3,555 matches
-
să adreseze un cuvânt vreunuia dintre patronii lor, locuite fiind de cei numiți al-hiwa. Așa cum am scris în Descrierea Africii, al cărei manuscris a rămas la Roma, aceștia sunt bărbați permanent îmbrăcați în femei, fardați și purtând podoabe, care își rad barba, vorbesc cu glas ascuțit și torc lână în timpul zilei. Oamenii din Fès nu-i văd decât cu prilejul funeraliilor, căci există datina ca ei să fie angajați alături de bocitoare spre a spori jalea. E bine de știut că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Fès-ul, Meknès-ul și Marrakech-ul! Fără să dea atenție sarcasmelor mele, Ahmed mă cuprinse pe după umeri: — Pentru Dumnezeu, Hassan, tu nu pari să înțelegi ce se peterece! Tot Maghrebul se clatină. Vor dispărea dinastii, vor fi devastate provincii, orașe vor fi rase de pe suprafața pământului. Uită-te atent la mine, privește-mă, atinge-mi brațele, barba, turbanul, pentru că mâine n-ai să mai poți să-ți așezi privirea asupra mea și nici n-ai să mai poți să-mi atingi chipul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mă tângui în fața prietenului meu, dar, în ce mă privește, lucrurile începeau să se strice: Adrian hotărâse să lanseze o campanie împotriva portului bărbii. „Nu le stă bine cu barbă decât soldaților“, decretase el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când am ieșit din țară a fost atunci când am plecat ca voluntar în Sudan. Cât timp am stat acolo, a izbucnit un război civil. Într-o zi ne întorceam spre coastă cu mașina și am văzut un sat care fusese ras de pe fața pământului. Erau cadavre pe marginea drumului, fragmente umane, tot tacâmul. Dar cea mai îngrozitoare imagine era aceea a unor copii, vii, dar care se plimbau fără țintă, de fapt mergeau împiedicat. Ca niște stafii. Văzuseră cele mai groaznice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața lui, având și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor sale eroice, nu-și putea ascunde frumusețea. Maggie inspecta încăperea, observând blugii rupți și părul împletit, nemaifiind conștientă de vârsta ei, așa cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sau doi de Maggie, se ridică. Fiindcă lumina soarelui bătea puternic din față, Maggie nu reuși să distingă mai mult decât o siluetă la început. Dar pe măsură ce se apropie, își dădu seama că era înalt, cu părul tuns scurt, aproape ras. După ce ochii i se obișnuiră cu lumina, observă că avea probabil în jur de treizeci de ani și niște ochi pătrunzători, de un verde clar. Purta doar niște blugi și un tricou larg, dar, își zise Maggie, în alt context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ne-au dibuit. MACABEUS: Eu nu cred. PARASCHIV: Eu cred. MACABEUS: Eu nu cred, Poa’ să fie unu’ care s-ascunde. PARASCHIV: Vax. MAOABEUS: Ce? PARASCHIV: N-ai de unde să știi. MACABEUS: Ce? (Pauză.) Mă duc să văd. PARASCHIV: Te rade. MACABEUS (După o pauză.): Așa e. (Pauză; se gândesc amândoi.) MACABEUS: În căzu’ ăsta, am sfeclit-o. PARASCHIV: Descurcă-te. Nu ziceai tu că aici nu vine nimeni o sută de ani? MACABEUS: Acu’ e seară sau e dimineață? PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ani? MACABEUS: Acu’ e seară sau e dimineață? PARASCHIV: E dimineață. MACABEUS: E dimineață devreme? PARASCHIV: E dimineață rău de tot. MACABEUS: Mă duc încet. Îl prind dormind. PARASCHIV: Nu te du. MACABEUS: Am un chef grozav să-l rad. PARASCHIV: Draci! MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Poate că te pândește. (Pauză.) Te așteaptă. MACABEUS: Mda.. (Pauză.) Mi-e foame. Se învârte prin încăpere; e ușor agitat.) Ar cam trebui s-o ștergem de aici.. PARASCHIV: Unde? MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
