3,930 matches
-
a fost dusă la Muntele Athos, în mare taină, unde a continuat să facă minuni. Ca de fiecare dată, aștept părerea ta despre câte ți-am povestit. Cu bine, dragul meu. VIII Eram sigur, bunule prieten, că ai să faci remarca: „Cât eram de neștiutori pe când călcam pe atâta istorie”! Ai dreptate cu asupra de măsură și eu dau vina pe tinerețea noastră și pe faptul că nici nu știam unde să căutăm răspuns la toate întrebările pe care ni le
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pe vremuri - toate aceste locuri, dar purtând în desagă merindea cunoașterii... Sper că ultimele fraze nu te-au întristat prea mult. Aștept cu viu interes slovele tale. Pe curând, iubite prieten. X Nu mai credeam că o să-ți amintești de remarca pe care o făcurăm noi cândva, privitoare la faptul că George Topârceanu devenise atât de moldovean încât în conferința „Cum am devenit ieșean”, din 1935, a folosit cu dezinvoltură cuvântul „colb”. M-am bucurat nu numai pentru că ți-ai adus
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
însă cu smiorcăiala și hai să pornim pe alte poteci, întinse ca firele de păianjen pe nesfârșitele dealuri albastre... Cred că ai observat, iubite prieten, că drumețiile noastre o tot țin roată în jurul cetății Iașului. Sunt sigur că la această remarcă o să vii cu celebra replică a „școlerului” lui Mariu Chicoș Rostogan, pentru care cercul este: „o linie oablă,oablă care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Ți-am luat-o însă înainte și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
îi mai aud accentul, cuvintele. Începuse să vorbească încet: "Iată adevărul, iată-l..." (Sorellina) avem aici un joc de-a convenția romanescă: în principiu, personajul nu trebuie să precizeze că el citează exact; la fel se întâmplă și cu celelalte remarci din discursul direct al personajului. De fapt, remarca privind fidelitatea citatului nu este menită decât a indica faptul că raportorul a fost foarte marcat de ceea ce a auzit. Ne-am găsi într-o situație asemănătoare dacă raportorul ar insista asupra
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
încet: "Iată adevărul, iată-l..." (Sorellina) avem aici un joc de-a convenția romanescă: în principiu, personajul nu trebuie să precizeze că el citează exact; la fel se întâmplă și cu celelalte remarci din discursul direct al personajului. De fapt, remarca privind fidelitatea citatului nu este menită decât a indica faptul că raportorul a fost foarte marcat de ceea ce a auzit. Ne-am găsi într-o situație asemănătoare dacă raportorul ar insista asupra inexactității citatului său ("El a cam spus că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din când în când, un cot scurt lovea printr-un geam; sau o vază, o statuetă se prăbușea la pământ de pe o consolă. Lambriurile din lemn pocneau apăsate. Toate fețele erau îmbujorate, sudoarea curgea în picături mari; Hussonet făcu următoarea remarcă: Eroii nu-mi miros a bine ! Ah! Sunteți sâcâitor, răspunse Frédéric. Și împinși fără voia lor, intrară într-un apartament în care se întindea, până-n tavan, un baldachin din velur roșu. În partea de jos a tronului stătea așezat un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discurs direct și discurs indirect, fiind ambele atribuite nevăstuicii și cum nici nu introduc o ruptură în argumentarea celei din urmă, suntem îndreptățiți să îl interpretăm în termenii unui discurs indirect liber. După această scurtă analiză, se pot face următoarele remarci în ceea ce privește tehnica fabulistului: (a) el evită să sublinieze limitele dintre narațiune și discursul raportat sau cele dintre diversele forme de discurs raportat. În loc să recurgă la verbe introductive, el începe prin discurs direct și apoi semnalează, printr-o propoziție incidentă, că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Pentru ce? - Am să vă dezvălui, domnule, o taină a mea... - Te ascult cu mare interes, deși nu mă știu a fi o fire curioasă. - Știu, domnule, că dumneavoastră aveți răbdare să-i ascul- tați și pe alții. - Mă bucură remarca ta. Dar să știi că așa ceva se găsește tot mai rar la oameni. Mulți nu mai știu să asculte și pe alții. Ei socot că numai emanațiile lor sunt valabile. Cred că, dacă țipă mai tare, dreptatea lor este mai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ca și anteriul, a descins toate treptele ierarhiei sociale: boieri, preoți, lăutari, haiduci, țigani, țărani au purtat-o pe rând, iar cei din urmă o păstrează până astăzi.]