6,870 matches
-
Neștiind ce carieră să urmeze, pentru că "nimic nu-l interesa din tot ce preocupa pe alții", tânărul pleacă totuși la München "pentru continuarea studiilor clasice", spre care "nu se îndreptase dintr-un calcul profesional ci numai dintr-o vocație" "simplu reflex al aspirației lui de totdeauna de a evada din prezent, din actual". Într-adevăr, studierea Antichității îi apare lui Bizu drept o modalitate ideală de a refuza viața și de a se sustrage totodată și sufletește "acțiunii dirimante a prezentului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ideologiei autorului. Din această perspectivă, sunt prețioase caracterele "etnopsihologice" ale personajelor lovinesciene, care nu de puține ori țin să dezmintă hotărâtele disocieri ale mentorului modernist. Mitologizarea "vieții" în gândirea acelorași eroi se arată a fi, și ea, mai mult un reflex psihologic decât semnul unei deschideri spirituale veritabile și mai mult semn de prezumțiozitate decât de intelectualitate paralizantă. De o atenție specială se bucură "metafizica sexelor": asemenea tuturor intelectualilor epocii, și Lovinescu dorește să descifreze misterul gingașelor raporturi dintre bărbat și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ridicând colbul drumului cu picioarele desculțe, învățate de acum cu rugii și spinii câmpului, s-a luat după el urmărindu-l de departe. Băiatul a mers înainte fără să privească măcar odată în urma sa, spre pădurea mare și neagră cu reflexe albăstrui în lumina incertă a amurgului. Părea că-l cheamă adâncimile ei nevăzute și nu avea urechi de auzit sau ochi de văzut altceva. Tatăl său, om înstărit și respectat în sat, văzu cu groază cum fiul său după ce bea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care s-a blegit deodată ca o babă chiar de ziua Franței, cu toate că era flancat de doi oameni de bază a României, Boc și Geoană . Geoană a demonstrat, pentru a nu mai știu câta oară, că stă al naibii de prost cu reflexele, permițându-i încă odată micului pedelist să-l „umbrească” . Dar nu despre asta era vorba acum. Aici voiam să remarc și eu, ca mulți alți români, o vorbă care dacă ar fi pusă în practică ar pune, în sfârșit, lumea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aparatul superior de partid, executante ale unor directive la care adesea nu aderau, a creat o stare de spirit specifică, un amestec de dezamăgire, teamă și refuz. Rezistența în lumea creației autentice a fost atât de mare, încât a declanșat reflexul de autoapărare al organismului cultural și i-a regrupat pe creatorii adevărați. Literatura și-a încetinit evoluția spre normalitate, iar scriitorii și-au strâns rândurile, reașezându-se, pentru o scurtă vreme, în tranșee și inventând stratageme de supraviețuire"80. Eugen
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în favoarea recomandării președintelui. Congresmenii Hall, Wolf și Smith au luat primii cuvîntul, solicitînd Congresului să le adopte moțiunea nr. 3955, prin care propuneau suspendarea Clauzei României timp de șase luni. Wolf descria reacția României privind drepturile omului ca pe un "reflex de genunchi" la presiunile exercitate de Congres. În luna iulie a anului precedent, cînd Comisia pentru Comerț de pe lîngă Comitetul pentru Relații Externe al Senatului susținuse audieri, fusese eliberat părintele Calciu. În urma audierilor din martie ale Comitetului pentru Relații Externe
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și prin contactul direct pe care îl presupune cu publicul, reprezintă cea mai bună modalitate de a impulsiona emanciparea culturală și chiar politică. Justificarea acestei viziuni exaltat exagerate este desigur dată de contextul istoric, dar își are fundamentul și în reflexele clasice ce presupun, după cum am mai afirmat, o ridicare a creației dramatice în sferele superioare ale literaturii. Sub formulări diferite, ideea scopului moralizator revine obsesiv: "...să ne îndrepteze obiceiurile prin luarea-n râs a haracterilor și în sfârșit, să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
multe persoane distincte, neformând în unitatea de natură decât un Dumnezeu. Dumnezeu este așa. Dumnezeu nu este singur (solitar) în infinitul slavei Sale. Dacă El a compus pe pământ familia, El a compus-o ca o umbră, o imagine, un reflex a ceea ce este în Sine însuși”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 6) „Se vede că în Treime nu este nimic împărțit. Când zice despre Duhul Sfânt Scriptura, despre Tatăl zice, și chiar în același timp
