4,629 matches
-
-o pe fetiță la tine și ai să vezi că n-o să-ți facă nici o surpriză rea." Îmi făcu însă chiar de la început, dar n-o descoperii decât a doua zi dimineața, când vrui să-mi întorc ceasul: avea arcul rupt, remontorul mergea în gol. Dacă Tasia nu m-ar fi prevenit ași fi putut crede că s-a stricat de la sine. Mă gândii mult cum să procedez, să aflu dacă o făcuse din greșeală, din răutate, adică cu intenție, sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
măturau o nouă scenă a devastării. ― Ar putea cineva să spună unde ne aflăm? întrebă Corman. Burke examină o hartă. ― În secția medicală. Suntem în interiorul aripii drepte, iar configurația locurilor corespunde. Se desfășurară. Lămpile luminau mese și dulapuri răsturnate, scaune rupte și materialul chirurgical împrăștiat. Podeaua era acoperită cu mici instrumente medicale, ca niște confetii de oțel. Și aici, mese și mobile fuseseră îngrămădite, înșurubate și sudate de cealaltă parte a baricadei, care o vreme izolase această parte a construcției de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
utilizată la construirea structurii spre care se deschideau tunelele, grotele și puțurile care metamorfozau nivelul inferior al stației de epurare într-un coșmar xenopsihotic. Corpurile erau montate în panou, în pozițiile cele mai inconfortabile. Brațele și picioarele erau strâmbe și rupte, ca pentru a corespunde dorințelor extratereștrilor. Capetele erau înclinate în unghiuri neverosimile. Din mulți nu mai rămăseseră decât scheletele pe care carnea putrezise, sau doar câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un punct comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
invidiam pentru naivitate, apoi îl compătimeam prietenește: habar n-avea câți ochi se plimbau prin jurnalul lui, consumându-i vibrația fragilă a vieții. L-aș fi chemat și pe Mihnea să vadă, dacă n-aș fi știut că doarme pe rupte. Din respect față de primii noștri ani de facultate, n-am să spun ce scria acolo. Câți profesori nu înnebunisem cu întrebările noastre istețe, răutăcioase; în câte ocazii nu copiasem din palmă sau cu fițuica lipită pe sacoul celuilalt; de câte ori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și mă ținea în prag, nu mă lăsa să intru. Nu-mi păsa, îl ascultam beat și domol, ca un copil cuminte. În timp ce perora, îi studiam elasticul de la pantaloni: cu noduri groase, succesive, rupt și legat la loc, apoi iarăși rupt, urmărit prin burțile pijamalei cu-o andrea sau un ac de siguranță și scos pe la șolduri, gata de-o nouă cusătură, din ce în ce mai scurt, din ce în ce mai strâns. Țâșneau kilometri de noduri; te întrebai de unde atâta material. Când nu mai rămânea loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl găseai din nou spart, din 50 în 50 de metri: veneau echipele cu pickamere, pentru a scoate canalele și gurile de gaz la suprafață. Între timp, străduțele laterale pocneau de gropi, iar șoferii înjurau de mama focului, cu bucșele rupte sau parbrizele împroșcate de criblură. Din Unirii, am cotit la dreapta pe Splai, apoi încă o dată la dreapta, spre Curtea Domnească. Ruinele rămăseseră intacte, le numărai zidurile și turnulețele în geamurile clădirilor cu zece etaje. M-am frecat la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
