KorAP: Find »[drukola/base=repezi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...203 >

5,064 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

o Încăierare, el voise s-o ia la bătaie nu altceva, dar ea nu și-a pierdut cumpătul, a rămas calmă și curajoasă, i-a dezinfectat rana și l-a Îngrijit În timp ce doi zdrahoni Îl țineau zdravăn ca să nu se repeadă la ea. Susan, profund impresionată și sub efectul pastilei verzi Întăritoare, se uită la preot și se hotărî pe loc: va merge și ea În cartierele sărace. „Nu e vreunul pe lîngă clubul de golf?“, Întrebă, explicînd Îndată că În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se strecoare neobservați, sînt oameni care uneori Își vînd biletul cu suprapreț și stau la intrare așteptînd să vadă dacă nu-i cade cuiva ceva din buzunar pînă cînd apare din nou Președintele, puțin Înainte de sfîrșitul corridei și atunci se reped să-l salute iar și se Îmbrîncesc și pe urmă dau fuga să-i spună unuia ca Juan Lucas, deși de fapt ei se orientează mai mult după aspectul automobilului decît al proprietarului, eu am avut grijă de mașină, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu treizeci de ani În urmă, oferind țigări tuturor și salutîndu-i și pe cei pe care nu-i cunoștea. Era la fel și acum și de aceea, de Îndată ce o văzu pe Susan Îndepărtîndu-se de bar cu Julius de mînă, se repezi plin de avînt și trebui să se sprijine de tejghea ca să nu cadă-n nas, parcă era străinul gata să Înceapă saltul numărul patruzeci și doi, În timp ce băiețandrii din cartierul Marconi se ridicau În picioare ca un singur om și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
creier de atîtea scufundări În bazin: Îi stropi bluzonul Șobolanului, care În clipa aceea Își retrăgea mîna fără a reuși să-l atingă pe creștet. Platoul cu sendvișuri cu salam era chiar În fața lui și Julius era gata să se repeadă asupra lor, cînd Susan se Întoarse cu un zîmbet spre cei trei chelneri care-i așteptau ordinele și-i ceru celui mai drăguț două sendvișuri cu salam pe două farfurioare, te rog, fără să-i lase timp Șobolanului să comande

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nu găsea cheia, Își vîrÎse mîna În buzunarul În care ar fi trebuit să fie și fiindcă Manolo, convins că nu era cazul să se Încaiere cu nimeni și că puștiul era cu adevărat un puști și nu administratorul, se repezi la Cecilia ca s-o sărute din nou și să-i dovedească că lui nu-i fusese frică nici o clipă. Cecilia, luată prin surprindere și Încă neobișnuită să meargă cu pantofii cu toc Înalt pe care-i avea numai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se prăbușească dintr-o clipă Într-alta, ce-ar fi să lase pachetul pe capota unui automobil parcat lîngă bordură și să se sprijine puțin de aripă? Dar uite că venea Încă un autobuz pe linia Descalzos și ea se repezi Înainte ca să vadă dacă oprește, dar și ăsta trecu plin mai departe. Ce-ar fi să se așeze pe jos ca să-și poată Întinde picioarele și să țină pachetul pe genunchi? Dar uite că ceva mai Încolo e un cerșetor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
suporta și-și Întoarse privirea, văzu un automobil care probabil că trecuse pe galben, oricum stopul era acuma pe galben și el, furios și găsind soluția salvatoare, fluieră din țignal, cu pistolul la șold și bastonul În mînă și se repezi să dea o amendă care să-i restabilească autoritatea; ghinion: lumina de la stop se făcu verde, autobuzul porni și el trebui să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul, moment de care Păsărica profită de minune ca să-i cînte la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În fond era singura ființă fericită. Și uite că, Într-adevăr, cel puțin acum hamalii nu aveau de ce să fie fericiți: Carlos, zîmbind ștrengărește pe sub mustață, opri automobilul În fața intrării principale a hotelului și trei băiețandri din personalul hotelului se repeziră cu un aer respectuos spre portiera Mercedesului, crezînd că era doamna și că o să le pice bacșișul de sfîrșit de lună. Carlos Înregistră o victorie netă În pitorescul și zilnicul său duel verbal cu personalul hotelului, Îi lăsă pe toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu personalul hotelului, Îi lăsă pe toți trei cu buzele umflate; așezat la volan, rîdea cu hohote În sinea lui văzîndu-i pe hamali cum primesc pachetul cu cămăși și, nedumeriți, se uitau cum coboară femeia aceea săracă pe care se repeziseră s-o slujească. Seara trecută ei se Întorseseră În mare fugă și, ca Întotdeauna În asemenea cazuri, Julius mîncase singur În la suite și apoi mai așteptase cîtva timp, pînă cînd În cele din urmă Îl doborî somnul fără ca mămica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
