3,139 matches
-
subiectul are același comportament sintactic; subiectul semantic se identifică, de obicei, sintactic. Aceeași distincție, dar formulată în alți termeni, apare și la Schachter (1976)47, care consideră că e nevoie de două noțiuni de subiect: (a) Topic − subiectul este termenul privilegiat într-un sistem de relații gramaticale de suprafață (aproximativ subiectul gramatical), stabilit după criterii sintactice, nu discursiv-pragmatice; (b) Actor − corespunde aproximativ subiectului de adâncime de la Dixon și subiectului logic al lui Jespersen; stabilit după criterii semantice. Și Legate (2006b: 144
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a verifica ce se întâmplă la interfața Lexic−Sintaxă. Dacă se iau în calcul teoriile "proiecționiste" (vezi supra, 4.3.), copiii sunt predispuși să observe componentele de sens verbal relevante din punct de vedere sintactic. Anumite componente de sens sunt privilegiate − de exemplu, copiii sunt sensibili mai devreme la schimbarea de localizare decât la schimbarea de stare. Froud (2006) a făcut un experiment cu un subiect cu afazie (cu o deficiență legată de cuvintele funcționale). Acesta era capabil ca, în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
restricții privind apariția genitivului în propoziții afirmative/negative. Capitolul 5 DOUĂ VERBE ERGATIVE DE TIP SPECIAL: A FI ȘI A AVEA 1. STATUTUL SPECIAL AL VERBELOR A FI ȘI A AVEA Verbele a fi și a avea au un statut privilegiat în cercetarea lingvistică, constituind subiectul a numeroase studii de orientări diferite, unele dintre acestea chiar în afara sferei lingvisticii. În cele ce urmează, voi prezenta o istorie paralelă (și fragmentară) a interpretării celor două verbe, pentru a ajunge la problema pusă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de a renunța la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt, fără niciun ornament muzical. Dualismul augustinian va rămâne o constantă în aproape toată gândirea medievală: muzica, știință teoretică, uneori înțeleasă ca un instrument privilegiat de asceză mistică, și muzica, sunet sensibil, ca atracție a simțurilor și mijloc de pierzare. La rădăcina acestei dicotomii, stau două concepții estetice diferite: ideea muzicii ca asceză, care duce cu mintea la estetica pitagoreică a numerelor și muzica, sunet
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
folosit întreg lexicul întâlnit la marea majoritate a muzicienilor. Prin „stil ecleziastic”, mulți înțelegeau tocmai acest limbaj global care, prin manierele sale mixte (de la contrapunctul sever, la melodia galantă de factură rococo), se diferenția de stilul teatral, acesta din urmă privilegiind modurile moderne și accesibile publicului mai larg. Doar o anumită minoritate, mai exigentă, înțelegea prin „stil ecleziastic” un limbaj sobru, sever și a cappella, net opus celui profan. Un exemplu de missa-cantata este faimoasa Gloria în Re major pentru soliști
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și două dezavantaje. În primul rând, inevitabil, sunt supraestimate divergențele și subestimate continuitățile, punctele de convergență, complementaritățile. Acest efect este datorat însuși „obiectivului” analizei. Fiecare autor de teorie sociologică, vrând să-și promoveze punctul de vedere, este tentat să-l privilegieze, să-l opună celorlalte, îngroșând liniile de separație. Riscul este, în consecință, ca sociologia să apară mult mai divizată decât este în realitate. În plus, teoriile existente sunt supuse unei surse suplimentare de diversificare: ideologia. Exprimând opțiuni ideologice diverse, experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemelor sociale. Sindromul incertitudinii și sindromul luptei sunt două tipuri generale de patologii ale sistemelor sociale. Deși ele pot apărea independent, de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod de organizare sugerează faptul că incertitudinea asupra respectivului mod de organizare este distructivă, paralizantă; utilizând însă aceeași incertitudine, vor căuta să prezinte într-o manieră negativă modurile de organizare alternative. Anticomunismul, de exemplu, este utilizat frecvent de către
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istoria evoluției sistemelor sociale, într-un proces continuu de structurare și restructurare. Viziunea sa sistemică se combină, prin urmare, cu considerarea unui sistem al vieții sociale care are un caracter determinant în ultimă instanță. Acest element ce are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în teoria factorului determinant, ci cu o interacțiune complexă, de sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru sporirea autofinanțării rezultă dintr-un veritabil instinct de conservare al Întreprinderii pentru care obiectivul esențial al politicii financiare este menținerea autonomiei. 313 Totuși, față de aceste numeroase avantaje, autofinanțarea prezintă și inconveniente, dintre care se pot menționa 217: Întreprinderile care privilegiază excesiv autofinanțarea În cadrul resurselor lor de finanțare riscă să se dezvolte prea lent din cauza insuficienței mijloacelor de finanțare și, deci, riscă să nu mai fie competitive În fața concurenței; autofinanțarea riscă să fie un factor de creștere a prețurilor (ca urmare