azi am chef să omor un om. Am un chef nebun. Dacă nu omor azi un om îmi pierd mințile. PARASCHIV: Dă-l dracului, stai aici și te caută de purici. (Îl ține de bocanci.) MACABEUS (Rânjind.): Trebuie să-l rad. Trebuie să-i tai cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi tremură mâna, înțelegi? N-am mai rupt pe cineva în bucăți de mult... (Urcă.) Dormi, puiuțule, fii liniștit... PARASCHIV (Încercând, în panică, să-l rețină.): Maco... Maco... Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un prost! MACABEUS: Jos, jos! PARASCHIV: Ce-i’? MACABEUS (Luptându-se din greu cu PARASCHIV pentru a-l face să coboare și încercând să închidă capacul.): Jos! S-a aprins coșmelia. PARASCHIV (Amețit.): Jos, jos... L-ai omorât? L-ai ras? Gata? MACABEUS: Tu nu vezi că ne-a dat foc? Nu vezi? (E cu fața și cu mâinile deasupra deschizăturii; în acest moment se produce o explozie puternică, un fum negru pătrunde în încăpere; cei doi sunt aruncați pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
noaptea aceea în locuința soacrei sale, în loc să doarmă acasă. Complotul e repede descoperit. José Alpoim, liberalul disident devenit șef de insurecție, se ascunde și trece a doua zi frontiera spaniolă. Alfonso Costa, "șeful suprem al orchestrei", e prins, i se rade barba și e arestat. Sunt arestați și ceilalți conducători, în frunte cu Antonio de Almeida. Joîo Franco hotărăște deportarea lor și prezintă în acest sens Regelui un decretlege, care autorizează Guvernul să expulzeze în colonii pe șefii revoluționari, să procedeze
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai are ce lăsa pe altarul demnității. Am dus paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochii lui cum ăl borțos a dat-o în stânga, nu pariază, e prea ușor să câștige din prostia țiganului, uite-l cum îi dă miarul babei cu papornița, de și-ar pune mintea cu ei, în trei clipite i-ar rade, mai râde puțin când vede cum Zanzibaria se ferește să n-o pocnească Pișcot ăl chior, femeia se agață de brațul lui, șantieristul dă să-l pocnească p-ăla, femeia se lipește de spatele lui, îi simte țâțele sfredelindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
localului. Un băiat, cu un costum de arnăut, ne-a condus la un separeu discret. O canapea, pe care popa se tolănise răsuflând zgomotos, și două scaune de-o parte și de alta a mesei. Popa se rotunjise mult, își răsese barba, purta ochelari fini de aur, un ceas masiv tot de aur, cu un lănțug gros, și el de aur masiv, la buzunarul jiletcii. Avea un aer de fermier prosper ieșit cu văcuța în oraș. La cafele și-a descărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la vreo treizeci de metri, spre a-l Îngropa pînă la mîner Într-o moviliță de nisip. Alteori, prefera să-i pîndească printre stînci pe rechinii prea Încrezători, ai căror dinți avea să-i folosească mai tîrziu ca lame de ras sau vîrfuri de săgeată, cu ajutorul cărora prindea alți pești mai mici. Îl incita această luptă cu rechinii, aproape la fel de mult cum Îl incitase, la vremea ei, Înfruntarea, dintr-o bărcuță fragilă, a balenelor și cașaloților. Viața de pescar de balene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-o facă, acele pedepse rafinate celor cărora atît de des le dădea o mînă de ajutor să mențină disciplina. Această disciplină era singurul lucru de care părea să-i pese, și se comporta ca o mașină de război ce rădea totul În calea ei, numai pentru a-și atinge obiectivele. Acei bărbați, acele fiare sau acele lucruri, pentru că lui oricum nu-i păsa de diferență, erau „ai lui” și nu aveau dreptul să existe decît dacă Îi erau lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajuta pe domnul Ionescu. Cu cât veți pleca mai repede de aici, cu atât va fi mai bine." Inginerul îi întîlni privirea fixă, palidă, apoi lăsă ochii să-i alunece în altă parte. * La 4, 30 apăru locotenentul Azimioară. Se răsese în grabă și pe bărbie îi rămăsese un punct negru, ca o musculiță. Îți venea să întinzi mâna și s-o alungi. Maiorul Cristescu vorbea la telefon. Îi făcu semn să ia loc. Întrerupse legătura și se uită la locotenent
