78,673 matches
-
Zacharias, Aldo Ciccolini (un favorit al publicului pe vremea când venea des în București), Maurice André, cea mai sonoră trompetă a secolului, ș.a. Repertoriul bine echilibrat oferă răspuns la gusturi și preferințe diferite. În afara muzicii enesciene despre care am vorbit, publicul mai tradiționalist va re-asculta "șlagărele" mult iubite - concertele romantice, simfonii de Beethoven, Ceaikovschi, Brahms etc. Cei ce iubesc muzica contemporană vor putea urmări "Ansamblul secolului XX" de la Viena, un oratoriu de Penderecki sub bagheta compozitorului și din creația românească o
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
nicicând într-o asemenea festivitate. Lor li s-au raliat și doi oaspeți din Statele Unite, violonistul Valentin Hârsu, fiul sărbătoritei, și flautista Darima Alexandru, și ea o fostă elevă. Într-un scurt cuvânt de introducere, pianista Delia Pavlovici a împărtășit publicului - numeros - sentimentul din care a izvorât acest moment, subliniind locul profesoarei în conștiința și inima celor care au studiat pianul la clasa ei. Educată în disciplina severă a "școlii Florica Musicescu" a predat învățăceilor în cultul acestor concepții despre făurirea
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
festival - - alături de filme ale unor cineaști consacrați ("Taurus" al lui Alexandr Sokurov, "Come to Look at Me" în regia lui Oleg Jarkovsky, "Passport" de Petre Gothar) și dacă n-am arăta că filmul, conform comentariilor din presa cehă, a interesat publicul, tânăr mai ales, dar și critica de specialitate, care a salutat propunerea nouă, îndrăzneață de a face cinema. Iată că, încetul cu încetul, începem să pășim în Europa. Cel puțin așa mi s-a părut... anul acesta la Karlovy Vary
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
Dora Pavel DORA PAVEL: În preambulul uneia dintre cărțile dvs., Ore franceze, dorind să justificați dialogurile pe care le-ați realizat cu personalități franceze sau de expresie franceză, spuneați, la un moment dat, că �un public din ce în ce mai larg așteaptă și ascultă și cealaltă voce, de dinainte sau de după carte. Poate pentru că, dincolo de presupusa ei perfecțiune, opera lasă întotdeauna un spațiu de umbră, nerostit, pe care foamea noastră de sens îl dorește mai limpede". Este ceea ce intenționez
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constînd în "caragialism", adică într-o manieră proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectacolului efectul delirant pe care melodia operei italiene o are asupra publicului. Spectatorul vrăjit ia fraza din gura actorului și o continuă singur. Cînd Pristanda vorbește de remunerația lui după buget, simți nevoia de a striga din stal "mică, sărut mîna, coane Fănică", într-atît aceste replici, sentințe trăiesc singure cu o pură
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
autorul comentează scrisoarea primită de la un editor francez, care îi cerea să scrie un roman despre soarta intelectualului într-o țară comunistă, argumentînd că un asemenea subiect, venind de la un asemenea autor (adică emigrant dintr-o țară comunistă) ar interesa publicul francez. Admițînd că un criteriu estetic sau de valoare trebuie aplicat și concepției unui text literar, nu doar în procesul de receptare, cum putem interpreta un episod de genul acesta? Există cu adevărat o autonomie a literaturii, sau un criteriu
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
a capitalei germane îl sărbătorise la împlinirea celor șaptezeci de ani. În acest an, cu câteva luni în urmă, la sfârșit de aprilie, la intrarea în sala de spectacole, la reprezentația cu opera Aida, Giuseppe Sinopoli a fost primit de public cu ovații dintre cele mai cordiale. În debutul reprezentației, înainte de a ridica bagheta, Sinopoli a rostit, un emoționant omagiu adresat fostului director, fostul său oponent de opinii. Printre altele, parafrazându-l pe Sophocle, Sinopoli s-a adresat berlinezilor... "Voi și
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
spectacolul de la "Komische Oper" mai apar în roluri episodice, septuagenarul, celebrul bas Theo Adam, în rolul cărturarului cronicar Pimen, de asemenea octogenara soprană Martha Mödl, în rolul doicii, artiști ce cumulează în continuare un imens capital de simpatie din parte publicului berlinez. Tot aici, tot într-o montare adusă în actualitatea acestor ani, poate fi urmărit celebrul altist Jochen Kowalski în opera oratoriu "Saul" de Händel, iar regizorul Harry Kupfer creează pentru "Titus", de Mozart, un cadru scenic în care simplitatea
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
