3,827 matches
-
adaugă Ștefan freacându-și palmele de poale, de parcă și le-ar șterge de murdărie. Boierii, în tăcere, privesc fascinați în vâlvătaia de flăcări ce umple căminul. Craii aiștea nu-s vrednici nici gâțele de la încălțările Măriei tale să le lege, se revoltă Duma. Ștefan bea, întinde cana să-i fie umplută iar. M-au aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el. Vând ieftin blazonul de atlet al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
închiși, obsedat de aceeași întrebare, încetișor: De ce n-am rămas acolo?... Ștefan "cel Mare", trebuia să rămână acolo, cu sabia... Acu... acu, ce-a mai rămas din "Marele Ștefan?"... Un cerșetor! Privește-mă! Trufie! Și nu te mai biciui! se revoltă Daniil. Ai făcut tot ce omenește era posibil! "Ați luptat singuri... Ați murit singuri"... Aista ne e Destinul! Nu poți porunci Sorții! Destinul?... Da! spune Ștefan cu un zâmbet ironic. Am încercat să întorn aist Destin vitreg după dorința, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici un cuvânt, el nu s-a putut abține însă de a zâmbi malițios-ironic: „ai găsit ce-ai căutat”, „ție o să-ți pară rău”, „acum ești singură și așa o să rămâi”, părea să spună acel zâmbet ostentativ persiflator, ce m-a revoltat și pe mine când Jeni mi l-a evocat. Ciudată e memoria noastră! N-am fost de față la acea întâlnire penibilă și deci nu am văzut zâmbetul acelui om probabil de nimic... De ce țin minte atunci atât de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încât nici măcar sentințele necruțătoare, biciuitoare ale acelor procurori inflexibili ai conștiințelor noastre nu reușesc s-o țină de tot trează. A avut o zi grea. O altă zi grea o așteaptă. Și deodată, privind-o cu duioșie, cu vinovăție, mă revolt: nu, ea nu! Ea nu e vinovată! Până aici, domnilor! Soția mea, alte mii, zeci de mii, sute de mii de femei oneste, cu serviciu, casă, copii, lovite de blestemul plaselor goale și al cozilor interminabile, trebuind să suporte dezastrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au fost pentru noi, în mare, cu adevărat niște ani-lumină. Nu pentru că ne-am fi închis în fericirea care ne-a fost dată și am fi rămas astfel nepăsători față de ceea ce se întâmpla în jur. Vedeam, poate ne indigna și revolta. Departe de a fi un indiferent în materie de politică, departe de a fi un apolitic, îmi permit, dimpotrivă, să-mi arog meritul de a-i fi fost ostil lui Ceaușescu (cum puțini alții i-au fost) aproape de la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu și fără complexe, mărturisesc că mă trag. Oamenii suficient de dârji pentru a refuza să mai suporte jugul păgân și a se hotărî la o asemenea aventură: să-și părăsească pentru totdeauna țara: nu destul de temerari pentru a se revolta deschis, pe față (ceea ce le-ar fi adus în mod sigur moartea). Sunt ca ei: încăpățânat, nesupus, turbulent, neacceptând în ruptul capului aservirea; ultimul, supremul curaj mi-a lipsit însă, se vede, și mie, din moment ce n-am devenit, ca alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
constatat că-mi pierdusem sau uitasem bricheta. M-am apropiat de un grup în care se fuma, ca să cer foc. În acel grup se afla Pavel Apostol, filozoful de partid, iar la un moment dat apare și Miron Constantinescu, foarte revoltat de intervenția „agitatorică” (așa-zisă) a lui Wald, continuând să vorbească filozofie, dar în termeni de „producție”, în stil marxist, chiar stalinist, dar era evident că omul era bine școlit, tobă de carte nemțească. M-a tulburat, nu știu de ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pierind apoi fără urmă, la fel de rapid după cum apăruseră. N-am stat să mai aud comentariile și să văd ce s-a mai întâmplat după aceea - m-am dus direct la hotel cu domnul profesor Papu, care fusese profund scandalizat și revoltat de comportarea colegului său. După câteva zile mi-am luat zborul spre nord, promițându-i domnului profesor că mă voi întoarce în țară peste o săptămână. La Copenhaga, lumina era alta, ca și lumea, parcă vâslind într-o ceață boreală
