5,618 matches
-
argumentele logice: se adresează rațiunii, apelând la operațiile fundamentale ale gân dirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și concretizarea), eviden țiind categoriile adevărat/fals cu ajutorul diverselor tipuri de raționamente (deductiv, inductiv, analogic sau prin inferență); - argumentele psihologice: vizează mentalități, concepții, prejudecăți, stereotipii de gândire (argumentul autorității, cel al informației creditabile, al modelului funcțional etc.); - argumentele etice: fac apel la valorile morale, susținând ipoteza/teza prin discriminări de tipul bine/rău, drept/nedrept, loial/neloial, moral/imoral etc.; - argumentele pathemice: au în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aspiră spre demnitate și iubire, întro lume care judecă omul după mărimea delnițelor pe care le stăpânește. Prin eroul său, Rebreanu demonstrează că a avut curajul să coboare în adevărul lumii țărănești și să o înfățișeze fără iluzii și fără prejudecăți, în acorduri de epopee tragică. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că, prin complexitatea personajelor și prin destinele lor ce evidențiază raporturi interumane, modele și sensuri existențiale, prin temele grave puse în dezbatere, prin structurile narative polimorfe și prin imaginea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de măsură, în dragoste, în filozofie, în societate și în lume, în adevărul vieții și al morții. Drama lui se naște astfel din acest refuz - care pentru oamenii comuni poate fi salvator - și din orgoliul cu care sfidează sistemul de prejudecăți și comportamente sociale, de convenții și stereotipii culturale, de ipocrizie, platitudine și mediocritate individuală. ÎNCHEIERE Prin acest personaj ce însumează multiple ipostaze ale omului modern, Camil Petrescu a demonstrat că, în romanul psihologic, roman modern, al experienței, „devenirea psihică, mișcarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aspiră spre demnitate și iubire, întro lume care judecă omul după mărimea delnițelor pe care le stăpânește. Prin eroul său, Rebreanu demonstrează că a avut curajul să coboare în adevărul lumii țărănești și să o înfățișeze, fără iluzii și fără prejudecăți, o monografie a satului transilvănean de la începutul secolului XX, adevărată „epopee a vieții românești“. ÎNCHEIERE Construit monumental, întro dimensiune tragică, Ion rămâne o „figură simbolică mai mare ca natura“, după cum afirma Eugen Lovinescu. - Varianta 7 Filiera teoretică - Profilul real etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acest punct de vedere, tinerii au numai de câștigat, prin lărgirea orizontului de cunoaștere și de înțelegere a altor culturi, a altor tradiții și credințe, sisteme de valori și stiluri de viață. De exemplu, o cunoaștere fără bariere culturale, fără prejudecăți și complexe este benefică pentru orice tânăr care călătorește sau studiază în străinătate. Cunoscând și respectând cultura celorlalți, el este la rândul său respectat și apreciat ca purtător al unor valori culturale cei conferă identitate, unicitate. Astfel, români precum Brâncuși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și prin destinele lor, se evidențiază modele și ipostaze umane semnificative și, implicit, imaginea complexă a lumii țărănești. Prin eroii săi, Rebreanu demonstrează că a avut curajul să coboare în adevărul lumii țărănești și să construiască, fără iluzii și fără prejudecăți, o monografie a satului transilvănean de la începutul secolului XX, adevărată „epopee a vieții românești“.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Battle credeau că "din punct de vedere politic e mult mai sigur să se spună că un anume articol nu poate fi exportat decît să se asume responsabilitatea de a lăsa comerțul să decurgă normal"743, după cum conchidea Randall. Această prejudecată era împărtășită chiar și de către membrii Comisiei, inclusiv de vicepreședintele Lamar Fleming. Pe 12 decembrie, Randall i-a trimis acestuia o scrisoare prin care îi atrăgea atenția că ultimul lui proiect de lege pentru comerțul Est-Vest nu vizează altceva decît
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Preliminarii Clasic, clasicism, clasicitate. Termeni cunoscuți, desigur, absorbiți fără incertitudini prea mari în iureșul uzului comun al limbii. Această impresie a familiarității pe care o degajă noțiunea de clasic generează două posibile repercusiuni pe de o parte, la nivelul abordărilor, prejudecata încadrării în sfera exhaustivității, a potecilor deja mult prea bătătorite; pe de altă parte, deschide însă perspectiva perceperii clasicismului drept posibilitate tipologică, atemporală și aspațială. Dezvoltând primul aspect menționat, este necesar a atrage atenția asupra multiplelor idei preconcepute care, din
