KorAP: Find »[drukola/base=ritual & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 123 >

3,052 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

patru capitole; a treia, patru; a patra și a cincea, câte un capitol fiecare) Într-o ordine care a fost uneori considerată Întâmplătoare și nemotivată de conținut, dar care, de fapt, ține cu siguranță de rațiuni metrice. Nefiind nici texte rituale nici expuneri teoretice și sistematice, acestea au fost interpretate ca predici sau cuvântări În versuri (Ch. Bartholomae). Oricum, ele conțin rugăciuni și cântece de laudă Îndreptate către „Domnul Înțelept” de un autor mișcat de o sinceritate profundă, de o căutare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Vșștaspa, Ha¶åataspa. Asemenea nume proprii, obiect al unor riguroase studii recente (Mayrhofer, 1977; Kellens-Pirart, 1988, pp. 67 sqq.), nu sunt Întotdeauna concordante și satisfăcătoare și nu par să se potrivească În vreun fel unor persoane care simbolizează o realitate rituală, așa cum s-a presupus (M. Molé, 1965, pp. 94 sqq.), ci sunt, În schimb, caracteristice onomasticii iraniene antice, destul de coerente În Întreaga documentație avestică, dotate cu o originalitate evidentă și autentică, pusă cu greu sub semnul Întrebării de ipoteza propusă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
semnul Întrebării de ipoteza propusă recent de J. Kellens (1991a, pp. 67 sqq.), care sugerează că În aceste nume s-ar putea recunoaște - rod al unor convenții artificiale și al unor stilizări laborioase - reflecția unor momente sau aspecte ale funcției rituale. De altfel, se mai pot spune multe despre integrarea onomasticii legate de mediul lui Zoroastruxe "Zoroastru", pe care o oferă alte izvoare. Dacă integrăm informațiile oferite de G³th³ cu cele din restul Avestei și din tradiția religioasă, putem reconstrui numele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
excluse pentru totdeauna atât jertfa animală cât și cultul haomei. În orice caz, aceasta nu Înseamnă că, la rândul său, practica religioasă care a Înflorit la Început trebuia să fie lipsită de elemente devoționale și, Într-o oarecare măsură, de rituale, dar acestea trebuiau fără Îndoială să lase mai mult loc rugăciunii, prin folosirea tradițională a manthra sau a formulelor sacre (Însuși Zoroastru este cunoscător al acestora: un manthr³n: Yasna 41,5; 50, 6); dar ar fi o greșeală să vedem

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doctrină și poezie sacră comun celor două ramuri ariene din India și Iran, totuși valoarea specifică și puternic abstractizată a noțiunilor gathice iese la iveală cu o forță aparte, În toată originalitatea sa, transferându-se dintr-un plan cosmic și ritual Într-un plan cu precădere, deși nu exclusiv, etic, dominat de conceptul alegerii (cf. mai jos, subcapitolul 2.6). Pornind de aici, apar interconexiunile cu alte concepte abstracte, care dau substanță diverselor experiențe ale divinului și umanului, constituind, prin Împletirea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
invenție a limbajului gathic, care a sfârșit prin a influența Însăși noțiunea de așavan Într-o accepție mai largă (Gereshevitch, 1959, p. 156; Gnoli, 1987a, p. 706) Este deci evident că inovația gathică nu se limitează la un simplu conflict ritual, ci implică puternic și alte sectoare și aspecte ale experienței umane și ale credințelor religioase. Pe de altă parte, orice ritualism este o degenerare formalistă a cultului sau a practicii religioase, iar un ritualism nou, opus celui vechi, nu ar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
că trebuie să se țină cont de faptul că cei doi termeni sunt Într-un fel sau altul echivalenți cu „Bine” și „Rău” În gândirea lui Zoroastruxe "Zoroastru"; cât despre primul termen, acesta Își extinde semnificația și către „ordine” cosmică, rituală, etică, iar pentru cel de-al doilea, și În funcție de opoziția cu primul, sunt valabile semnificațiile „dezordine, nedreptate, Înșelătorie” (cf. Duchesne, Guillemin, 1948, p. 62; 1962a, pp. 193 sqq.) 7. Concepția despre divintc "7. Concepția despre divin" Un fragment celebru din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe care o are Zoroastruxe "Zoroastru" despre zeul său, Domnul Înțelept, În calitate de creator (d³tar), fondator sau autor (Kellens, 1989d; cf. Boyce, 1992, p. 79 nota 25) al tuturor lucrurilor, și deci a unei ordini care este În același timp cosmică, rituală și etică (Yasna 44, 3-7): Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Cine, În creație, a fost primul tată al Adevărului? Cine a fixat drumul soarelui și al stelelor? Cine este cel prin care luna crește și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de etică opuneau diferitele clase ale unei societăți dominate Încă de aristocrațiile militare turbulente și de clerul profesionist care o slujea; la fel ca În religia vedică (Renou, 1953, p. 6), preotul era specialist al sacrului, al jertfelor și practicilor rituale care urmărea să Întărească prestigiul și puterea unei elite dominante. Așadar, tocmai pe acest fond social se găsesc rădăcinile noii viziuni dualiste și ale viziunii escatologice particulare, legate de existența individuală: după moarte, dreptatea, aproape absentă din lumea celor vii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În mod semnificativ, i se adăuga epitetul divin și eroic adhrigu, „puternic, ne-slab, non-dhrigu” (cf. avesticului drigu, În G³th³ sau drighu), și care se afla În centrul unui complex ritual și mitologic, În cadrul căruia jertfa animal și consumarea de soma (Gonda, 1962, pp. 70 sqq.) erau părți absolut esențiale. Chiar și această respingere - care face din Indra În Iran arhidemonul opus Adevărului (cf., mai sus, subcapitolul 2.7), fapt atestat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a suprapune În mod anacronic peste interpretarea scrierilor gathice datele unei religiozități mai târzii și diferite, prezente În Avesta târzie și, În special, În literatura pahlavi. În concluzie, se va Încerca să se dea textului gathic o interpretare circumscrisă sferei rituale, poate chiar dând terminologiei vaste și complexe, atunci când aceasta este mai puțin problematică, valori legate aproape exclusiv de cult și de liturgie, așa cum a făcut, de exemplu H. Humbach În traducerea scrierilor gathice (1959) și cum a observat, pe bună