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lor și a putut să-i condamne fără să se expună el însuși vreunui pericol. Lui Blaise Pascal îl prefer, fără nici un echivoc, pe Chamfort, care s-a simțit de la început foarte solidar cu soarta semenilor săi: fiind printre ei, revoltându-se contra lor. Pentru că el a înțeles prea bine că nu există adevăr în singurătate, că autenticitatea nu se face efectivă rămânând o autenticitate pentru sine și că, în sfârșit, nu s-ar putea susține, pentru a te justifica și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mine. Am vorbit mult despre tirania iubirii, de teroarea în iubire: de a controla sentimentele și gândurile celuilalt. Am vorbit și despre „iubirea care nu trece”, un fel de iubire platonică, și despre iubirea pentru Cel de Sus. Sonia era revoltată contra creatorului nostru, atribuindu-i toate catastrofele din lumea oamenilor. Totuși, am reușit s-o împac și chiar s-o fac să cânte Chopin la pian, ca în tinerețe, când trăia încă cu soțul ei, dar nu devenise încă traducătoarea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mai ai ceva de spus, tovarășa? Nu, dar am înghețat și mă încălzeam puțin. Lasă că te încălzești în tren. Mergi și stai cu oamenii pe peron să nu se apuce de băut și să facă scandal. L-am privit revoltată pe secretarul care s-a făcut că nu observă privirea mea. Am ieșit, trântind ușa grea după mine. Despre această acțiune, care era o „dovadă vie a grijii și dragostei pe care Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu o purtau pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o altă atitudine față de minunatele noastre mănăstiri. În august 1977 avea loc vizita "istorică" în România a primului-ministru al Israelului, Menahem Begin. Păstrez și astăzi la loc de cinste, în biblioteca mea, un volum dăruit mie de Menahem Begin, "The Revolt", cu dedicația "Domnului Alin Săvescu, cu recunoștință". Pentru ce recunoștință? Pe timpul vizitei mă ocupasem de grupul de ziariști din Israel care-l însoțiseră pe primul-ministru. După încheierea convorbirilor, am plecat cu șase din ziariști la Suceava. MAE închiriase de la ONT
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
insula a fost declarată posesiune a coroanei spaniole, la 1567 spaniolii punând bazele așezării Santiago de Castro. În următorii 200 de ani spaniolii și-au întins proprietățile, intrând în conflict cu indigenii. În 1598, comunitățile mapuches de pe continent s-au revoltat împotriva spaniolilor și fiind înfrânte s-au refugiat în Chiloe. În diverse ocazii, băștinașii s-au aliat în lupta lor contra spaniolilor cu pirați olandezi sau englezi. La începutul secolului XIX, când chilienii și-au declarat independența, guvernatorul spaniol al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că „națiunea noastră a fost tolerantă și ospitalieră În toate epocile; și chiar În acele timpuri În care [.....] cuvântul străin era sinonim cu inamic”. Replica lui Brătianu a fost destul de acidă când a declarat că lordul Stanley poate să se revolte, dar nu Carp, fostul boier, care „a tratat cu dispreț toată partea aceea a națiunii care n-a avut norocirea să fie bogată ca dl. Carp, fiindcă a fost țintuită de muncă”, dar nemeritată. În viziunea lui Carp „chestiunea evreiască
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
era de față, în statuia lui; am sperat că poetul își va extrage făptura din bronzul în care este încastrată și se va furișa undeva, fiindcă astfel este "greu de trăit pe pământ". Dar a rămas cu soarta lui de revoltat abulic. Festivalul continua... "trăiască primarul!"... Trecerea de la "concret" la starea de reverie constituie un mister tulburător. Reveria nu este efect al unor acte sau trăiri neapărat semnificative; nici chiar traumele psihice nu declanșează automat visul cu ochii deschiși, caracteristic acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
treacă, forțat, din calele vaselor de comerț în cele ale goeletelor de tâlhari și în magaziile secrete ale guvernatorilor locali. Benjamin Hornigold (a sfârșit corsar legal, ultimul, se pare, al orașului New Providence) și Charles Vane (debarcat de propriul echipaj revoltat pe o insulă, recuperat de o navă englezească, a murit spânzurat și expus în cușcă, în Port-Royal) s au ilustrat prin astfel de acțiuni, dar alți doi au devenit eroi de legendă. Pe Bartholomew Roberts, zis Black Bart, l-am
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
asupra lui continuarea „operei” de distrugere a Legiunii, și de ucidere și întemnițare a legionarilor, începută așa de energic de demnul său predecesor, Carol- Lupescu. Chiar în aceste zile de Ianuarie 1945, când scriu aceste rânduri, presa judaizantă se ridică „revoltată” împotriva „rebeliunii”, dar nu amintește niciun cuvânt despre vizita lui Antonescu la Berlin, în Ianuarie 1941 pentru că aceasta ar însemna recunoașterea implicită a vinovăției lui Antonescu și a trădării germane față de Legiune. Bine înțeles, din aceleași motive nimeni nu vrea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Noi înșine am devenit cetățeni cinici. Pretindem să ni se dea, nu și să ni se ia. Tratăm statul ca pe un sponsor general, ca pe o instituție de caritate publică. Consimțim să participăm la spolierea bugetului public și ne revoltăm împotriva impozitării. Întrebarea noastră nu este cea specifică cetățenilor responsabili - câți bani intenționați să ne luați și pe ce vreți să-i cheltuiți - ci a celor cinici - ce scutiri ne mai promiteți și ce ne mai dați. Fiecare guvernare a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