în total exact trei: Lucian Pintilie, care a izbutit cinci filme după 1989 - ultimul inedit, După-amiaza unui torționar - și doi debutanți sprijiniți de el: Nae Caranfil, ajuns la al patrulea film în nouă ani - dintre care două încă inedite pentru publicul românesc, Dolce far niente, Filantropica - și dumneata. Care crezi că ar fi, să zicem, primele trei enunțuri sau atu-uri de pe cartea de vizită personală sau pariuri dintr-un manifest prin care - asemeni celorlalți doi coechiperi ai ștafetei salvatoare - ai
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
de după '89, ați refuzat să dați interviuri în presa română, să apăreți la televiziune, să vă exprimați ideile, și să influențați "talpa țării" atît cît ați fi putut s-o faceți, atunci cînd ați fi putut s-o faceți; pentru publicul din România, vă asigur că o oră de interviu cu dvs. la Televiziunea națională ar fi fost mult mai importantă decît participarea dvs. la Bernard Pivot! N-ați făcut-o, și rezultatele se văd. N-o să spun, acum, prin reducere
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
deci îndemnat de această bună cuviință a autorului să se raporteze fără nici un fel de parti-pris-uri la un "evreu" care ar fi putut fi la fel de bine un "armean" sau un "bulgar". Nu știu în ce măsură acest cititor ideal e răspîndit în publicul românesc, aș spune mai degrabă că sîntem în fața unei cărți care își devansează ca mentalitate cititorul real. Asta nu înseamnă că e vorba despre o carte aseptică, Andrei Oișteanu nu scrie punînd în paranteză istoria, dar nici nu face vreodată
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
luna mai a anului trecut l-am întâlnit la Berlin, la Auditorium-ul Muzeului Muzicii; susținea o conferință referitoare la unul dintre ultimele sale cvartete de coarde, lucrare care, ulterior, a fost prezentată cu concursul a patru muzicieni vienezi. Succesul de public a fost enorm. O zi mai târziu, la Institutul Român de cultură ŤTitu Maiorescuť, am avut bucuria de a-i fi găzduit muzica, de a-i fi comentat sistemul componistic, pe parcursul unei conferințe dedicate creației românești din cea de a
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
de carte Bookarest din vara anului 2000. Se numea Duduca de marțipan, un titlu savuros, dulce, poetic și feminin, un titlu pe care îl ții minte și care era (și este) în pas cu moda literară a unei părți a publicului tînăr, acea parte dedată la finețuri pe spații mici, la histrionisme retro și dulcegării bine condimentate cu umor și bun gust. Am văzut-o atunci pe Doina Ioanid perfect integrată într-o anumită direcție a scrisului românesc de azi, o
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
ei. În ultimii ani, mai ales după ce am publicat Postmodernismul românesc, am fost uimit și speriat de valul de resentiment revărsat asupra mea, chiar și din locuri de unde nu mă așteptam absolut deloc. Am fost de multe ori insultat în public, nu mai vorbesc de ura (nu găsesc alt cuvînt), disprețul, voința de a răni cu orice preț, justificate uneori sofisticat ideologic, alteori așternute ca atare, din coloanele presei. Și au făcut acest lucru oameni care nu auziseră nici un cuvînt rău
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
poate mai puțin observat. Dar este trist să-ți pierzi așa, fără să înțelegi măcar de ce, un vechi și bun prieten. Viața literară e plină de asemenea surprize misterioase, din păcate. De curînd te-am întrebat pentru prima oară în public (deși ne cunoaștem de vreo 20 de ani) ce părere ai despre critici, despre critica literară în general. Te rog să-mi dai, mai în glumă mai în serios, un răspuns și pentru cititorii României literare. Criticilor li se potrivește
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
lui Caragiale? Mie-mi place foarte mult. Nici lui nu-i place novela D-tale Allesio. Mie-mi place. Este și bine așa: fiecare autor are prisma lui proprie și trebuie să rămînă cu vederea înlătuntrul ei. Eu sunt ca publicul cel mare, receptiv pentru toate prismele, numai să fie curate în transcrierea razelor". Zamfirescu, umilit, revine de două ori către Maiorescu în aceeași chestiune (și editorii reproduc scrisorile după manuscrise și nu după ediția, plină, apreciază ei, de erori de
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
ignorate pînă acum. Dar ce descoperă, de fapt, Dolores Toma? Mai întîi, spuneam, că am avut și noi grădini. 60 de grădini publice, la 1877, în București, potrivit lui Ulysse de Marsillac... în afară de cele domnești sau boierești, și ele deseori dechise publicului. E adevărat, toate mult mai modeste decît referentul lor francez de secol XVII, magnific descris de studiu. Ne uimește nu doar faptul că am avut grădini, ci și numărul lor, uimire care pare să o stăpînească chiar și pe autoare