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bună dreptate, B. Schlerath (1962, coll. 581 sq.), referindu-se chiar la escatologie. Se va accepta, de asemenea, că există loc În G³th³ și pentru o escatologie individuală, dar nu una pentru sfârșitul lucrurilor sau a timpului, din moment ce repetarea actului ritual perpetuează Întoarcerea eternă și Își limitează obiectivele la interesele și aspirațiile actorilor și beneficiarilor săi individuali: ritualul este locul unei actualități reînnoite neîncetat, În cadrul căreia se realizează tranziția Între cosmogonie și escatologie (Kellens, 1991a, p. 51), conform unei teze ilustrate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
col. 1291) sau, mai probabil „Întrebare, interpelare” (Kellens, 1987b, p. 247) -, saoșyant, „cel care face să prospere (existența)”, de unde și semnificația „salvatorul care va veni” (forma verbală este cea a unui participiu viitor), care nu este neapărat limitată la sfera rituală (contrar lui Kellens, 1974; cf. Kellens-Pirart, 1990, p. 313: „destinat să devină opulent”) - sau la o expresie ca feraș¶m ah¿m kar - „a face existența minunată” (sau „potrivită”; cf. Humbach, 1959, I, pp. 51 sqq.) -, prezentă și În Ahunavaitș

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
liturgic. Din Avesta sasanidă, conform descrierii și sumarului din D¶nkar, rămân, În afară de numeroase fragmente, și câteva părți consistente. Din secțiunea „gathică” s-au păstrat diferite capitole din Yasna, inclusiv G³th³, precum și fragmente din Had½kht nask (cf. infra); din secțiunea „rituală” G³h și Sșh-r½zag (cf. infra), pe lângă Wișt³sp Yașt și Afrșn ș Zardușt (cf. infra); din secțiunea „legală” N¶ranest³n și Wid¶wd³d (una dintre cele douăzeci și una de „cărți” sau nask În care a fost subîmpărțit Întreg textul care s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
94 sq.), care amintește despre Noexe "Noe" și arcă. În rest, cartea este, pe ansamblu, presărată, cu o cazuistică minuțioasă, cu reguli pe care credinciosul trebuie să le respecte În diferite circumstanțe ale vieții cotidiene, la munca câmpului, În acțiuni rituale, În vindecarea bolilor etc., cu scopul de a se feri de păcate mari care atrag moartea și de ce cele mai puțin grave pentru care sunt prevăzute, punctual, anumite modalități de ispășire. Capitolul al XIX-lea are o importanță specială atât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
forței ideii dualiste, care se află totuși la baza mesajului lui Zoroastru; cu toate acestea, lupta Înverșunată Între două puteri spirituale opuse a rămas mereu la baza teologiei zoroastriene, a viziunii despre lume, a cultului, a moralei și a practicilor rituale, mai ales a celor privind purificarea. Altă trăsătură specifică a zoroastrismului constă În faptul că aceasta este o religie fondată de un profet care a trăit Într-un ambient cultural și religios asemănător, sub multe aspecte, celui din India vedică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul celui mort este supus judecății tribunalului divin, care Îi va decide soarta: În paradis, În infern, În zona intermediară (cf. infra, subcapitolul 2.4). Apoi, la judecata universală, la sfârșitul timpurilor, trupurile vor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lor, În perioada religioasă reflectată În Avesta târzie. Abia În secolul XX parsii au abandonat sacrificiul animal, considerându-l derivat dintr-o contaminare a credinței și a cultului cauzată de o influență străină (Boyce, 1984b, p. 16). Cultul și practica rituală zoroastriană, a căror reconstrucție este posibilă cu ajutorul izvoarelor antice și moderne, sunt un amestec de vechi și nou: cultele reprimite În religia zoroastriană, adaptate exigențelor teologice și etice ale noii credințe, se adaugă prescripțiilor sau obiceiurilor rituale și devoționale recomandate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cultul și practica rituală zoroastriană, a căror reconstrucție este posibilă cu ajutorul izvoarelor antice și moderne, sunt un amestec de vechi și nou: cultele reprimite În religia zoroastriană, adaptate exigențelor teologice și etice ale noii credințe, se adaugă prescripțiilor sau obiceiurilor rituale și devoționale recomandate de profet sau de succesorii săi mai apropiați. Este posibil să se fi Întâmplat așa În cazul rugăciunilor tradiționale - dintre care unele fac parte din Avesta „gathică” (cf. supra, subcapitolul 1.1) -, adevărate formule magice sau manthra