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e absurd! ― Și ceilalți? ― Cine? Valerica? Hohoti strident: Țipă când vede o gânganie. Mai nou, face cură de chefir. Ați văzut gangster să consume chefir?! ― N-am văzut. Despre Melania Lupu ce părere aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe zi, filme cu cowboy și motanul Mirciulică! Așa-i cheamă. În fiecare seară, îi citește din Andersen și Frații Grimm. Duminica povestește Scufița Roșie. O aud bombănind până noaptea târziu. Conchise bătând cu degetul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strâmbă Parc-ar fi pe o frigare. Duhul sfânt în chip de limbă I-a eșit pe gur-afară. Unii află cumcă nasu. E cam strâmb, ca și la tat-so, Și că-și samănă cu soiul. Dar-pe când cu toți au ras-o Se-mprăștie tărăboiul. Nins lucește câmpul, teiul, Și trosnește cărărușa, Când se-ntorc și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acră, De s-ar coace cât s-ar coace, 15 Că dulce nu se mai face; Dar mila de la părinți Multă vreme n-ai s-o uiți. Când eram la mama fată, Mâncam turtă coaptă-n vatră 20 Ș'o rădeam pe răzătoare, Mi-era fața ca o floare. Dar de când m-am măritat Mănânc pîne și beau vin La inimă pun venin; 25 Mănânc pîne și beau bere La inimă numai fiere. Ochi, plângeți și lăcrămați Că voi sunteți vinovați
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dintr-un sân și bagă într-altul. 53Eu am fost ca tine, tu n-ai ajuns ca mine. 54Eu îi spun că sunt călugăriță și el îmi desleagă ism. 55Eu îi dau și ea paște. 56Eu îl lau, el se rade. 57Eu cu mintea mea, deteiu de belea. 58Eu să nu dau, lumea las - să zică. 59Eu te iubesc și tu nici visezi. 60Eu botez și miruiesc, el va ști de va trăi. 61Eu ți-am dat voie-n pat și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
atât de darnică a fost cerul în trecut și-au pierdut treptat forța cu trecerea veacurilor, bune și juste vremuri au fost acelea în care, pentru o simplă și întâmplătoare nesupunere față de poruncile divine câteva cetăți biblice erau fulgerate și rase de pe fața pământului cu toți locuitorii din ele. Iată un oraș care a votat în alb împotriva domnului și n-a fost un trăsnet care să cadă peste el și să-l prefacă în cenușă, așa cum, din pricina unor vicii mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de laborator la fizică, era în baie, pregătindu-se în grabă pentru sosirea musafirilor. Tocmai terminase de făcut duș în cabina cea nouă și acum stătea în fața vasului nou de toaletă, cu o talpă proptită pe marginea vasului, și se rădea pe picior cu un aparat Schick cu baterii. La un moment dat, aparatul i-a scăpat din mână și a căzut în apă. Ea a băgat mâna după el, dar acesta se înțepenise în gaura de evacuare și nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oprit, l-am băgat în buzunar și i l-am înmânat îmbujoratei mele fiice când am intrat în casă. Nu m-aș mira ca ticălosul să funcționeze și astăzi. După ce-am aruncat povestirea în cutia cu eticheta Ghinioane, am ras și a doua jumătate a sticlei și m-am băgat în pat. Adevărul este (și cum aș putea scrie cartea aceasta, dacă nu spun adevărul?) că am adormit masturbându-mă. Încercând din răsputeri să-mi închipui cum ar arăta Marina Gonzalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
inspiratie si digestie completa ! Concluzia comentatorului român, adresată oricui are curajul să iasă în arena publică, pare să fie ceva de genul următor : Bai frate, ai reaparut pe aici cu mecla ta de zacusca ! hai baga ceva sa ne mai radem pe noi ca altfel e abureala pe aici... altfel doar X mai tine steagu sus cand ii tine lumanarea lui Baselu si ne mai radem de excremarile lui ! Concluzia mea ? Chiar nu știu... Nu am inventat noi hate speech-ul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]