5,478 matches
-
urmă nu prea s-a mai manifestat. Iar pentru calitățile literare, prefer Jurnalul de la Păltiniș. Mă opresc aici înainte de a ajunge, Doamne ferește!, la vreo ruptură ireparabilă, deși nu e stilul tău să nu respecți opiniile celuilalt și să-i pui pușca la tâmplă! Dorin Popa: Dimpotrivă, îmi pari deosebit de binevoitor și de tolerant. Eu ar trebui să fiu mai prudent, nu tu, pentru că am revenit, deși-ți exprimaseși opinia. Jurnalul... este o bijuterie, cu adevărat, ca și Despre limită. De-am
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
nu mai poate, să l lase. L-au bătut crunt deși omul era schilodit de cârjele de fier care l-au nenorocit. Nu știm cât și-a mai revenit dar a rămas cu gâtul strâmb. Disperată, Natalia Tătărăscu a scuturat pușca din cenușă, gata, să tragă, dar vai de ea ce a pățit pe urmă. Fostul primar Dumitru Basoc, a luptat cât a putut împotriva comunismului care îi amenința averea și libertatea. Umbla noaptea cu lampa de vânt din casă în
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
udă de toată frumusețea și pe toți pereții. A doua zi am plecat. Iubeam în felul meu o fată din Giurgioana a cărui tată era singurul din zonă care avea armă de vânătoare. Am fost „vizitat” de proprietar și de pușca lui la o oră târzie când fata era în școală. Nu ne-a găsit. Ce s-ar fi întâmplat dacă ne găsea ? Poate astăzi nu mai scriam aceste rânduri. 33. Constantin PETRONI (†)profesor de istorie, director la școlile din Lehancea
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
blindatelor se aud în întregul oraș, întreaga noapte, lăsând să se imagineze un carnagiu. Toată lumea știe aici ceea ce se va confirma și oficial ulterior: manifestanții din București nu au nicio armă. Dacă se aude chiar și un singur foc de pușcă, acela e tras de forțele armate și are toate șansele să ucidă un manifestant. Căci această "insurecție de catifea" se va confrunta pretutindeni cu trupe armate echipate ca de război și susținute de blindate, elicoptere și tancuri, indiferent că e
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
partidelor de opoziție, în Piața Universității. Aici, autoritățile comit o eroare considerabilă, arestându-i sub un palid pretext pe organizatori, și când o nouă manifestație protestează în sprijinul lui Dumitru Dincă și Iulian Comănescu, trimite trupe echipate cu căști și puști, exact ca în decembrie 1989, pentru a-i intimida pe participanți. Departe de a reuși, această tentativă a provocat cea mai mare manifestație politică din România postcomunistă. Fără îndoială, Piața Universității este înainte de toate un mare miting politic și electoral
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
diferitelor organizații teroriste, în tabăra de refugiați palestinieni de la Baddawil. Această reuniune duce la o relansare a acțiunii teroriste prin masacrul, de la 30 mai 1972 de pe aeroportul Lod, asupra pasagerilor zborului Air France, ruta Paris-Roma, de către trei japonezi înarmați cu puști automate VZT-58 și cu grenade. Unul dintre teroriștii supraviețuitori, Kozo Okamoto, avea să mărturisească, printre alte fapte importante, că-l avusese drept instructor în tabăra de antrenament pe un membru al FPEP care participase deja la atacul asupra unui avion
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
La ucraineni, ca și la români sunt vornicei care umblă cu plosca cu vin sau rachiu dînd oaspeților să bea întocmai ca la nuntă. La români, mai mult încă, în unele părți (precum în comuna Bălăceana-Bucovina) vătăjeii trag focuri de pușcă tot drumul pînă la groapă, datină caracteristică nunții. Iar la acestea se adaugă lăutarii, prezenți la moartea unui flăcău sau a unei fete mari”. Și la S. Fl. Marian se găsește consemnarea potrivit căreia, la moartea unui nenuntit, se tocmesc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
săptămâna trecută sărise în aer un copil al lui Pichiu. „Băi, n-o lua aiuarea că ai să sari în aer și te faci îngeraș”, ne avertiză câte unul din noi. Văzând că nu-i nicăieri, eu m-am dus pușcă la părinții lui Sandu, care stăteau pe strada Arapului, o stradă care continua din strada Voinicilor. - Nene Ișoveanu, hai repede că nu-l găsim pe Sandu! Acesta mai luă cu el încă doi vecini, veni și tata, și cu lanternele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scurți, cârpiți și răscârpiți în fund, cu genunchii juliți, cu vechi cicatrici. Aveam pe noi niște cămășuțe cârpite pe unde se mai putea, nu prea curate și rupte, cu părul zburlit și anapoda, așa cum trebuia să-i șadă bine oricărui puști din mahalaua Socolei. Dar cu ochii iscoditori spre noi isprăvi care, nu de puține ori, ne aducea seara, acasă, câte o sfântă de bătaie, dată cu nu prea mare înverșunare de niște părinți indulgenți, și ei, săraci și amărâți ca
