KorAP: Find »[drukola/base=răsuna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...206 >

5,132 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. Observând îndărătnicia copilului, șoferul dădu să-l ferească la dreapta. Costică trecu de asemenea

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cuvintele raportorului, ca și când le-ar fi fost rușine de ele. ― Uite de ce le arde dumnealor în momentele astea, să ușureze pe cei treizeci de milionari care se plimbă cu automobile! mormăi redactorul Universului, scriindu-și cronica. Peste câteva minute apoi răsună iarăși chemarea aprozilor: Poftiți la vot, domnilor deputați!" ― Aideți, domnilor, că nu mai e nimic! zise un gazetar, strîngîndu-și grăbit filele și plecând. Titu Herdelea stătu până văzu pe Gogu Ionescu defilând în fața urnelor de vot, iar pe urmă coborî

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Își auzi întîi vibrațiile firești și de obicei nebăgate în seamă ale propriilor ei nervi auditivi, ca un susur continuu, infinit de delicat, apoi zvâcnirile ritmice ale inimii în piept și, după un răstimp ce i se părea nesfârșit, îi răsună în timpane, brusc și strident, cotcodăcitul indignat al unei găini în grădină, atât de clar, ca și când fereastra ar fi fost larg deschisă. Zgomotul acesta neașteptat îi zgâlțâi inima o clipă, dar îndată ce îl identifică, spaima i se transformă într-un

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu fața-n sus, nemișcată, cu pleoapele închise. Deodată, glasul lui Petre, puțin batjocoritor, răsună ca dintr-o depărtare mare: ― Apoi vezi, cucoană, degeaba ai țipat și te-ai zvârcolit, că doar nu te-am... Nadina se ridică, parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar. Își înveli goliciunea cu cămașa de noapte ce-i

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
dușumelele cerdacului. Avocatul Stavrat țipa desperat: ― Nu mă omorâți, fraților!... Eu nu-s de aici!... Aoleu! Din casă izbucniră strigătele doamnei Platamonu și ale femeilor, care se amestecau în zgomotul loviturilor și al răcnetelor. Încaierărea ținu numai câteva momente. Apoi răsună glasul lui Nicolae Dragoș, ca o poruncă: ― Ho!... Oprește!... Lasă-l, nea Chirilă!... Stați, măi oameni, că noi n-am alergat până aci pentru nițică bătaie!... Nu mai da în el, băiete, n-auzi?... Pe grecoteiul ăsta am venit să

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
înainteze și simți curând că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi!... Fugi! răsunau împrejurul lui glasurile batjocoritoare. Fără să-și dea el seama, picioarele ascultau singure îndemnul și alergau mâncând pământul. Alți pași tropoteau în urmele lui. Ar fi vrut să vadă cine sunt, dar îi era frică să se uite înapoi. Strigătele

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
băut numai fiere. De-abia a schimbat două vorbe cu maică-sa și nici nu a vrut să mănânce. Bombăni cu imputare: ― Bine că s-au dus dracului, că n-au fost buni la nimic! 7 Pe la ora șase Bucureștii răsunau de strigătele țigănușilor: ― Ediție specială!.. Noul guvern!... Manifestul către țară! Grigore Iuga, de când se întorsese de la țară, mânca în fiece seară la Predeleanu. I-ar fi fost peste putință să stea acasă cu mătușă-sa Mariuca, să-i asculte fleacurile

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
boierule, nu vreau să ies, ai înțeles?... strigă întărîtat Trifon. Și încearcă numai să... c-apoi vezi dumneata pe dracu, cât oi fi de boier, că doar... Nu apucă să isprăvească. Iuga ridicase arma la ochi după primele lui cuvinte. Răsunară două detunături, una după alta, atât de apropiate parcă a doua ar fi fost ecoul celei dintâi. Fața lui Trifon Guju, cu gura largă de vorbe, primind descărcaturile în plin, se ciurui brusc ca de vărsat negru. Ochii mici avură