țigară. Luă pachetul care era pe masă, În fața ei, scoase o țigară, o aprinse, trase un fum, pufăi, se uită la Arminda și din nou lucrurile Începeau de la zero, dar de data asta Îi veni deodată o idee și se repezi la sonerie. — Am chemat pe cineva ca să-l caute pe Julius, spuse; noi trebuie să ne schimbăm ca să mergem la un cocteil. N-a fost nevoie, fiindcă În clipa aceea Julius deschise ușa și apăru descoperind din prima clipă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se trezi de-a binelea văzînd că cei de la masa de lîngă ei, puțin mai la dreapta, aproape În fața lui, Își lingeau degetele foarte groase, fără să bage de seamă că i se scursese sosul pe gulerul hainei; apoi se repezi fericit să Înfulece o langustă, dar Îi intra mîncarea Între dinți și trebuia să scoată langusta din gură ca să și-i curețe, enervat la culme. Era extenuat grasul, abia putea să respire, În orice caz ofta din greu, se umfla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
masă, Juan Lucas e fără Îndoială mai bine conservat, am tot atîția ani cîte dungi are costumul meu, sînt o zebră bătrînă, dar băieții băgară de seamă Întristarea bruscă a tatălui lor, se uitară la șeful de sala și se repeziră cu toții, Într-un singur glas: ești din ce În ce mai tânăr, tată, ridicară tonul și băiatul cel mic, cel care urma să lucreze și el În curînd În biroul tatălui său, se Întrecea pe sine: eu nu te-aș lăsa singur cu Martita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că ești, din Sarrat, lîngă Londra, ai ajuns Într-o căsoaie umedă la Lima, rămîi aici, Lima o să-ți restituie pînă și fecioria, rochia de mireasă, biserica, respectabilitatea, Îți restituie tot dacă primești să joci cum vrea ea... Susan se repezi la ușă, o lovi cu piciorul ca să se Învîrtească, Julius o ajută dinăuntru, o aștepta, de data asta nu-i plăcuse gluma, se resemna să Înainteze tăcut, puțin În fața ei, pînă la ascensor, să aștepte pînă-și aprindea o țigară, arunca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cele din urmă pe buza de sus, stingîndu-i atunci zîmbetul și transformîndu-i expresia feței, dintr-odată gravă, expresia pentru ocazii mari pe care o inaugura acum: „Lăsați-o În pace pe Carmincha“, izbucni nervoasă, nu se putu stăpîni și se repezi asupra lui Pepe, Îl sărută cu stîngăcie pe obraz și fugi glonț și Manolo țuști după ea, cu chibritul Încă În mină. Și Pepe voia s-o șteargă și ei Încercau să-l potolească. „Lăsați-mă singur!“, strigă, deodată, reușind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mătănii și simțea că dobîndește noi puteri și zîmbetul Îi apărea iar pe buze. Sánchez Concha se făcuse un uriaș, Într-adevăr crescuse grozav de mult peste vară, dar nu era prost de loc Sánchez Concha ăsta și În loc să se repeadă la bătaie, preferă să-și petreacă prima zi studiind ambianța, să vadă dacă nu cumva vreunul dintr-a treia crescuse și mai mult ca el și ar fi putut să-i ardă o mamă de bătaie s-o țină minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă nu Îl coborîse cînd grăsanul Martinto zbieră un SÎntem liberi! pe un ton greșit și Roșcova se repezi furioasă să-l tragă de perciuni. Nu putu, din fericire, fiindcă maica stareță hotărî că era prima zi de școală și că trebuia să considere că fusese o glumă, o să repete mai des și o să vadă că peste cîteva zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Întreb pe mămica ce Înseamnă copist autorizat, da, așa cred că scrie, COPIST AUTORI.... mi-a zîmbit o școlăriță Îmbrăcată În alb, dar nu cu uniforma de la Villa