8,590 matches
-
și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Au crăpat sărăturile și încovoierea cojilor gri îmbogățea imaginația vreunui creator rătăcit de ziua de azi. Câte forme, câte nuanțe, câtă risipă, câtă căldură, câtă frământare! Pe-aici, la o palmă distanță de lanul cu grâu, șerpuia pârâul vechi de când știm noi. Au rămas pietrele goale și albia s-a pierdut. S-
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă între degetele sale osoase ugerul oii, să-l facă să țâșnească laptele în spumă, decât coarnele plugului, dar ce nu
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
Și o ții închisă-n cușcă. 11.- Nu, rățoiule Mac - Mac C-am așa ceva nu fac, Eu din curtea mea nu fur, Pe cățeii mei mă jur! Iar a dumneatale Țușcă, Face nani -aici în cușcă. Prin iarbă s-a rătăcit Și la mine-a poposit, Că roua era prea mare Și-a udat-o la picioare. Am crezut, că s - a-ncălzi.. Dar acum n-o pot trezi. 12.-Mulțumesc Grivei-stăpâne, Pentru, că ești un bun cîine. O strig pe
CEARTA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368211_a_369540]
-
Ne poartă timpul Frunze ni-s anii... Ca frunzele trec în fiece toamnă, Podoabe ce prind, cu timpul, rugină: Mici pete, ce-ncet, pe rând, le condamnă Pe cele ce n-au pătruns în Lumină. Clipe ni-s anii... Ce rătăcesc în necuprinsul creat, În care pământ, ce-i făcut, ni s-a dat Să creștem pe el, ca frunze, iubirea, În suflet adânc păstrând nemurirea. Ore ni-s anii... Clepsidra vieții le scurge pe toate În zile și nopți, ce
CITITORII, LA SFÂRŞIT DE AN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368207_a_369536]
-
suflet,/ Se aude, în surdină,/ Serenada unui zâmbet,/ Sub un cer cu lună plină.// Din cotloanele tăcerii,/ Se ivesc ca dintr-un nor,/ Gândurile primăverii/ Însoțite de un fior!// Pe o geană se trezește/ Bucuria în ochi iubit,/ Duhul minții rătăcește/ Printr-un colț de infinit.” (La fereastra unui suflet) Poezia sa tonică, aduce liniște, calm, frumuseți în oceanul singurătății, al neliniștilor, și al confuziilor care ne tulbură existența, dar cu toate astea, nu lipsește și câte o tristețe reținută: „Prin
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
simțea fiori reci pe șira spinării și amețea ca de o lovitură nevăzută, fusese el însuși cel care apăsase pe trăgaci. Asta nu putea să-și scoată din minte Maor Gruber. Cu sufletul mutilat, el se întoarce în ghetou, după ce rătăcise pe străzi și ulițe, încercând să-și scoată din memorie imaginea crimei din minte. Pentru un scriitor mai puțin obișnuit cu jocurile seducătoare și subtile ale literaturii, Aurora Cristea scrie cu o dexteritate uimitoare, cu o rigoare neobișnuită, nelăsânt descoperit
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
cinstea lor, a celor care nu puteau pleca nicăieri fără noi. Îți mai aduci, prietene, aminte cum într-un glas ne imploram soțiile să lase frământatul aluatului și să ne caute străvechii teniși cu șireturi lațe, capcanele pentru prins păsări rătăcite prin poienile inocentei și destrămatele pe la umeri tricouri cu Beatles, Pink Floyd, ori Santana? Mai știi cum se prefaceau că ne dau ascultare, cum coborau în beci și se urcau până în pod și cum veneau apoi să ne spună că
BEŢIA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368239_a_369568]
-
2017 Toate Articolele Autorului Singuri, străini și fără călăuză Am căutat izvoare în pustiu, Pământul făgăduințelor, Patria fără de hotare a viselor, Piatra de la temelie, filozofală. Dar tot singuri cum am venit Ne întoarcem în noapte. Și cum să umblăm noi rătăciți Pe acest drum fără de întoarcere, Fără măcar de o candelă Care să ne lumineze calea? Stelele de aur și argint topit, Lacrimi de lumină ale cerului, Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum
PIATRA FILOZOFALĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362582_a_363911]
-
noapte. Și cum să umblăm noi rătăciți Pe acest drum fără de întoarcere, Fără măcar de o candelă Care să ne lumineze calea? Stelele de aur și argint topit, Lacrimi de lumină ale cerului, Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă și înnoptare Al celor însingurați și neliniștiți, Al nesfrâșitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea neființei Printre dune de