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pesmeți de război - căci el „se descurca” la popotă cu „suplimentul”, erau niște bălți mocirloase, unele foste tranșeie din timpul războiului, în care se scăldau porcii, gâștele și rațele oamenilor care nu plecaseră în refugiu. Prietenul meu se arunca gol pușcă, cu capul în jos, în apa aceea în două cu nămol, care mie mi se părea ca o gură de iad. Se urca pe mal ud leoarcă, sărea într-un picior, apoi plonja din nou în apă. Mi-a spus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care venise cu viteză în dreptul stomacului. Din cauza greutății ei, mult mai mare decât a acelora de astăzi, mi-a venit rău, poate și pentru că eram flămând. Mi-au luat mingea din brațe și miau făcut respirație artificială. Și pentru că niște puști ca noi trebuia să le știe pe toate, ne-am dus să-i vizităm pe ostașii sovietici, care stăteau tolăniți pe iarbă lângă vagoanele de marfă, nu departe de Gara Roșie. Doream să învățăm să fumăm, dar n-aveam tutun
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sau numai gândite, ca om, ele sunt pasibile de o pedeapsă capitală. Nu cred altcumva. Mie nu-mi varsă nimeni binele în sticle ca, mai apoi, să-l sorb pe îndelete, seara, la un foc știu de mine și cu pușca încărcată! Nu, nu am învățat încă lecția de a fi al vostru pentru că nici voi nu m-ați adus sufletește la sufletul vostru. Vor trece ani, prea mulți ani, până voi încerca să vă cunosc cu adevărat, dacă va fi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adus ostașilor români, care dovedesc însușiri ale românilor pe care le credeam pierdute în negura istoriei: curaj, dăruire, patriotism, spirit de sacrificiu și nu în ultimul rând, credință. „2000 de inși am păzit 20 de kilometri de țărm, cu o pușcă la doi oameni... pe frigul ăla. Cum rezistau săracii?... Le scoteam cizmele cu carne cu tot! Dar au stat în tranșee de piatră, au săpat tranșee de-alea de piatră domnule. Și-au făcut datoria cum au putut. N-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
curte sub două uriașe umbrele purpurii și am înaintat prin mulțimea care se adunase acolo; aceasta s-a dat la o parte ca o Mare Roșie formată din oameni. Toată lumea cânta, dar nu înțelegeam nimic din ceea ce auzeam. Bătrânii agitau puștile în aer, alții agitau sulițele. Le-am făcut din mână. Emirul mi-a arătat un pumn încleștat, un alt gest prin care își exprima respectul. Apoi am urcat în tribuna de onoare, unde m-am delectat cu spectacolul unic al
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
numite căruțe; malul stâng e coborât în acest fel pe o distanță de vreo trei leghe, printr-o cornișă strâmtă, tăiată în stâncă, la treizeci de metri deasupra Dunării, până la punctul de reîmbarcare. Ar ajunge câteva kilograme de praf de pușcă pentru a distruge periculoasele stânci submarine care au cauzat deja atâtea naufragii; ar putea fi străpuns măcar un șenal, cu foarte puține cheltuieli; nu se gândește nimeni nici la asta, nici la refacerea podului lui Traian, a cărui largă fundație
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pereți despărțitori tencuiți cu pământ. Insulele reprezintă refugiul unei uluitoare cantități de vânat înaripat; lebedele, gâștele sălbatice, toate palmipedele abundă aici, precum și dropia și dropia mică, cocorii, pelicanii etc. E un adăpost sigur, a cărui liniște e rareori tulburată de pușca vânătorului. Capitolul 4 De la Galați la Iași prin valea Bârladului Primele vâlcele moldovene • Tecuci • Orașul, un titlu abuziv • Un lup, semn rău • Furtună înspăimântătoare • Un fiu al lui Iacob • Bârlad și Vaslui • Porci și orătănii • Turnul Pompierilor • O locomotivă • Bieții
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