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
unui demers demografic sau statistic, care presupune repere precise, măsurabile, termenul generație sau cohortă acoperă ansamblul indivizilor născuți la aceeași dată sau În același interval de timp Într-o societate. În al doilea rând, din perspectivă etnologică sau genealogică, care privilegiază analiza organizării sociale, definiția generației este limitată la sensul de filiație și la o funcție clasificatoare. În al treilea rând, În sociologie, folosirea noțiunii de generație este imprecisă, exprimând, cel mai adesea, o comunitate care ar putea fi calificată drept
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din G1 (generația vârstnică) sunt de acord cu enunțul sus-menționat; procentul scade la 29% pentru generația intermediară (G2) și la 13% pentru generația tinerilor (G3). Mai mult, se constată că relația privilegiată mamă-fiu ce caracterizează (G1) lasă locul unei relații privilegiate mamă-fiică pentru generația-pivot. Acest fapt este exprimat și de relația de Întrajutorare mamă-fiică În cazul creșterii copiilor fiicei atunci când aceștia sunt mici. Este modul concret de sprijinire a evoluției profesionale a tinerelor mame de către generația intermediară. Legătura Între generațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
situează ajutoarele pe care părinții le oferă copiilor licențiați, deși veniturile acestora sunt mari (Arrondell și Wolff, 1998). După părerea lui Jean Kellerhals și Marianne Modak (1988), părinții cu mai mulți copii Îi dau bani și bunuri fiecăruia, dar Îi privilegiază pe cei care au nevoie mai multă și, În special, pe fete În raport cu băieții. Părinții Împart ajutoarele pentru copii fiind călăuziți de trei principii: cel de egalitate, cel de merit și cel de nevoie (apud Attias-Donfut, 2000, 665). Deși toate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
săi, el le dă tot ceea ce câștigă părinților săi” (Attias-Donfut, 2000, 671). Aproape două treimi din copii care trăiesc cu părinții mai În vârstă sunt celibatari. Din partea părinților, reciprocitatea se exprimă prin dăruirea locuinței copilului rămas la domiciliu, acesta fiind privilegiat În raport cu frații și/sau surorile lui. Din partea copilului rămas În casa părintească, reciprocitatea se exprimă prin Îngrijirea părinților și prin creșterea nivelului economic (ca urmare a câștigurilor obținute de către copil). În opinia sociologilor francezi, acest aspect se regăsește mai frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
El are nevoie să descalifice sistematic, să creeze confuzie. El duce o luptă pentru a câștiga aliați sau „complici activi”, cu ajutorul cărora sparge legăturile tradiționale și normele instituite. Sirota numește această poziție „instigator central”. Care sunt configurațiile sociale ce pot privilegia derivele perverse ? Perversul psihosocial are nevoie de spațiu de confruntare, de un grup sau de o organizație În care tinde să ocupe un spațiu central. Ca moment de atac el alege etapa propunerii sau elaborării unor noi proiecte, stadiul când
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În lucrările sale de sociologia tinereții, el aducând și unele nuanțe personale atunci când arăta că acest fenomen nu poate fi generalizat la ansamblul tinerilor, pentru că noul acces implică o calitate particulară la tineri și corespunde unei anumite forme de dezvoltare privilegiată În adolescență și tinerețe, inegal repartizată la nivelul straturilor sociale. Rosenmayr precizează, printre altele, că, dacă grupurile de tineri sunt, În mod efectiv, cele mai receptive la schimbarea socială, ele nu sunt În mod necesar și la origine (Rosenmayr, 1979
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intră în dialog cu acei călători care, transformați de misterul spre care înaintau, și-au exprimat teologic sau imnic cunoașterea trăită. Demersul lui ne pune în față asumarea creatoare a unei tradiții. Dar tocmai fiindcă asumă ortodoxia ca o cale privilegiată spre Universalul viu, André Scrima are o sensibilitate acută față de căile celorlalte tradiții, față de logica lor mobilizatoare spre aceeași țintă. Iată de ce el poate practica, din interiorul creștinismului, o ospitalitate hermeneutică prin care chipurile diferite ale Universalului sînt puse în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie și în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să aducă istoria la împlinire în cetatea lui cerească. în schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul este co etern cu principiul său, privilegiază o transcendență de tip spațial, vertical : un dincolo care depășește universul. Creștinismul a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea o figurează cu simbolismul ei geometric. Evident că, în funcție de tipul lor spiritual, gînditorii creștini vor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