PIATRA FILOZOFALĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362582_a_363911]
-
Acasa > Poeme > Emotie > GÂNDURI Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Gânduri ultimul gând m-a invitat la o plimbare, am rătăcit pe aleile altui gând până când acesta ne-a observat și ne-a alungat cu pietre, călcasem pe paginile lui de stele, unde-și desenase câteva cuvinte ca să le aibă atunci când o să fie uitat, dezamăgitor, un gând uitat, vorbind el cu
GÂNDURI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362604_a_363933]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > VALIZELE MELE Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului mi-am pus viața într-o valiză și am plecat să mă caut, cine să mai știe pe unde rătăcesc, pe unde îmi dorm gândurile, cu cine îmi hrănesc amintirile, plec ca să fiu departe de o altă valiză unde mi-am împachetat dezamăgirile, pe ea, nu o iau cu mine, am aruncat-o într-un colț întunecos al destinului. să
VALIZELE MELE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362611_a_363940]
-
devine o caldă adiere, unde orice dor este un tsunami, sunt prizonier între firele de iarbă ce cresc din liniile palmelor tale, sunt prizonier între filele unor vise, între coperțile unui zâmbet ștrengar sunt prizonier al culorilor din privirile tale rătăcite pe un cer plin de stele de mare, al fiecărui desen făcut de tălpile tale goale, din care curg cuvinte, dintr-un capitol aflat sub tipar, sunt prizonier pe aleile unui gând tomnatic, pavat cu litere virgine, sunt prizonier acolo
SUNT PRIZONIER de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362614_a_363943]
-
ochi de copil! fără de arhitect planul casei a crescut din poeme... De ce plânge petecul de cer înnegrit de fumul scos pe-un horn de lut? Ai ars cuvinte din poeme care erau temelia de vis... Mă pierd fără de muză, mă rătăcește vântul mă rarefiez și cerul plânge peste mine cu lacrimi în formă de inimă, reamintindu-mă... reamintidu-mă, în emoția primului : Te iubesc”! Referință Bibliografică: Casa iubirii / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1141, Anul IV, 14 februarie 2014
CASA IUBIRII de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362678_a_364007]
-
îmbolnăvescde harul cuvintelor,să le pot scriepe pereți sufletelor rănitecu litere vindecătoare,să mai bandajezcâteva gânduri,... XXX. GÂNDURI, de Mihail Coandă , publicat în Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017. Gânduri ultimul gând m-a invitat la o plimbare, am rătăcit pe aleile altui gând până când acesta ne-a observat și ne-a alungat cu pietre, călcasem pe paginile lui de stele, unde-și desenase câteva cuvinte ca să le aibă atunci când o să fie uitat, dezamăgitor, un gând uitat, vorbind el cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
alungat cu pietre, călcasem pe paginile lui de stele, unde-și desenase câteva cuvinte ca să le aibă atunci când o să fie uitat, dezamăgitor, un gând uitat, vorbind el cu el, plângea, ... Citește mai mult Gânduriultimul gândm-a invitat la o plimbare,am rătăcit pe aleile altui gândpână când acesta ne-a observatși ne-a alungat cu pietre,călcasem pe paginile lui de stele,unde-și desenase câteva cuvinteca să le aibăatunci când o să fie uitat,dezamăgitor, un gând uitat,vorbind el cu el
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PĂLĂRIA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PĂLĂRIA Rătăcind colo-n câmpii Printre flori de păpădii, Fluturele, cam distrat Și puțin cam zvăpăiat, Și-a pierdut, nimeni nu știe, Eleganta pălărie. Și, întreaga primăvară, Chiar din zori și până-n seară, Fără tihnă scotocește, Numai că nu o găsește! Ce
PĂLĂRIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362736_a_364065]
-
azi erau stăpânii acestui univers paradiziac, dar mâine fiecare va rămâne stăpân pe propriul său ghețar, iar nopțile de singurătate le vor împrăștia zăpezi pe ploape! Avea oare putere să-l părăsească în această grație divină, atunci când sufletul său va rătăci pe alte orbite ale trăirii, și când iubirea lor va fi în primejdie?! Ea glumise, spunându-i odată că se apropiase de el să refacă mitica ființă androgină și să-și înșele singurătatea care amenința să pună stăpânire pe ea
