187,471 matches
-
devoaleze, să se expună, să-și întoarcă pe dos perdeaua groasă și murdară a minții, pipăită cu curiozitate și oroare de cititor. Treptat, tensiunea piesei devine insuportabilă. într-un crescendo excelent realizat, Valdo și alți câțiva conspiratori pun mâna pe "putere", inducând celorlalți suferințe intense, șocuri psihologice teribile. Prințul ceremonios e făcut terci cu o replică jegoasă, iar Virgil, care își iubește tânăra nevastă, e obligat să vizualizeze cum aceasta se "întinde" cu toți gunoierii. Sfânta Psihiatrie - ca altădată Sfântul Neculai
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
a numi o comisie care să-i ofere baza științifică pentru condamnarea flagelului de extremă stângă. Indiferent de "brațele" de care s-a servit bolșevismul (Securitatea, Miliția, Armata), rămâne un fapt că marele rău l-a reprezentat ideologia. Ajunși la putere, agenții Moscovei și-au perpetuat dominația prin crearea unui aparat represiv ce-și are egalul doar în Gestapoul hitlerist. În practică, relația dintre partid și serviciul secret era mai complicată. Personal, cred că Securitatea ajunsese, cu vremea, să domine totul
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
cât se poate de răspicat. Răsfoind presa anilor patruzeci și cincizeci, scenariul violenței se decupează cu o limpezime de cristal. Fie că e vorba de "chiaburii" deportați, de lichidarea partidelor istorice, de eliminarea opozanților, de impunerea modelului sovietic al exercitării puterii, partidul acționa cu o determinare plină de energie. Vehemența verbală era doar preludiul acțiunilor fizice propriu-zise, care mergeau de la ponegrire la schingiure, și de la încarcerare la crima bestială. O despărțire de comunism trebuie să fie, mai presus de orice, o
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
la crima bestială. O despărțire de comunism trebuie să fie, mai presus de orice, o delimitare de practicile ideologice ale partidului. Slaba atenție acordată rolului propagandei, centrarea aproape exclusivă pe momentele de intensă represiune fizică - de la asasinatele în cadrul luptei pentru putere (gen Foriș ori Pătrășcanu), până la violențele animalice din închisori (episodul "reeducării" de la Pitești), la formulele demonismului ultim ale universului concentraționar (Aiud, Jilava, Sighet și toate celelalte) ori la exterminările opozanților (cazul Gheorghe Ursu, rămas până în clipa de față o pată
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
în entuziasm". Nu cumva jertfa a fost zadarnică? Nu cumva asistăm la un cinic joc al hasurdului, cu iz kafkian? Mereu dominată de tema relațiilor cu lumea (emanație a unei demonii căci în spatele ei se poate decela un raport cu puterea), Ana Blandiana îi împarte pe scriitori în două categorii, în funcție de "curajul" de care ar da dovadă: cei ce pretind că în textul lor reflectă lumea și cei ce admit că abia reușesc, în producția lor, a se reflecta pe ei
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
Ne amintim aici de iritarea lui Baudelaire, când, condamnat fiind juridic pentru Les Fleurs du Mal, a fost învinuit de realism, negându-i-se astfel "spiritualitatea arzătoare" cu care se străduia a lua distanțe față de orice aspect al realului. Maxima "putere" a creatorului rezidă așadar în capacitatea sa de a transfigura datele brute ale existenței, întrucât "nimeni nu e nebun să poarte ochelari cu sticlă simplă de geam: cine vrea să vadă lumea neschimbată, o poate privi cu ochiul liber". Dar
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
creatorului rezidă așadar în capacitatea sa de a transfigura datele brute ale existenței, întrucât "nimeni nu e nebun să poarte ochelari cu sticlă simplă de geam: cine vrea să vadă lumea neschimbată, o poate privi cu ochiul liber". Dar această "putere" magică îi este asigurată de solitudine. Solitudinea artistului e violent antirealistă. Dacă veacuri în șir scriitorul a nutrit "ambiția realistă" de a reflecta lumea dată cu atâta îndemânare încât aceasta să poată fi învinsă ori măcar "îmblânzită" de propria-i
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
are ceva cu intelectualii despre care scrie așa: Teoretic, intelectualii, trăiesc cel mai intens indispoziția ontologică. Și nu într-un chip bravat, ci într-un (sic !) nedisimulat, uneori încrâncenat. "Spleen"-ul lor e în mod curent autentic. De aici derivă puterea contestației exprimate, virulența argumentației. Dar și ușurința cu care câteodată se aruncă în greșeala judecății pripite, furia cu care țintesc piatra în capul cui se nimerește, orgoliul cu care își etalează prea-plinul unor subiectivități exacerbate. Negarea continuă, intransigența punctului propriu
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