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
care devine în felul acesta un fel de apostol al metaforei în spațiul originar". "Apostol" totuși al religiei ermetice pe care a profesat-o tot modernismul hard în care a crezut, Cezar Baltag se află într-o postură slabă, redat publicului într-o recapitulare a temelor de lectură pe care el însuși le-a impus și departe de recitirea neistorică, limpezită care să ni-l poată aduce contemporan. Mircea A. Diaconu - Cezar Baltag. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Colecția
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
film francez, pare palidă aventura a două Surori/Sestry - ființe fragile hărțuite de o societate coruptă plină de pericole - menită să-i decanteze tînărului cineast rus Serghei Bodrov jr. propriile trăiri într-o Rusie în degringoladă. Un impact puternic la public are în schimb Bully al iconoclastului cineast american Larry Clark care, plecînd de la un caz real, îngheață sufletele detaliind deviațiile comportamentale ale unui adolescent omorît de prietenii săi ce comit deliberat asasinatul în grup ca pe un act de justiție
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
nu cred că dl Constantinescu i-a lăsat pe țărăniști de izbeliște, ci aceștia și-au jucat înfiorător de prost cartea. De altfel, după ce au pierdut alegerile țărăniștii și-au bătut joc de partidul lor, fărîmițîndu-l într-un spectacol cu public fără precedent. Nu știu care au fost intențiile de viitor ale dlui Constantinescu atunci cînd a refuzat să mai candideze, dar în discuțiile care au premers acestei decizii, trei dintre partidele coaliției PD, PNL și UDMR l-au avertizat că au propriul
Întoarcerea lui Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15668_a_16993]
-
Academii și n-au, adesea, decît o circulație în cerc închis. Cele mai cunoscute și mai temeinice parazitează cîte un mare cotidian. Extrem de puține își permit, chiar și acolo, ca R.l., să rămînă fidele prin ținuta lor intelectuală unui anumit public, fatalmente restrîns, și să trăiască din cît vînd. Nu e însă adevărat că economia de piață distruge cultura. Din contra, niciodată în toată istoria nu s-a făcut mai multă cultură decît astăzi în Occident ori în SUA. Din literatură
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
scăzut de trei ori (după ce, în primele luni se dublase, unde mai este euforia publicistică de atunci?), dar, una peste alta, R.l. a rămas R.l. Cu destule schimbări de fond desigur. A trebuit să o adaptăm nu numai unui alt public (profesorii, care erau publicul nostru majoritar, nu mai reprezintă astăzi decît o cincime), dar și erei Internetului și al noilor tehnologii comunicaționale. Am fost prima publicație postdecembristă care și-a făcut site pe Internet. Putem, așadar, fi citiți și în
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
după ce, în primele luni se dublase, unde mai este euforia publicistică de atunci?), dar, una peste alta, R.l. a rămas R.l. Cu destule schimbări de fond desigur. A trebuit să o adaptăm nu numai unui alt public (profesorii, care erau publicul nostru majoritar, nu mai reprezintă astăzi decît o cincime), dar și erei Internetului și al noilor tehnologii comunicaționale. Am fost prima publicație postdecembristă care și-a făcut site pe Internet. Putem, așadar, fi citiți și în versiune electronică. Asta nu
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
tot mai săraci și, între un discurs și o fasole, aleg leguma. Dar imaginea Zilei Naționale se degradează. Televiziunile - și cele private și cele comerciale! - ne-au oferit programe folclorice și de divertisment. Cine ar vrea să-și facă, în funcție de publicul prezumat de o asemenea sărbătorire a Zilei Naționale, o idee despre România ar găsi că ea este țară eminamente rurală, rătăcită prin istoria secolului XIX, și nutrindu-se dintr-o subcultură tradițională. Să dai pe post, apoi, într-o asemenea
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
au făcut eforturi mari, financiare de a aduce atîția oameni la București, deși nu aveau mai nimic de arătat, artiștii au jucat fără primă de participare, multe figuri importante ale lumii teatrale și culturale au fost omise de pe lista invitaților, publicul venit ca la un eveniment major a părăsit sălile ca niciodată în ultimele ediții, Primăria, unul dintre cei trei parteneri în organizare, s-a retras în buza începerii festivalului și n-am auzit nici-o explicație oficială a acestui gest. Cu
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]