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mă îndrăgește timpul într-atât, că se oprește în loc să-mi respire inocența. Între două secunde infinite feminitatea, îmbrăcată în delicatețe sub rumoarea grației ia la braț farmecul vieții. Orele devin încântare și rătăcesc minute bune sub gesturile candorii! Referință Bibliografică: Petale / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507, Anul V, 15 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PETALE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362741_a_364070]
-
încetineală, cu un scârțâit de metal încins, lăsând să se vadă o femeie în cărucior. Cu fața cuprinsă de spaimă și părul în dezordine, femeia își încordase brațele strâns pe roțile nichelate, răsuflând rapid și sacadat. Picioarele i se îndreptau rătăcite spre copilul neastâmpărat. Strigătul, ce stătea să-i izbucnească din gâtlej, o sugruma invizibil. - Întoarce-te!, murmură ea cu glas îndurerat. - Ba nu, vino tu!, îi aruncă băiatul peste umăr, țopăind în continuare. Tremurând din tot corpul, femeia își deplasă
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
timpului pe altarele cuvântului iată ce ne poate lăsa tăcerea apelor în fluidele trupului în fluidele gândului care ca un radical ne învelește trăirile și toate celelalte fire de iarbă din tâmplele argintii ale anilor trăiți câte un lujer crește rătăcit printre plantele devenite adulte recită poemele copilăriei din timpul unui Crăciun și-n toate aceste dezbateri aprinse asupra cuvintelor rostite și ale celor nerostite cineva ne spune că este... Fericit cel în care se trezește conștiința Jocului, însă nu toată
NAŞTERE ŞI ÎNĂLŢARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370123_a_371452]
-
cu fiecare zi ce a trecut... Știa că într-o zi, chiar el va fi o amintire, Dar era fericit, că-n nimeni n-a crezut. Poetule, cu inima de vânt și ochii de visare, Pe care drumuri de-ntristare rătăcești? Mai vino iar, în raiul tău iubit de-o floare Și spune-i lumii, care te-a uitat, că o iubești! Tăcerile se-ascund pe maluri înspumate... Cu liniștea a rătăcit prin viața-nsingurată, Târziu, când iernile-au sosit înfrigurate Și-
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370133_a_371462]
-
și ochii de visare, Pe care drumuri de-ntristare rătăcești? Mai vino iar, în raiul tău iubit de-o floare Și spune-i lumii, care te-a uitat, că o iubești! Tăcerile se-ascund pe maluri înspumate... Cu liniștea a rătăcit prin viața-nsingurată, Târziu, când iernile-au sosit înfrigurate Și-a scris povestea lui, pe inima de piatră. Referință Bibliografică: Poetul / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370133_a_371462]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > POETUL DIN URMĂ Autor: Ion Pena Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-aici poetul este rătăcit, Prin hârburi de anafură și besnă, Heralzii în tăcere i-au murit Și plânsu-i-au durerile în glesnă. De vreme îndelungă-i călător - Cu pietrele și roua din grădină, Cu pulberea, cu norul tunător, Cu toamna îmbrăcată în rugină. A năzuit
POETUL DIN URMĂ de ION PENA în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370166_a_371495]
-
ar fi vrut să se despovăreze de părerile de rău, își stârni motanul la joacă. După ce-l activă, făcându-l să alerge după lumina roșie a laserului de la breloc, cocoloși o foaie de hârtie cu care Bubă se jucă până rătăci mingiuca improvizată. Cu forțe noi, îndrăzni spre Cosmin, întâi un SMS, sfătuindu-l să-și sune mama. După ceva timp, chiar îl sună, dar în zadar. Primi, într-un târziu, SMS-ul de confirmare și sfatul: să fie lăsați în
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
își simțea întreaga ființă... Tot Bubă fu cel care îi readuse liniștea pierdută. Îi apăru în față cu viermișorul lui de mătase prăzulie, adus de Renée. Se jucase într-o seară cu el, iar motanul, în salturile-i acaparatoare, îl rătăcise pe sub vreo mobilă. Îl căutaseră în zadar. Parcă fusese înghițit de cine-știe-ce duh rău! Iar acum, Bubanul apăruse cu el în dinți, cu un aer marțial - gâtul și coada drepte ca la paradă. Când fu încredințat că e luat în
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]