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu-l va socoti pe Eminescu antiraționalist, ci, dimpotrivă, raționalist de o concepție profundă"123, apreciază autorii invocați. Numai cu idei a priori, spune Eminescu, ignorându-se adevărurile istorice, nu se poate face justiție. Poetul distingea între drept și dreptate, reflex al egalității eurilor. Bilateralitatea eurilor, regăsită de poet în filosofia budistă (Tat twam asi) și în creștinism, este coroborată cu ideea de echilibru și cu istoricitatea organică, echilibru între materie și spirit: "Echilibrul materiei și spiritului. Este o exprimare șocantă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pe deplin sincer cu el și cu alții, în acest sens anständig (un cuvânt care este tradus într-un mod nesatisfăcător prin onest sau cuviincios). Tot ceea ce a gândit și a scris va putea fi înțeles mai bine drept un reflex al acestei năzuințe. Pentru el viața onestă era condiția de căpetenie a unei realizări intelectuale. Wittgenstein a crezut că însemnările sale filozofice vor câștiga în autenticitate numai dacă el se va strădui din toate puterile să trăiască întru bine și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că în însemnările care au stat la baza Tractatus-ului Wittgenstein a putut semnala lipsa unor exemple drept o dificultate.37 Nucleul interpretării date de Malcolm ontologiei Tractatus-ului este că ordinea a priori, acea ordine pe care o prescrie limbajul, este reflexul unei forme fixe a lumii, independent de gândirea și limbajul omului. „Obiectele pot intra în combinații unele cu altele. Totalitatea acestor combinații posibile este forma lumii. Această totalitate este fixă, neschimbătoare. Ea este anterioară existenței ființelor umane, a experienței, a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
creează. Așadar, fiecare limbă este suficientă manifestării limbajului în cadrul comunității care o vorbește, deși între limbi există diferențe prin modul de receptare, de organizare și de transmitere a cunoașterii despre realitate. Fiecare limbă reprezintă astfel propria lume pentru om, ca reflex în conștiință al lumii obiective, propriul antropocos-mos, dar aceasta nu este ceva fragmentar, ci ceva integral, încît "lumea pentru om" generală nu se realizează prin însumarea sau prin produsul unor lumi particulare, ci ea este generală și universală de fiecare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbajul ca facultate și limba ca manifestare a acestei facultăți). Existența universaliilor lingvistice, adică a unor trăsături ce se regăsesc într-o formă sau alta în orice limbă, universalii recunoscute atît de filozofi, cît și de lingviști, nu este un reflex al limbajului, al facultății general umane de a comunica, ci o consecință a implicării logicului (a mecanismelor universale ale minții, ale intelectului și rațiunii) în realizarea cunoașterii, în organizarea cunoștințelor și în structurarea formulelor de exprimare în procesul comunicării. De
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de organizarea lor. În ceea ce privește formarea cunoștințelor, implicarea limbii are două aspecte evidente, unul dintre ele vizează faptul că orice element nou de cunoaștere trebuie să se structureze ca un conținut pentru o formă lingvistică și, în consecință, să aibă un reflex lingvistic, iar celălalt aspect are în vedere faptul că, dacă formarea cunoștințelor se realizează prin informații primite de la altcineva (și nu direct prin propria interpretare a lumii), se produce concomitent și o informare despre formele lingvistice care le exprimă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din condițiile cunoașterii sau din nivelul cunoașterii. De aceea, conținutul unei noțiuni poate fi diferit la comunități umane diferite sau la nivelul culturii populare față de nivelul culturii de erudiție (care cuprinde și știința), dar acest fapt este implicit, iar nu reflexul unei interpretări voite și orientate spre ceva anume. Logica formală specifică faptul că noțiunile "se expri-mă" prin cuvinte și, în acest caz, noțiunea se instituie în conținut pentru forma lingvistică ce se numește cuvînt (sau pentru un echivalent al acestuia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
susține, în consecință, că, pe terenul unei limbi se manifestă două tipuri de semnificații, pe de o parte, cele care rezultă din evoluția limbii istorice și sînt specifice aspectului popular al limbii și, pe de altă parte, cele care sînt reflexul noțiunilor (și cunoașterii) științifice și care sînt specifice aspectului literar al limbii. Ca atare, limba istorică (populară) are această trăsătură de a avea semnificații proprii și de a le distribui într-un mod specific formelor lingvistice (și imaginilor lor acustice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
stare de lucruri care le verifică și false în caz contrar, iar enunțurile performative sînt reușite dacă anumite condiții sînt îndeplinite și nereușite în caz contrar. Așadar, prin însăși natura ei, limba servește la efectuarea de acte ilocutorii, ele fiind reflexul practic al unora dintre actele de vorbire. În ultimă instanță, antrenat în transferul de informații, actul de vorbire devine act de comunicare și, prin aceasta, act ilocuționar. Identificarea vorbirii cu acțiunea, cum stipulează uneori filozoful englez, nu este totuși acceptabilă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