democrației de vitrină. Mai nimeni nu stătea cu ochii pe noi, cu atât mai puțin Evropa. Cine se afla la împărțirea bucatelor făcea un calcul rațional al nevoilor proprii și ale celor de clan. Cum „masele proletare” nevoiașe se mai revoltau și ele li se mai repartiza câte ceva, nu după muncă, fiindcă fabricile erau în faliment înfloritor, ci după nevoile de susținere politică. Banii statului, care sunt încă publici doar ca sursă, nu și ca redistribuire, s-au împărțit în general
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
politice cronice și a lipsei de control transparent asupra bugetului public, oamenii încep să creadă îndreptățit că statul nu le mai aparține. Mai speră o vreme, sub lozinca generică, aderesată guvernanților: „Dați-ne statul înapoi!”, dar apoi tind să se revolte în moduri imprevizibile și adesea anarhiste. Prima poruncă a eticii în politică este: Nu te folosi de cetățeni ca de simple mijloace pentru interesele tale și ale grupului tău! Iar cea de-a doua poruncă, derivată din prima este: Să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pentru care clanul este o componentă foarte explicabilă a culturii organizaționale universitare. Le voi prezenta succint: - Politicile bugetare par a se baza pe pretenția ca profesorii să trăiască din resursa simbolică a apostolatului, la toate nivelurile de învățământ. De câte ori se revoltă, ei trec drept oameni dubioși moral pentru simplul motiv că pretind salarii din care pot să trăiască fără să alerge la alte 2-3 locuri de muncă. În acest mod există un consimțământ tacit ca profesioniștii din învățământ să fie tratați
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
imediat după moartea lui Labiș. Chiar în ziua accidentului, „Țumpi” - cum era alintat Labiș de către prieteni - cântase în cârciumă „Trăiască Regele”. Deschid aici o paranteză - n.n.M.T. - : în ochii regimului acest fapt constituia o crimă. În 1948 însuși Labiș a fost revoltat când un coleg din Fălticeni cântase în clasă imnul regal. Prin anii ’60, un coleg de facultate al meu făcuse la restaurant același lucru. Alți colegi de față l-au scos din local și l-au adus al mine - locuința
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nu aveau ore trebuiau să meargă în sala de meditație pentru pregătirea lecțiilor de a doua zi. Uneori unii elevi îmi cereau sfatul la anumite lecții, în special la matematică. Cum făcusem materiile respective găseam adesea soluțiile corespunzătoare. Eram sincer revoltat, în sinea mea, de neglijența și chiar de nepăsarea unor elevi care nu aveau chef să învețe. În cămin erau fete și băieți. Pregătirea se făcea în comun; fetele erau mai conștiincioase, dar uneori râdeau înfundat și eram nevoit să
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
vinovat, stors de îndoieli. Sub forma povestirii și a dialogului este tratată problema suferinței celui nevinovat. Pentru omul Bibliei era limpede sau cel puțin acceptabilă suferința celui vinovat sau a celui rău. Dar de ce să sufere un inocent? Iov se revoltă. Se zbate să-l regăsească pe Dumnezeul ascuns, pe Dumnezeul bun și drept, chiar și în mijlocul suferințelor sale atroce. Și descoperă o anumită liniște atunci când își dă seama de cunoașterea sa limitată și înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu. Mintea sa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Dumnezeu. În diferite situații, precum cel al definirii parității juridice între preoți și frați, pentru modalitățile referitoare la formarea preoților apostolici, pentru optarea apostolatului surorilor spre fetele-mamă sau handicapate etc., a întâmpinat opoziția autorităților ecleziastice. În fața lor nu s-a revoltat, opunând șantaje, nici lăudând carisme, ci s-a măcinat în durere, s-a încredințat rugăciunii și s-a abandonat în mâinile lui Dumnezeu. Când a fost constrâns să intervină pentru a apăra adevărul, a făcut-o cu libertate, corectitudine și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]