“ Una din urmările acestui mers descendent o fixează, am văzut mai sus, remarca avizată a Chiriței: atașamentul unui ins față de ținuta cea veche atrăgea, de la un timp încolo, riscul descalificării sociale. Toate elementele garderobei tradiționale parcurg o evoluție similară, fie sub raportul funcției lor simbolice, fie - uneori - chiar al celei utilitare. Cea de-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a negustorilor, iar la sate de aceea a boiernașilor, nevoia de respectabilitate se va satisface încă multă vreme cu vestigii ale vechiului costum boieresc, deseori în combinații dintre cele mai bizare. În publicul unui spectacol bucureștean de operă, Cezar Bolliac remarca, în 1845, prezența unor figuri de panopticum: „De unde ies aste fesuri și giubele, aste chiulafuri și tătărci, aste fizionomii uitate sau necunoscute? - A ajuns teatrul un bal mascat? se întreabă unii pe alții; cine este aia, cine e ăla? - Ne-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Îl salut cu amiciție și-i spun zâmbind: - Iată, teii au crescut! Laudă formelor, celor de față și-n veci tuturor! 15 „Portul și limba au avut la noi totdeauna mare analogie între sine și vederà starea morală a nației.“ Remarca lui N. Istrati (Limba și portul, în Albina românească, 1844, nr. 21) este expresia unei răspândite convingeri a epocii, reflectată și în inventarul figurilor ei de stil. Încă din 1832, Heliade înfățișa starea limbii române prin intermediul unei alegorii vestimentare: „Fel
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ar trebui să includă cel puțin perioada de după 1821, cu direcțiile, dezbaterile și realitățile afine 31. Tablourile descrise de analiștii români diferă destul de mult față de cele zugrăvite în afară, mai cu seamă de apuseni. De subliniat, sub acest unghi, o remarcă de bun simț: "Oricît naționalism s-ar căuta în România, aici nu a explodat încă nici o bombă de tip irlandez, nici nu se înregistrează tendințe separatiste de tip basc sau corsican, nici vreo parte din populație nu pretinde independență în cadrul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
participat la această parcelare a Europei Centrale și de Est, acestea se observă în comportamentul liderilor ce profită de acestă conjunctură, în fiecare din teritoriile cărora li s-a promis independență sau o mărire miraculoasă. Apropo de aceasta, revenim la remarca dureros de adevărată a lui Gellner, care spune că, dacă un stat dat conține și națiuni sau naționalități, "în mod sigur, unificarea glorioasă a acestui stat va însemna diminuarea, în proporție cu un factor n, a numărului primilor miniștri, al
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un ghid practic ce le va ușura parcurgerea etapelor diagnostice și decizia terapeutică. Medicii de alte specialități, interniști, pediatri, ginecologi, psihiatri etc. vor găsi lucruri utile, la granița dintre specialitățile lor și cea pe care o slujim noi, autorii. O remarcă specială o facem pentru colegii medici generaliști medicii de familie. în foarte mare măsură cartea li se adresează. Ei sunt cei ce pot descoperi bolile endocrine în fazele lor incipiente, când tratamentul este eficient și vindecarea posibilă. Multe dintre tablourile
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
față de minoritățile de orice fel - naționale, etnice, religioase etc. Câteodată însă apar inconsecvențe: într-un caz, Ianoși apără ferm inclusiv dreptul romilor de a se defini cum vor, pronunțându-se contra etichetelor jignitoare 38, iar cu altă ocazie face următoarea remarcă deconcertantă și depreciativă: Apartamentul [fiicei și ginerelui meu] nu era situat în rău-famatul cartier Craiovița, împânzit de "populația înlocuitoare" - cum i se zicea celei tuciurii [subl. n.]"39. Cartea lui Ion Ianoși îl ajută pe istoricul vieții politice și ideologice
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se înalță ori de câte ori credem că poate l-am atins". Cum adică? Și alți scriitori? Noi avem: "Dimensiunile obligațiilor noastre...". De ai dracului ce suntem!"27. Un tovarăș, al cărui nume nu a fost consemnat de dactilografă, a intervenit cu o remarcă veselă: "Este scris adânc"28. Lăsând deoparte textul raportului, scriitorii au trecut la dezbaterea problemelor de fond ale raportului, ajungându-se, inevitabil, la revista Luceafărul. Se scurseseră câteva luni de la înlocuirea lui Eugen Barbu cu Ștefan Bănulescu și apele literaturii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
talent, între nemărginiri geografice și putere de creație. Deprimant pentru literatul de țară mică. Rapsod al patimilor mărunte, înghesuit în cadre strâmte, asistă cu amărăciune cum, peste capul lui, se încrucișează mărețele reflectoare cu care continentele își semnalează geniul"". Ultimele remarce ale comentariului sunt respinse de către autorul recenziei din Scînteia, care le cataloghează ca aparținând "mentalității imperialiste". Chiar dacă era vorba de geniul Ehrenburg, faptul acesta nu trebuie să creze niciun complex scriitorilor români: "Scriitorii români trebuie readuși la realitate. Să li