pripite, furia cu care țintesc piatra în capul cui se nimerește, orgoliul cu care își etalează prea-plinul unor subiectivități exacerbate. Negarea continuă, intransigența punctului propriu de vedere, opoziția de plano, refuzul ca strategie au un miez distructiv, dizolvant. Susțin necondiționat puterea spiritului critic. Dar nu în sine, ci ca factor de ameliorare a intervenției noastre asupra mediului social, instituțional, cultural etc." Recunosc în acest solfegiu al dlui Iorgulescu vechi arii, neliberale, ale activiștilor din cultură care îi somau pe intelectuali să
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație, dar și fără nici un complex în fața oricărei suspiciuni posibile. Și, în mod cert, aceste suspiciuni se vor manifesta pentru că este aproape inacceptabil, chiar
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
logică foarte repede contrazisă de istorie! Partidele istorice sînt cele care ar fi inventat "ura de clasă", susține Călinescu în același mod tendențios. Epurările din motive politice i se par justificate, iar cînd țărăniștii amenință că, de vor ajunge la putere, le vor face și ei, dar în sens invers, Călinescu îi taxează cinic: "...Nu e dovedit că vor veni vreodată la guvern". Iuliu Maniu e ținta unui pamflet: bătrînul politician ar fi un supraviețuitor politic care a continuat, după Marea
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
e dovedit că vor veni vreodată la guvern". Iuliu Maniu e ținta unui pamflet: bătrînul politician ar fi un supraviețuitor politic care a continuat, după Marea Unire, să plaseze capitala României la Budapesta. Este elogiat, în schimb, Petru Groza. Noua putere este slăvită cu aceeași energie cu care este batjocorită cea veche. Cu ocazia centenarului Proclamației de la Islaz, în iunie 1948, G. Călinescu îi citează cît se poate de ŕ propos prima propoziție: "Timpul mîntuirii noastre a venit!" Venise s-ar
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
recenzii ca și următoarele, G. Călinescu remarcă un scris "lipsit de însușiri formale, care să-l facă mai atrăgător și mai personal". Nu altceva spune despre Opere și autori, doar că acum îl socotește pe autor un critic "în toată puterea cuvîntului". în sfîrșit, la Critice, severitatea nu poate ascunde prețuirea: "Intelectual fin, fără îndoială, ca om, d. Pompiliu Constantinescu nu produce alt interes decît acela de a ști dacă despre o carte s-a pronunțat afirmativ sau negativ". Este chiar
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
o grandioasă poezie". De la G. Călinescu te poți aștepta la orice. Teza lui cu privire la balzacianismul obligatoriu al romanului nostru nu-l împiedică să prefere Cimitirul arghezian romanelor lui Cezar Petrescu, ori să dea sentințe valabile despre proustianismul lui Holban. Această putere de a se obiectiva scade în croncile de după război. Călinescu nu pare să intuiască valorile reale ale generației ^40. Nici aprecierile din Cronicile optimistului nu sînt corecte. G. Călinescu se entuziasmează facil de Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Ion Brad și
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
din jurul lui Pingelică. Să mai facem un pas, trecând peste decembrie 1989. Nu știu ce-a făcut Mona Muscă în primii ani postrevoluționari, cel puțin până la înființarea Partidului Alianței Civice. Pe Năstase, în schimb, îl regăsim în primele rânduri ale puterii: ministru de externe, fiu favorit al lui Iliescu, mare sforar în interiorul partidului de extracție comunisto-kaghebistă. Fără nici o piedică, el continuă o carieră pe care căderea lui Ceaușescu, dispariția brontozaurilor comuniști și înlocuirea lor cu o haită de șacali a dinamizat
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
dacă-l credem pe Vadim, Securitatea nu s-a mulțumit doar să folosească probele reale, dar a și inventat turnători. Cu atât mai mult, astfel de ticăloșii se puteau petrece după 1990, când s-a lucrat intens la compromiterea opozanților puterii neocomuniste. Iliescu nu s-a sfiit să asmută minerii pe populația civilă, nu s-a dat în lături de la a provoca, precum la Târgu-Mureș, războiale civile. De ce s-ar fi abținut de la înnegrirea câtorva pagini care să-i compromită pe
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
fecioară despletită, se pune de-a curmezișul încercărilor de-a face lumină într-o chestiune în care regimul patronat de el a făcut ravagii. Știu cazuri de securiști pensionați cu câteva luni înainte de căderea comunismului și reactivați imediat după preluarea puterii de către banda lui Iliescu. Ce altceva se aștepta de la ei, decât continuarea muncii de supraveghere? și, eventual, de măsluire, pe ici-colo, a dosarelor, de compromitere, ca să zic așa, preventivă, a adversarilor noii lumi girată de zelul kaghebist al "Zâmbărețului"? Să