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
vorbe, primind descărcaturile în plin, se ciurui brusc ca de vărsat negru. Ochii mici avură o clipire mirată. Se prăvăli ca un sac greu. ― Tîlharule! mormăi Miron Iuga, văzîndu-l cum se frânge cu o satisfacție care-i îngrășa inima. Când răsunară împușcăturile, câțiva oameni de pe lângă Trifon își feriră capetele, retrăgîndu-se cu spaimă peste cei dinapoia lor. Țipete diverse țâșniră într-o îmbrînceală generală. Printre glasurile speriate însă porniră deodată înjurături și amenințări. Toader Strîmbu, la câțiva pași, răbufni cu o mutră

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
de suferințele lor și deci fără înțelegere pentru suferința altora, dar mai ales de teama să nu se confirme presimțirile ce-l zbuciumau cu atât mai dureros, cu cât se apropia momentul când va trebui să descopere realitatea. Deodată îi răsună în spate un glas foarte cunoscut: ― Coane Grigoriță!... Coane Grigoriță! ― Ei, domnule Buruiană! Și dumneata pe aici? zise tânărul Iuga bucuros de întîlnire. Ce-i pe la noi? Spune, spune repede, că dumneata nu se poate să nu știi! Cosma Buruiană

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatic amețitor. Grămădirea de oameni se răsfira în părți de-a curmezișul șoselei, subțiindu-se, parcă toți ar fi vrut să vadă mai bine pe vrăjmași și să-i înfrunte. 0 comandă aspră răsună în vârful coloanei militare. Două companii se desfășurară în linie, una în dreapta și alta în stânga șoselei, oprindu-se apoi la o distanță numai de vreo sută de pași de gloatele țărănești. Intre ele, pe șosea, apărea trăsura prefectului Baloleanu, escortată

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
curmară o clipă, parcă le-ar fi retezat un paloș, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că v-a întrecut Anghelina! Apoi răsunară alte comenzi aspre, ascuțite ca niște scârțâituri de ferăstrău ruginit. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. Țevile cu câte o dungă albă de soare se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ea nici n-are alte griji, bâigui Petre morocănos. După alt răstimp, ciocănit de chemările babei, soldații începură a se vedea mai bine cu maiorul călare, la mijloc. Petre îi privea cu niște ochi neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
soldații au împușcat semnul păcii. Apoi atunci..." Trupa își reluase înaintarea automat. Petre, parcă numai atunci și-ar fi adus aminte, ridică pușca la ochi și trase cu sete. Arma se descarcă cu un pocnet năbușit. După o clipă comanda răsună din nou: ― ...stai!... ochi!... foc!... Și înainte chiar de a se auzi ultimul cuvânt, salva trosni. Petre rămase în picioare, cu pușca goală în mână, sfidător: ― Paștele și anafura voastră de... Căzu întîi în genunchi. Pe cămașa-i albă țâșniră

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
țăranul cu fața pământie. ― Atunci cine a omorît-o? ― Eu nu știu, domnule! Poate Petrică a Smarandei, că el a intrat în conac înaintea mea, dar eu n-am omorît-o! ― Să iasă Petre a Smarandei! strigă prim-procurorul liniștit. ― Mort... mort! răsunară mai multe glasuri. Maiorul Tănăsescu fierbea. Nu se putu stăpâni. Țăranul acesta i se părea de o viclenie revoltătoare. Se năpusti brusc asupra lui: ― De ce nu spui, tîlharule?... De ce-ai omorît-o, tîlharule?... Și de ce ai bațjocorit-o și ai necinstit