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
yasna (În limba pahlavi, yasn și yazișn), care se Încheie cu consumarea acestei băuturi, după recitarea celor șaptezeci și două de capitole din Yasna; focul, principala manifestare a puterii divine, simbolul lui Așaxe "Așa", element esențial În viața domestică și rituală, acesta este important pentru casă, protejează, hrănește, este izvor de căldură și lumină, judecător și instrument pentru ordalii - prin flacăra și metalul topit vărsat pe piept -, fiind calea pe care ajung jertfele și rugăciunile În lumea divină. Kustșg-ul, care strânge

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
d) - diferită de cea „galbenă” sau aurie folosită În ritul obișnuit - va constitui ingredientul principal al ambroziei pe care Saoșyantxe "Saoșyant" o va folosi pentru a pregăti jertfa escatologică (cf. supra, subcapitolul 2.4). Ceremonia yasna constă În două acțiuni rituale diferite: ritul preliminar (paragn³ sau paragra) și yasna propriu-zisă. Ritul preliminar este compus, la rândul lui, din șase acțiuni distincte, săvârșite În șase etape succesive care contemplă pregătirea și consacrarea ingredientelor care aparțin lumii vegetale și animale, cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
căreia, pentru unele ceremonii focul era adus dintr-un alt edificiu În care era păstrat pururi aprins. Templul sau „locuința” focului (În limba pahlavi, ³takhș kadag; În persană, ³takhșkada) este principalul loc de cult al religiei zoroastriene În orânduirea practicilor rituale și liturgice care, foarte probabil, provin din perioada sasanidă (Menasce, 1964), deși dezvoltarea lor inițială nu este foarte clară (despre templele focului, cf. Schippmann, 1971; Boyce, 1975b; 1989a, 1989b). Focul care nu trebuie stins niciodată; el arde Într-un mare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doi gropari Într-un loc special, unde este Înconjurat cu trei cercuri trasate sub privirea unui câine „cu patru ochi” (cu două pete deasupra ochilor pentru ca, dublată, puterea sa vizuală magnetică să fie, În mod magic mai mare). Această acțiune rituală specială, care se repetă de cinci ori pe zi, se numește sagdșd (În persană, „privirea câinelui”) și se pare că era folosită, printre altele, pentru a se asigura că trupul este Într-adevăr al unui mort și nu al unei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
165); de asemenea, și alți scribi și-au desfășurat activitatea după Ram Kamdin și Peshotan. Pentru această operă de transmitere a textelor, parsii sunt datori confruntărilor cu frații lor din Iran, spre care se Îndreptau nu doar pentru rezolvarea problemelor rituale, morale sau a celor care țineau de obiceiuri, ci și pentru a-și Îmbogăți patrimoniul literar sau pentru a-l Îmbunătăți prin confruntări oportune. De exemplu, parsii au fost multă vreme lipsiți de unele texte importante din Avesta. Legăturile dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
astrologia mesopotamica in India attraverso la mediazione iranica”, În L’astrologia e la sua influenza nella filosofia, nella letteratura e nell’arte dall’età classica al Rinascimento, Milano, pp. 9-50. Panaino, A. (1993), „L’innologia avestica”, În L’inno tra rituale e letteratura nel mondo antico, Atti di un colloquio (Napoli 1991), Roma, pp. 107-123. Pavry, J.C. (1929), The Zoroastrian Doctrine of a Future Life from Death to the Individual Judgement, New York. Paymaster, R.B. (1954), Early History of the Parsees in

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]