gînditori contemporani, Koakowski, cu tăișul lucidității raționale, Berdiaev, cu suflul revoluționar al intuițiilor sale, ne pun din nou sub ochi modelul distanței verticale dintre divin și lume. Mai mult decît atît, pentru amîndoi, datele specifice ale modernității oferă un suport privilegiat pentru atenția, dacă nu pentru adeziunea față de acest model. în decuplarea istoriei și a civilizației moderne de la religie, ei nu văd o catastrofă, ci prilejul unui salutar discernămînt. De cîteva decenii totuși, în Occident cel puțin, nu istoria și colectivitățile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
situația occidentală, pentru a declara profetic că în lumea viitorului religia nu va mai avea relevanță publică în mod cert din punct de vedere politic, dar poate nici cultural , ea retrăgîndu-se în sfera convingerilor private. Printr-o reorientare teoretică, specialiștii privilegiază acum imaginea modernității drept criză și a religiei ca flexibilitate. Se referă la capacitatea religiilor de a reacționa creator la delocalizări, de a da sens individului și comunităților pe drumul traumatizant al modernizării ; pun o lumină puternică pe varietatea religioasă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Sprijinindu-și argumentația pe teme proprii lui Rémi Brague și lui Karl Jaspers, H.-R. Patapievici consideră că valoarea supremă a Europei rezidă tocmai în priceperea ei de a menține coprezența contrariilor, de a lucra în spațiul desfășurat de ele, privilegiind clasa valorilor de suspendare. Valoarea supremă a culturii europene e păstrarea contrariilor în condiții de suspendare, exploatînd fertilitatea cognitivă și umană rezultată din menținerea lor în tensiune.1 Pe asemenea polarități se întemeiază caracteristici esențiale ale modernității europene, printre care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
confruntat cu majorități ostile, Mečiar și partidul său au găsit cu cale să adopte poziții antiplebiscitare. Înainte de destrămarea Cehoslovaciei, Mečiar a căutat să obțină un statut egal al Slovaciei cu Cehia, nu a dorit un stat unitar care ar fi privilegiat populația majoritară cehă, și la fel partidul său a respins un referendum cu privire la statutul viitor al Slovaciei, care ar fi putut să se încheie - depinde de cum era formulată întrebarea - cu preferința pentru un stat comun. În 1997, Mečiar și partidul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
explica”. La fel ca și în științele hermeneutice, demersul diagnostic adoptă un raționament bazat pe interpretare în scopul de a face inteligibil sensul latent al conduitelor. Analiza datelor se sprijină mai ales pe un proces de gândire non discursiv ce privilegiază intuiția. Aceasta permite înțelegerea sensului unei conduite pornind de la relaționarea acesteia cu unele prototipuri (teorii) și cu sentimentul de evident (intimă convingere) care se impune în situația în care există corespondență. Comprehensiunea vizează înțelegerea individului ca Gestalt și în unicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
desfășurare cronologică precisă a concepțiilor religioase și a practicilor de cult. La aceasta se adaugă multe controverse cu privire la datarea textelor biblice; adesea specialiștii avansând propuneri ireconciliabile între ele, cu largi oscilații în datarea textelor biblice. După părerea mea, fără să privilegiez schema povestirilor biblice - după cum, de exemplu, se întâmplă în Albertz (2005) - toate aceste dificultăți de ordin istoric fac aproape imposibilă tratarea religiei lui Israel și Iuda în epoca monarhică într-o ordine strict cronologică. Vom prefera, prin urmare, o sinteză
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
216, linia 4) vorbesc de cele „patru ținuturi” ale pământului care definesc împărțirea universului pământesc după cele patru puncte cardinale obișnuite. În centrul discului pământesc se află Ierusalimul, locul ales de Dumnezeu ca să-și stabilească locuința și să devină punctul privilegiat de contact dintre Dumnezeu și poporul său. Teologia templului, care considera că Dumnezeu își manifesta aici maxima sfințenie în jurul căreia se va reuni poporul sfânt al lui Israel, va dobândi o deosebită relevanță în teologia sacerdotală din perioada postexilică (cf.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în imaginarea de sine națională ce are loc la nivelul disciplinelor științifice socioumane, geografice și istorice din România interbelică. Un al doilea motiv ar consta în faptul că, prin intermediul analizei formării acestui nou (sub)domeniu științific, am avea un acces privilegiat la procesul de articulare istorică a unui „limbaj politic”, în sensul dat acestei sintagme de Pocock (Pocock 1989; Pocock 1987). Ne vom concentra în special asupra perioadei interbelice, întrucât credem că atunci are loc o schimbare de paradigmă sau că
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]