schelărie înaltă cu un grilaj de șipci, semănând destul de bine cu stâlpii ridicați pentru racordarea Parisului; pe acoperișul din scânduri, unde nu se ajunge decât escaladând o scară abruptă, pompierul de serviciu veghează la siguranța publică, așezat sau culcat, cu pușca în mână; fie că plouă, că bate vântul sau grindina, că ninge sau e îngheț, își face garda cu o resemnare admirabilă, fără să se miște, până la sosirea succesorului său. După Vaslui, celelalte versante ale dealurilor sunt împodobite, în ciuda sezonului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îngustează deasupra Adjudului și privirile se întristează la întâlnirea cu un nou torent ce trebuie trecut pe jos, ca la Roman, ca la Bacău. Această circumstanță ne oferă ocazia de a examina după plac un brav jandarm, ce mergea cu pușca în bandulieră, cu chipiul de polițist pe-o ureche, cu mantaua fluturându-i pe umeri după voia vântului și, drept singur veșmânt pentru membrele inferioare, o pereche de ghete! E drept că era așa de cald! După pod, ajungem la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Kogălniceanu cel puțin își reușise lovitura de stat fără ciocnire. Ministerul actual nu a știut să urmeze această cale prudentă. Era nerăbdător să facă dovadă de forță, să-și scoată sabia cea mare și să facă să vorbească praful de pușcă, în lipsa unor motive mai bune126. Astfel, urii profunde a boierimii tocmai i-a fost adăugat ansamblul resentimentelor populare. Într-o bună zi, li se va cere socoteală spintecătorilor pentru sângele pe care l-au vărsat. Cauzele răzmeriței de la București ar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
calcarine. 1.2. Hemianopsia în cadran, superior sau inferior, este determinată de leziuni ale unui versant (invers leziunii de pe buza superioară sau inferioară a scizurii calcarine). 1.3. Hemianopsie dublă cu păstrarea vederii maculare (bolnavul vede ca prin țeava de pușcă). 1.4. Hemiacromatopsie (pierderea vederii într-o jumatate a câmpului vizual pentru culoare. 1.5. Cecitatea. După un timp de la instalarea hemianopsiei se instalează cecitatea (pierderea vederii la ambii ochi de origine corticală). Spre deosebire de cecitatea periferică, care poate fi unilaterală
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
pentru paza cordonului sanitar ce înconjura Bucureștii. După o inspecție făcută pe la diferitele puncte de trecere, Kiseleff, aflat într-o droșcă, a dorit să se întoarcă în oraș prin bariera de la Fundeni. Aici a fost oprit de o santinelă cu pușca în mână, care i-a cerut să vie însoțit de călărețul de la ștabul companiei. Ca să încerce soldatul, Kiseleff i-a oferit 2 ruble, ca să-l lase să treacă. Soldatul, pretextând epidemia de holeră și că nu poate pune mâna pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tot într-o vreme, țineam și cordon sanitar pentru cei care intrau în Capitală. Toți dormeam în câmp; ofițerii aveau corturi turcești, dăruite de ruși, care se puneau cu mare înlesnire, însă le puneam numai seara, iar ziua încrucișam trei puști, aruncam o manta soldățească și un covor dedesubt; acesta era adăpostul nostru, căci nu dormeam niciodată două nopți la un loc. " Îmi aduc aminte - povestește Lăcusteanu - că, într-o dimineață, bărbierul roatei, tunzîndu-mă, mă lăsă jumătate tuns, fiindcă îl apucase
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sticlă. Leu lătra, iar Lupu lu’ moș Vasile trăgea de lanțul de lângă ușă să-l rupă. Polixenia se duse la ușă, trase de ea, era încuiată. Se întoarse apoi și scoase de sub pat baioneta de la arma bunicului. O aduse de la pușca pe care o folosise în primul război mondial. Rămase cu ea în mână până dimineață. Ziua trece ușor, nor peste nor, soarele despărțitor, cald, senin, vânt și frumos, soare sus și soare jos. Acum plouă, acum stă și cât ai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
rânduite. Un lucru, cel puțin, e sigur, îl aștept pe misionarul care vine să mă înlocuiască. Mă aflu aici, la marginea drumului, la o oră depărtare de Taghasa, ascuns după un morman de stânci prăbușite, și sub mine simt țeava puștii. Răsare soarele deasupra deșertului, e încă tare frig, peste puțină vreme va fi prea cald, pământul ăsta te face să-ți pierzi mințile, iar eu, de atâția ani... Stăpânește-te, nu mai ai mult de răbdat! Misionarul trebuie să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din drum. În asta stă puterea mea, da, sunt puternic, eu, de care tuturor le era milă! Soarele s-a mai înălțat o bucată pe cer, simt cum fruntea începe să-mi ardă. În jurul meu pietrele pocnesc înăbușit, numai țeava puștii e răcoroasă, răcoroasă ca o pajiște cu iarbă, ca ploaia de seară, odinioară, când supa fierbea încetișor, mă așteptau, tata și mama, uneori îmi surâdeau, poate că-i iubeam. Dar s-a sfârșit cu toate, un val de căldură începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]