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tipologică, atemporală și aspațială. Dezvoltând primul aspect menționat, este necesar a atrage atenția asupra multiplelor idei preconcepute care, din nefericire, au dus în ultima vreme la o anumită desconsiderare a dimensiunii clasice, prin scoaterea acesteia din sfera interesului imediat. Sufocante prejudecăți literare actuale tind astfel să marginalizeze clasicismul, să îl arunce în rândul lucrurilor vetuste, a căror reactualizare nu reprezintă decât o necesitate de bifare a unui reper cultural ce șia epuizat definitiv resursele. Această perspectivă, destul de îngustă, asupra fenomenului clasic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
satire îndreptate asupra unor personalități ale vremii, stârnind în acest fel o reacție destul de agresivă, dar făcându-și totodată cunoscut numele. Volumul relevă încă de acum spiritul critic ascuțit al lui Boileau, care atacă doar falsele valori, snobismul găunos sau prejudecățile literare.37 Se marchează astfel trecerea spre o nouă generație clasică, a celei de-a doua jumătăți a veacului și cea care a reprezentat, de fapt, esența clasicismului prin figurile ilustre care au "populat-o": Racine, Molière, La Fontaine. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acest aspect, Disputa pare să opună erudiției și venerabilității marilor clasici, superficialitatea și îndrăzneala unor "oameni de lume". Însă nu este întocmai așa și acest schematism, ca oricare altul de felul său, nu poate decât să dăuneze prin crearea unor prejudecăți. Această dispută, fiind una de natură "savantă"52, nu împarte combatanții în buni și răi, generându-se idei și principii importante și de o parte și de alta, după cum fiecare din tabere a făcut anumite greșeli din dorința exagerată uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tratați precum modernii, fără idolatrie, iar pe de altă parte, prin cumulul de cunoștințe față de Antichitate, modernii sunt, desigur, superiori. Cu toate acestea, contemporanii săi, deși poate vor beneficia de venerația urmașilor vor fi totodată și inferiori acestora căci "aceeași prejudecată ne înjosește într-o epocă spre a ne ridica în alta, astfel, mai întâi, suntem victime pentru ca apoi să devenim zeități."71 La Fontenelle istoria evolutivă a omenirii este comparată cu etapele dezvoltării umane în copilărie, se urmăresc doar nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a dat o lecție de supraviețuire adversarilor săi, constituindu-și esența pe un aparent paradox: imitația a generat opere originale, puternice și mai ales perene. Paradoxul este doar unul aparent, deoarece imitația, în sensul ei clasic, nu se face din prejudecată sau rutină, ci este subsumată principiului rațiunii și naturalului. Ideea este exprimată în mod clar de către La Fontaine: "Imitația mea nu este o sclavie / Nu preiau decât ideea, felul de a gândi și legile / Pe care înaintașii noștri le-au
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se subordona unei anumite obiectivități, care îi permite autorului să-l judece pe Homer în toată complexitatea sa, fără a-i diminua superioritatea. Prin raportare la epoca precedentă, viziunea lui Voltaire asupra poetului grec un antic așadar implică descătușarea de prejudecata unei admirații apriori. Se observă evoluția în ceea ce privește relația cu Antichitatea, care, deși este apreciată, nu este așezată pe soclul perfecțiunii: "operele lor (ale Anticilor n.n.) merită, fără îndoială, citite; și dacă sunt prea pline de defecte pentru a fi acceptate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
atenția că uneori factorul cronologic a fost asociat norocului în creșterea valorii unui text precum și că judecata umană chiar și atunci când vizează o creștere gradată a certitudinii nu este infailibilă, iar respingerea sau aprobarea unei opere poate constitui rezultatul unei prejudecăți sau al unei mode. De aceea niciodată nu este un demers inutil cercetarea modului prin care o anumită capodoperă și-a câștigat statutul. Aceasta reprezintă de fapt justificarea demersului propriu în analizarea operei lui Shakespeare. Nimic nu poate să placă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trebuie să le căutăm, este mai importantă poate analiza propriu-zisă a realităților epocii, care au fost cum nu se poate mai vii. Această punere sub lupă a unui moment ce de multe ori a fost totuși privit din prisma numeroaselor prejudecăți literare dezvăluie complexitatea resorturilor ideologiei pașoptiste. În acest sens, a percepe maniheist clasic vs. romantic opțiunile estetice ale perioadei 1830-1860 este o greșeală. Nuanțările multiple ale îmbinărilor elementelor celor două paradigme o dovedesc atât la nivelul creațiilor literare cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
claritatea drept ariditate "Soliditatea uscată a clasicilor îi repugnă cititorului de azi. Poezia care nu e jilavă nu e poezie." Demersul lui Hulme este unul dublu de a sugera intoleranța creată de romantism la adresa clasicismului (greșeala de a construi anumite prejudecăți literare) precum și de a "ataca" maniera romantică de a scrie și a recepta poezie. Hulme vizează faptul că, din perspectivă clasică, idealurile poetice romantice par deopotrivă de ridicole și exagerate. Ceea ce deplânge totodată Hulme este că după constituirea romantismului, clasicismul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