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

dracu'! Dar ce facem aici? se răsti Kane. Dacă nava e-n bună stare și noi n-am ajuns la destinație, de ce ne-a scos din hibernare Mama? Până când Lambert să propună un argument, un sunet de corn însemnând alertă-la-stație răsună imperativ în pasarelă... Aproape de pupa lui Nostromo se găsea o sală mare, în mare parte ocupată cu o încâlceală indescriptibilă de mașini complicate. Aici se adăpostea inima navei. Un sistem de propulsie enorm permitea lui Nostromo să devieze și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
făcu primii pași în furtună. Imediat după ce părăsiră imensa masă protectoare a lui Nostromo, vântul și praful îi atacară din toate părțile. Se opri, scârbită, și activă instrumentele scafandrului spațial. ― Acum, chiar că nu mai văd nimic! Vocea lui Ash răsună pe neașteptate în casca ei. ― Deschide "căutătorul". Este semnalul de naufragiu. Lasă-te ghidată de el, astfel nu riscați să vă rătăciți. Pe al meu l-am branșat deja. ― Branșat și conectat, îi răspunse ea. Crezi că nu-mi cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Ceața nu este prea groasă și nu pare să existe multe interferențe la nivelul solului. Semnalul de naufragiu se găsește pe o altă frecvență; nu există deci riscul suprapunerii. ― Vești bune, răspunse Dallas, a cărui voce, filtrată prin emițătorul lui, răsuna ciudat în laborator. Te recepționăm cu toții clar, aici. Să avem grijă să menținem în permanență deschis canalul. N-avem nici un interes să ne pierdem în catacombele astea! ― Verificat. Voi urmări fiecare pas pe care-l veți face. Nu vă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
vizual. ― Dallas! (În mare grabă, Ash împunse niște butoane de pe consolă, atinse câteva taste, ceru pe claviatura de programare o mai bună rezoluție a receptoarelor deja puse la grea încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine era și mai uluitoare. Fuselajul se boltea deasupra celor trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
stagna în sas, propulsă sicriul în neant. Fu o înmormântare rapidă. Dallas nu era dispus să prelungească acest ceremonial funebru. Kane, fie-i sufletul împăcat, dispăruse în hăul cosmic mai simplu decât trecuse de la viață la moarte. Ultimul urlet agonic răsuna încă în urechile căpitanului. Se adunară la popotă. Acolo, așezați în jurul mesei, puteau discuta fără constrângeri de primejdia care-i amenința. Dallas profită de ocazie pentru a le spune să curețe sala. ― Am verificat proviziile de aer, zise Ripley. Cu ajutorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
stăpânea acum... 10 Se mai uită odată la nivelul oxigenului rămas în rezervoare, nădăjduind într-un miracol care să mai adauge un zero la numărul afișat. Contorul își termină calculul; ultima cifră se reduse de la nouă la opt. Dinspre intrare răsună un zgomot asurzitor care-l făcu să tresară. Se destinse la vederea lui Parker și Brett. Inginerul lăsă să-i cadă tuburile pe care le ținea în brațe. Fiecare era cam de două degete în diametru. Lo-vindu-se de podea, emiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
acolo! Câteva rare tuburi de neon erau împrăștiate prin această secțiune a navei. Fâșii de întuneric restrângeau vederea în jurul lor, dându-le o senzație de sufocare cu toate că, antrenați pentru călătoria în spațiu, nu prea știau ce era claustrofobia.. Pașii lor răsunau pe puntea de metal, numai atunci când nu călcau în băltoacele de fluid, unsuroase și grețoase. ― Dallas ar trebui să ceară o inspecție, zise Parker dezgustat. O să trimită cel puțin patruzeci la sută din navă la revizie și atunci Compania va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
poate să se întoarcă? Își luă arma cu amândouă mâinile și făcu cale-ntoarsă, întrebându-se prin ce minune o chestie atât de mică putea să ajungă un monstru de mărimea asta. Fugiră din atelier, ecoul ultimului urlet al colegului lor răsunându-le încă în urechi, definitiv imprimat în memoria lor. Parker îl cunoștea pe Brett de atâta amar de vreme, dar strigătul de groază pe care-l scosese îl îndemna să nu-și menajeze picioarele. Să alerge, cât Ripley de tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
braț cu gheare se ridică înapoia lui, spre gleznă. Celălalt semnal era monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din măruntaiele navei, din străfundul țevii. Degetele îi fremătară și se chirciră cu disperare pe patul armei. Loviturile surde se opriră brusc. Cu toată frica și sfaturile de prudență pe care nu înceta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
în sas. Nu era decât la un metru de intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se răzgândea? ― Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea soneria. Mușchii se contractară și sări înapoi, țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui, fu prins în închizătura porții blindate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]