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
mai vizibilă variantă a ei: aceea de întâmpinare. Retragerea din domeniul actualității literare a criticilor "șaizeciști" (susținători și formatori ai canonului estetic) a lăsat terenul destul de gol, receptarea sistematică a cărților devenind mai curând excepție individuală decât regulă în toată puterea cuvântului. Gheorghe Grigurcu, Dan C. Mihăilescu, Al. Cistelecan și Octavian Soviany erau (și sunt în continuare) ultimii mohicani ai cronicii literare afirmați înainte de Revoluție și neconvertiți la publicistică. Altfel, generația '60 s-a academizat, "optzeciștii" au plecat cu burse în
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
care reiese o romantică opoziție între trecutul glorios și prezentul decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităților pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX: independență, intransigență față de puterea politică, curajul de a susține cauze nepopulare. Prin contrast, intelectualii contemporani sunt prezentați ca niște negustori a căror unică preocupare este de a-și transforma calificările și experiența în marfă vandabilă pe piața audio-vizuală. Seduși de mirajul televiziunii, intelectualii sacrifică
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
a căror unică preocupare este de a-și transforma calificările și experiența în marfă vandabilă pe piața audio-vizuală. Seduși de mirajul televiziunii, intelectualii sacrifică argumentația rațională în favoarea unui discurs rudimentar, pentru a se bucura de simpatia publicului neavizat. Compromisurile cu puterea politică sunt la ordinea zilei, fiind răsplătite cu posturi călduțe, favoruri etc. După trecerea în revistă a păcatelor de care se face vinovată intelighenția occidentală este rândul intelectualului român să se prezinte în fața judecății lui Adrian Gavrilescu. Discursul autorului capătă
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
de sens și principial irezolvabile. Idealul ei era deci științific, iar acestui ideal îi era necesar, spre a se împlini, să dispună de alt gen de limbaj, și anume un limbaj științific. Acest limbaj, special ca aspect, dar universal ca putere de exprimare, îi era oferit, după cum se părea, de către logica formală. Apărută ca alternativă la metafizica tradițională, la ceea ce este dincolo de cunoașterea naturii și mai presus de ea, nouă filozofie a avut ca reper paradigmatic stilul și științificitatea logicii simbolice
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
această necredință se va transforma miraculos în convingere și cucernicie, atunci, ca într-o rugăciune, actul restitutiv va deveni imprecație și jubilație. Restul va depinde de forța credinței. Și, bineînțeles, de ceea ce crezi. Dirijorul François Boulanger, de pildă, crede cu putere în orchestra sa. Un ansamblu disciplinat, fără a fi însă cazon. Poate și o anume omogenitate asigurată de prezența exclusivă a corzilor m-a făcut să simt această formație ca pe o blană fină și moale ce ține deopotrivă de
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
film, nu e de mirare că tema e abordată), nici de la sex oral. July declară că nu asta era intenția ei, dar există o inversare a rolurilor care nu are cum să nu îți sară în ochi: anume figurile de putere ale filmului sînt juniorii, nu adulții. A primilor este propensiunea către experiment și nu doar ea. I se adaugă capacitatea de a-și controla eficient viețile, de a își gestiona dificultățile cu cap și de a face cam ce vor
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
anonimatul de la Sf. Sava, de unde putea s-o "șteargă" spre libertatea lecturii și-a politicii. Ultima, presărată cu șoapte de alcov, îi prilejuiește lui Argetoianu portrete scăpărătoare, trase cu acuratețea unui tînăr care vede întîiași dată lumea mare și cu puterea de esențializare a unui cinic bătrîn. Bunăoară, Kogălniceanu: "Mihai Kogălniceanu a avut trei patimi în viața sa: țara lui, femeile altora și obiectele de artă." Anecdote cu pelin, din care nu lipsesc încurcăturile ŕ la Caragiale (că doar sîntem pînă-n
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
marine?! Lucrul cel mai grav reproșat astăzi de operatorii turistici - transformarea Mării Negre mai degrabă într-o destinație de week-end, în dauna sejurului normal - își are originea exact în această facilitate pentru care au lucrat, ani de zile, cei aflați la putere. În ultimii ani, Marea Neagră a devenit, în mare parte, ținta populației din București sau din zonele unde accesul la autostradă se produce relativ ușor. În rest, cetățeanul din județele de la nord de Brașov nu pot vedea decât ca pe o
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]