două noțiuni și îmbogățind-o cu idei privind conceptul păcatului originar: "Încerc deci să argumentez că în spatele oricărei dihotomii, și ne putem referi la o întreagă serie de subiecte, de la politică la artă, stau de fapt două seturi opuse de prejudecăți referitoare la natura omului pe care le numesc atitudinea romantică și atitudinea clasică." Cu alte cuvinte, Hulme consideră că această dihotomie este una esențială, cu valoare de matrice, devenind reprezentativă pentru orice dualitate. Extinderea la nivel politic, artistic, ontologic, a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
constanță intelectuală cu imuabilitatea evolutivă omul progresează la nivelul cunoștințelor, dar rămâne același în structurile sale intime, atât intelectuale cât și morale, după cum demonstrează Hulme. Din acest punct de vedere, autorul insistă asupra faptului că setul de calități, instincte și prejudecăți rămâne același în orice timp sau spațiu. Pentru a-și întări argumentarea, Hulme include și analizează o posibilă obiecție care se întemeiază pe faptul că omul a evoluat din brută și încă mai poate evolua. Această idee (care ilustrează până la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a venit pe lume, e creată cu anumite capacități mentale și morale care sunt stabilite în momentul creării sale și care nu se schimbă și nu sporesc niciodată." Argumentarea lui Hulme se încheie prin exprimarea regretului și a dezamăgirii față de prejudecățile care marchează mintea modernă, incapabilă încă să "suporte cu seninătate ideea unei lumi absolut constante." În acest sens, autorul consideră că adoptarea ideii de progres cu orice preț, alături de alte concepte precum dinamism, ritm, viață se subordonează mai mult unui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
progres cu orice preț, alături de alte concepte precum dinamism, ritm, viață se subordonează mai mult unui anumit snobism intelectual declanșat de romantism, decât unor convingeri profunde. Din păcate, Hulme nu a mai reușit să-și finalizeze programul privitor la înlăturarea prejudecăților create de viziunea impusă în secolul al XIX-lea, articolul său rămânând neterminat, datorită circumstanțelor biografice și sociale. Moartea lui T. E. Hulme, bruscă și timpurie în război, nu a dus însă la moartea ideilor sale, care au fost preluate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acest sens, Eliot sugerează că impulsul general de a izola un artist, de a încerca a-i stabili originalitatea și diferențierea sa de restul, mai ales de predecesorii săi, de a încerca scoaterea din tradiție cu orice preț reprezintă o prejudecată de analiză critică: "dacă abordăm un poet fără această idee preconcepută, vom descoperi deseori că nu numai cele mai bune, dar cele mai personale părți ale operei lui, ar putea fi socotite tocmai acelea în care poeții dispăruți, predecesorii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceste spitale urmează a se face nu numai la dispoziția unei autorități, ci și la cererea directă a celui interesat sau a familiei. Mi se pare foarte evoluat acest punct de vedere, care implică o viziune mai largă, lipsită de prejudecata care plana asupra bolnavului psihic, considerat, prin însăși boala sa, ca incurabil. Este o anticipare are o lumină nouă asupra bolnavilor, judecați în funcție de dinamica tulburărilor, tulburări care nu lasă totdeauna urmări inteligibile. Dintr-o optic predominant socială se trece astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
editorială a lui Bernard intra în contradicție nu numai cu analizele pertinente ale REL realizate de specialiști în zonă, precum Jim Brown, Fritz Ermarth și Robert R. King, dar și cu politica SUA. "Maniera mult prea personală și încărcată de prejudecăți utilizată pentru criticarea membrilor conducerii României" era în completă contradicție cu tratamentul acordat de secțiile REL care emiteau pentru celelalte state membre ale Blocului Sovietic și a atras plângeri frecvente din partea guvernului SUA. Este demn de amintit că această politică
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de presiune imperialistă a Occidentului, dar, în același timp, îl va folosi, zgomotos, împotriva României, sub pretextul că nu respectă drepturile minorității maghiare din Transilvania. Nicolae Ceaușescu nu a avut obiecții privitor la "Coșul III". Mai mult de atât, în pofida prejudecăților ulterioare, Bucureștiul nu va ataca nici viitoarea Carta '77 a disidenților polonezi, precum o vor face celelalte țări socialiste, ci i-a înlesnit chiar "o oarecare publicitate" (H. Gordon Skilling). România n-a considerat Coșul III un cal troian occidental
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]