u r e87, cuvintele contractează între ele raporturi bazate pe caracterul linear al limbii, elementele orînduindu-se unele după altele în lanțul vorbirii. Prin discurs, facultatea umană a limbajului este în acțiune, iar limba este asumată de subiectul vorbitor ca un reflex al științei și al conștiinței sale lingvistice. Planul discursului este deci planul realizării individuale și ocazionale a limbajului și a limbii, el fiind un act sau o serie de acte de vorbire. În principiu, discursul urmează normele universale de coerență
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbile literare au apărut mai tîrziu pornind de la limbile populare și că s-au realizat treptat, deseori avînd ca model alte limbi literare, pornind de la vorbirea de zi cu zi, adică de la limba populară. S-ar putea vedea aici un reflex al concepției platonice: limba literară reprezintă "ideea", for-ma perfectă, de excelență, la care se raportează manifestarea fenomenală (a copiilor, a umbrelor), în mod evident imperfectă, impură și instabilă. Așadar, cu toată admirația pentru Aristotel și cu toate exegezele aristotelice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui Hegel, epoci-salt, de transformare a unei entități în alta, deci de realizare a unei schimbări a limbii. Dar, baza de articulație se modifică în timp, prin succesiunea generațiilor, prin amestecul de populație sau prin alte fenomene, iar aceasta are reflexe în articularea sunetelor, producînd schimbări în vorbire sau chiar schimbări în limbă în domeniul fonetic 178. Despre epoci de intensă schimbare lingvistică vorbește și E. Coșeriu, după care, existența unei evoluții într-un ritm accelerat a limbilor depinde de două
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceea, în mod obișnuit, conștiința linvistică are o accentuată latură practică, chiar și atunci cînd anumite opinii sau interpretări i-ar putea atribui și trăsături teoretice. Raporturile dintre limbă și conștiință în general se manifestă în modalități foarte variate, iar reflexe ale faptelor de limbă se pot constata în cele mai diferite laturi ale vieții culturale și sociale. Aici își găsesc explicația principală corespondențele ce se pot remarca între trăsăturile limbii unui popor și aspectul filozofiei create în limba respectivă, corespondență
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a p i d a n278, limba este ea însăși un bun cultural prin care se realizează atît înțelegerea și comunicarea dintre indivizi, cît și mijlocul de pătrundere și de interpretare a vieții omenești. Prefacerile culturii și ale limbii sînt reflexele dezvoltării sociale și reprezintă în mod revelator nivelul și direcțiile evoluției societății. Relația dintre limba literară și cultura majoră are aspecte speciale, între care, în primul rînd, evidențierea deplină a caracterului limbii de element al culturii. Ca orice entitate cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
capabilă să redea toate nuanțele gîndului atestă că asemenea nuanțe sînt proprii culturii, iar o limbă bogată în nuanțe expresive și poetice dovedește că operele (artistice) create în cultura respectivă i-au exersat posibilitățile în acest sens. Cultivarea limbii este reflexul manifestării voinței ca o cauză a schimbării lingvistice și reprezintă, din punct de vedere filozofic, una dintre laturile de bază ale activității umane, latura practică. De altfel, însăși filozofia a fost concepută de mulți gînditori ca avînd o latură teoretică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cel de-al doilea gîndirea operativă. Cuvintele presupun activitatea gîndirii prin cunoaștere și denominație, stabilind relația dintre nume și obiecte sau dintre semnificant (o formă și imaginea ei acustică) și referent (un element al lumii extralingvistice), iar unitățile sintactice sînt reflexul proceselor logice, care conduc la realizarea judecăților și a raționamentelor. Aceste procese sînt destul de stabile din punct de vedere structural și, de aceea, unitățile sintactice sînt și ele stabile, păstrîn du-și funcțiile chiar și atunci cînd se modifică forma
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cugetării într-o formă sau alta. Desigur, de fiecare dată discuția vizează în primul rînd modalitatea de filozofare și în mai mică măsură conținutul propriu-zis al sistemelor. În acest context, în filozofia lui Aristotel, îndeosebi în logică, s-au văzut reflexele trăsăturilor limbii grecești. Limba germană, cu construcțiile ei ample, a fost considerată de unii modelul indiscutabil al unei concepții integraliste precum cea realizată de Leibniz, în vreme ce alți exegeți consideră că filozofia lui Kant ar fi expresia cea mai adecvată a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]