Maria, Cinthia, mi-a zîmbit dulce și era drăguță foc, Julius se repezi pe scara care ducea la etaj, unde era alt șir de ferestre, la fel ca la parter, cîte un șir de ferestre pe fiecare din cele patru părți ale „vestibulului“, cu becuri la fel ca la parter și În timp ce Înainta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cumplit și-i plesni o palmă zdravănă. Se Încruntă apoi și mai tare ca să obțină un efect psihologic de tip Fernandito, dar Del Castillo nu era un fricos și, cu toate că Sánchez Concha Îl bătuse de trei ori pînă atunci, se repezi la trîntă, luîndu-l prin surprindere pe cînd stătea Încruntat, din fericire și-a revenit repede, fiindcă la Început Del Castillo Îl trimise și era cît pe-aci să-l pună cu umerii la pămînt. După ce trînta luă sfîrșit, Sánchez Concha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Însuși, fiindcă nu-i reușise figura și nu-l culcase la pămînt din prima Încercare și apoi ochii tăi mă sfredeliră cu căutătura grea1, cînd Del Castillo ar fi trebuit să-și plece ochii În pamînt, dar În schimb se repezise la el și fusese cît pe-aci să-l trîntească. Un alt Del Castillo, o corcitură, bărbat de treizeci și cinci de ani și fotograf oficial al școlii, sosi În dimineața aceea pentru poza pe care o făcea În fiecare an. MÎncase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i spună! se făcu foc, sînt unii care nu vor să Înțeleagă oricît le-ai spune și pînă la urmă se Înfurie de-a binelea, străbătu În goană jumătate din clasă stîrnind curent cu rasa ei de călugăriță și se repezi la Gano ca să-l plesnească peste scăfîrlie. N-a fost o lovitură prea tare, era o palmă cum dau de obicei maicile copiilor răi, cu palma deschisă, dar Cano ar fi preferat să-i dea cu un par În cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ce pot de la Început și mai avem, măicuță și maica Mary Joan zîmbea. Mare prost era Cano fiindcă a crezut că rîndul lui cîștigase după ce făcuseră prima numărătoare, mare prost, fiindcă a sărit În sus de bucurie și s-a repezit să-l Îmbrățișeze pe Fernandito, iar el, furios și surprins, s-a Întors și i-a trîntit În obraz: mai bine ți-ai curăța mătreața și ți-ai schimba uniforma! Fă bine și mai scoate niște biștari, fiindcă din vina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
daaaaaaaaa!, ba nuuuuuuuuu!, ba daaaaaaaaa!, ba nuuuuuuuuu! și maică Mary Joan, mai e timp, pînă cînd vine maica stareță, mai e timp și lua un pumn de monezi, Îl punea Într-o cutie și tacatacatacatacataca și din nou copiii se repezeau spre ea cu bani de hîrtie, nimeni nu mai dădea acum monezi, acum dădeau hîrtii, de zece, de cincizeci, ce froumosa!, una de o sută și ei erau Încîntați de accentul măicuței Mary Joan, ce froumosa !, rîndul al treilea cîștiga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să se apere, fiindcă primi un pumn zdravăn În nas și, după ce se dezmetici din lovitură, descoperi fața furioasă și ochii pătrunzători ai lui Fernandito care Încerca să-l dea gata prin intimidare psihologică. Supra Șoricelul pagina treisprezece se și repezi asupra ochilor pătrunzători și pum! Încă o lovitură și dincolo de ochii pătrunzători umerii lui Cano zguduiți de plîns și pum! Încă o lovitură, sînge pe mîna mea și pum! Încă o lovitură, Îmi arde nasul și pum ! Încă o lovitură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
becurile care luminau cele două piane. Julius Își consultă sufletul. Pedeapsa Încă-l durea. Nu i-a fost prea greu să tușească subțire, puțintel răgușit, destul de tare Însă pentru ca nepoatei lui Beethoven să-i cadă șalurile de pe umeri cînd se repezi să aprindă lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că bătrînelul se prăpădea și acum de rîs. S-o fi sufocat.“ N-avea de unde ști că Îl auzise apropiindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu Încetul și Julius simțea că nu-l mai strîngea de mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără pic de mînie În glas, ridicînd mîna de parcă ar fi voit să oprească Întreaga scenă, de parcă niciodată n-ar fi vrut să stîrnească toate astea. O să mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]