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sensul că, această dispoziție se aplică și în cazul în care actul s-a redactat în mai multe exemplare, deoarece executarea voluntară a convenției constituie o recunoaștere a exactității cuprinsului ei și un mod de confirmare a acesteia. O ultimă remarcă în legătură cu această formalitate specială este sugerată de conținutul art. 274 al. 4, din Codul menționat potrivit căruia: "Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părțile, de comun acord, au depus singurul original la un terț ales de ele." 3. Înscrisurile
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de vreun regim politic. În ceea ce privește receptarea fenomenului Albatros, am considerat că este absolut necesar o trecere în revistă a acesteia pentru că este în sine o justificare a insistenței noastre de a prezenta conținutul celor două reviste. În receptare se pot remarca cele două extreme, fie exagerarea rolului revistei și a luptei antifasciste, fie dimpotrivă minimizarea acestui rol. Cadran este o revistă de stânga, caracterizată printr-o pendulare continuă între literar și extraliterar. În articolele-program se afirmă o orientare spre estetic (deși
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
repede, la al șaptelea număr, de cenzura vremii"65 fără să insiste asupra elementelor care scot această revistă din tiparele epocii, cele prin care se manifesta spiritul de frondă al redactorilor. Avem de-a face probabil, în acest caz, așa cum remarca Lucian Valea, cu o preluare a unei "legende": revista Albatros apărănd ca una de frondă literară și nu numai. Revista este, de altminteri, amintită mai ales atunci când se pomenește numele lui Geo Dumitrescu. Moartea acestuia a devenit un trist prilej
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de altă parte, încearcă să ne convingă de faptul că textul Scleroză (reluat și el în volumele ulterioare, cu titlu schimbat) nu ar fi unul reprezentativ pentru Geo Dumitrescu. Nu trebuie să ignorăm însă din paginile cărții sale nici acele remarci absolut adevărate, cum ar fi calificarea articolelor lui G. Dăianu drept simple "bolboroseli" ce nu au vreo legătură cu direcționarea antifascistă a literaturii pe care, s-a spus, o promova revista Albatros. Nici proza eseistică a Sandei Diaconescu nu e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în legătură cu orice articol, cu orice text ce vede lumina tiparului în Albatros. Chiar și atunci când apar accente teribiliste este de analizat dacă protestul este unul antifascist sau doar unul de factura celui avangardist menit să-l șocheze pe burghez așa cum remarca Lucian Valea 99. De fapt, credem că ar fi mai interesat de urmărit ce fel de literatură promovează Albatrosul, cum se manifestă aici principalii poeți ai generației, prin ce anume se puteau impune în literatura momentului sau în cea ulterioară
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi putut face din Tonegaru un poet de prim plan: "Versul alb, rupturile de ritm, prozaizarea discursului poetic, expresia familiară, altercația, autoadresarea sunt alte caracteristici ale unei evoluții care s-ar fi putut desfășura în direcții imprevizibile"213. Eugen Barbu remarcă, la rândul său, "distanțarea de lucrurile definitive, de sentimente așa-zis eterne, pe care Sorescu a practicat-o mult mai târziu"214. Și Mircea Tomuș remarcă "pecetea evident avangardistă a versului său"215, Tonegaru construiește o poezie stranie, care ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
conture perfecte și imense tuturor lucrurilor certe/ devenite fantomatice în acest moment cu semnificație intensă de plecare." (Noembrie patetic). Intervenția retorică își are rolul ei bine stabilit într-un asemenea demers demitizant, face parte dintr-o adevărată recuzită. Linda Hutcheon remarca, de altminteri, că "parodia postmodernă nu ignoră contextul reprezentărilor trecute pe care le citează, ci folosește ironia pentru a sublinia faptul că suntem în mod inevitabil separați astăzi de acel trecut - datorită timpului scurs și istoriei ulterioare acelor reprezentări. Există
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aplaude/ Căci barca mea o luase cu mult/ Înaintea celorlalte." (Natație). Metafora se păstrează și în poezia contemporană numai că este deposedată de rolul de axă a textului poetic și se operează o schimbare la nivelul finalității utilizării sale, astfel, remarca Radu Lupan "metafora, care în literatura modernismului apropia diferențele și contrastele realității contingente, unificându-le în mit, este folosită aici dimpotrivă, pentru a accentua deosebirile, ambiguitățile și natura acidentală sau ipotetică a realității și ca o consecință caracterul artificial și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]