales un copil obosit. Nici măcar când am lăsat-o jos, pe saltea, și am acoperit-o cu pătura, nu a deschis ochii deloc. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vadă de treaba lor. Dar mama nu face așa. De-abia așteaptă să mă logodesc cu Tim. Sau cu oricine altcineva în faza asta. Am groaznica presimțire că mama și-a ales deja rochia de soacră mică și tata are pregătit discursul de nuntă. Probabil se pune praful pe el în garaj, ca pe uneltele de grădinărit abandonate acolo. În orice caz, e grozav să am și eu o dată casa doar pentru mine. Mă așez la computer, pregătită să scriu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și tata are pregătit discursul de nuntă. Probabil se pune praful pe el în garaj, ca pe uneltele de grădinărit abandonate acolo. În orice caz, e grozav să am și eu o dată casa doar pentru mine. Mă așez la computer, pregătită să scriu. Mă simt ca o femeie de afaceri. Deschid calculatorul și aștept să-mi vină inspirația. Și aștept... și aștept... Apoi mă ridic. Am nevoie de o cafea neagră, tare. Acum. Până la urmă, nici un scriitor serios nu poate munci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sunt Încă pregătită să mă mărit. Dar, dacă Îl refuz, o să plece furios și-o să mă lase baltă. Shit. OK. Am să-i zic, Dumnezeule, Connor, am nevoie de puțin timp să... — ... să ne mutăm Împreună, termină el fraza. Ce tâmpită sunt ! Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din biroul lui, pocnește din degete spre mine și spune : — Evaluare. Îmi sare inima de trei metri și aproape mă Înec cu ultima Înghițitură de pandișpan de ciocolată. O, Doamne. A venit momentul de care mi-era frică. Nu sunt pregătită. Ba da, sunt. Hai. Emană Încredere prin toți porii. Sunt o femeie care va ajunge undeva. Și, deodată, Îmi aduc aminte de Kerry și de mersul ei „sunt o femeie de afaceri de succes“. Știu că e o vacă nesimțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știe. Oare există așa ceva ? — Am comandat o cină extrem de specială, care cred că va fi foarte pe placul tău, spune Jack, cu un zâmbet. Totul pregătit special, doar pentru tine. — Dumnezeule ! spun, luată prin surprindere. Ce... extraordinar ! O cină special pregătită, doar pentru mine ! Uau. E incredibil. Doar că... jumătate din distracția mersului la restaurant constă În partea cu alegerea mâncării, nu-i așa ? Sinceră să fiu, aproape că Îmi place mai mult să aleg mâncarea decât s-o mănânc. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îngrijită. Fără nici un alt motiv. Îmi aleg un sutien Gossard de dantelă și bikini asortați și cea mai atractivă rochie de vară pe bie. Apoi, ușor Îmbujorată, arunc În geantă și câteva prezervative. Doar fiindcă e bine să fii Întotdeauna pregătită. Asta e o lecție pe care am Învățat-o pe la unsprezece ani la Brownies și nu am uitat-o niciodată. OK, poate că Bufnița Maro vorbea despre batiste de rezervă și truse de cusut, nu despre prezervative, dar principiul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trebuie. Mie mi-e mult mai ușor să cobor în Constanța, cu geanta ușoară de voiaj în care abia am strecurat cu repezeală de fugar ustensilele de toaletă, hanoracul de ploaie și un pulover, radioul cadou de ziua mea, sandwich-urile pregătite totuși de mama - și cam atât. Pietrișul dur al peronului răspunde, prin talpa subțire a espadrilelor, în tot trupul meu până-n dinți și urechi, pe când tovarășa de călătorie își trage sacul spre ieșire, cu aerul unuia care știe foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o subliniere ostentativă), parc-ai fi de la poliție! Un tir m-a adus, na! Când se sătura de casă, Țârțâc își lua câinele-n căruță și pleca două-trei zile la Jurilovca. Acolo nu dormea două nopți, cu pușca lui americană pregătită, pândind la mistreți. Naiba știe ce vânează, pufnește Zina, că acasă n-aduce niciodată nimic, dar vine vesel nevoie-mare, parcă nopțile alea ar fi ținut-o numa-ntr-un bairam sau parc-ar fi întâlnit femeia vieții lui, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]