blugi delavați și adidași, circulând printre tarte și ibricele cu spumă de lapte. Nu se lucra cu „Lavazza“ sau „Illy“ (mărci pe care naivii le considerau de bonton), patronul aducea o cafea specială din Florența, căreia nu-i divulga în ruptul capului numele sau rețeta de fabricație. De la ușă îi simțeai aroma; mirosea a trabuc scufundat într-un sac cu scorțișoară. Dacă Ion Barbu și Camil Petrescu ar mai fi trăit, ar fi lăsat baltă „Capșa“ ca să se-așeze aici. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici în Wikipedia, nici măcar în cazanul cu vieți și cuvinte de lemn al tranziției: noi n-aveam „sinergie“, nu puteam fi „relocați“, „implementarea“ nu reușea. Nimeni nu ne putea „fideliza“: planul pur și simplu nu devenea „sustenabil“. Mergeam mai departe, rupți, disfuncționali, frânți, ca micro-roboții din Los Alamos: dacă ne smulgeai un braț sau ne îndoiai un picior, zvâcneam înainte, fără întreruperi. Angrenajul arăta hârșâit, se autoregla ca televizoarele rusești cu lămpi, își deplasa masa de carne și tranzistori prin spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mereu în negru, ca de doliu. Părul, negru și el, era strâns într-o coadă bogată, lăsând să cadă cerceii rotunzi și grei, din aur roșu. Fusta fusese scurtată, sub ea străluceau niște ciorapi de plasă, cu ochiuri mari și rupte. Carnea proaspătă, dar puțin fleșcăită, se lăbărța la șolduri, țâșnind pe sub bluză. Era de neînțeles cum o asemenea scenă mă interesa. O întâlneam pe florăreasă la nunta fi-sei, acoperindu-mi pleoapele cu întinderile grele și incomensurabile ale trupului, dansând amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bunelor ei intenții, dar nici asupra performanțelor), începeai să te bucuri de norocul care îi ocolise pe toți ceilalți, pentru a da tocmai peste tine. Maria intrase în viața mea, cu istoriile ei tulburi sau puțin prea clare, cu familia ruptă și azvârlită pe două continente, cu galeria de la „Hanul cu Tei“ mirosind a trabuc și lemn vechi, cu o jumătate de cartier care ar fi sărit s-o apere și la patru dimineața, și, mai ales, cu un „dom’ profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
erau incasabile și lăsau urme cumplite); printr-o înțelegere curioasă și unanim respectată, uneltele de joc erau ferite, pentru a permite mai departe partidele, conflictele și, inevitabil, bătaia. Toată lumea fugea la douășpe, când se-auzeau sirenele poliției, culegând cuțitele, bâtele rupte și răniții. Nu rămânea nimic pe câmpul de luptă, nici un om, nici un obiect, fiecare gașcă se retrăgea în cartierul ei. Tot pe la miezul nopții, se goleau și străzile: ieșeau căminiștii din schimb. Îi vedeai de departe, valuri-valuri, traversau în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bulevardul 1 Mai devenise un imens ring de box unde se-nfruntau mii de oameni, bărbați și femei lovind cu bâte și cuțite, zdrobindu-și oasele cu plumbi și potcoave ascunse-n mănuși, crăcănați peste mormanele de nămeți și scaune rupte. Aș fi putut să mă trezesc. Cotrobăind nițel prin culise, mi-aș fi descoperit biografia invadată de turma de prieteni ai Adinei, etern dispuși să recomande păstrarea purității rurale și sexuale a familiei Gheorghe. I-aș fi văzut pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la Londra, tornade în Belgrad și la Sofia, alunecări de teren la Constanța (faleza dusă pe toată linia, până la „2 Mai“, nu doar la Eforie, ca acum), crevase în Bușteni, între Bucegi și Munții Baiului (cu șoseaua și calea ferată rupte și ridicate până spre stânele din Zamora), inundații masive prin Dobrogea și județul Dolj (centrala din Cernavodă intrată 10 metri sub Dunăre), gripa aviară la Ceamurlia și Maliuc, apoi la Tuzla, Negru-Vodă și Mangalia. Imposibilitatea economiilor de a susține efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la ultimul peron. Scria mare pe el, cu litere verzi, decolorate: „DACIA EXPRESS“. „Mai spune-mi o dată: ce căutăm noi la Viena?“ Întrebarea Mariei era justificată. Mihnea murea și el de curiozitate, dar n-ar fi recunoscut-o nici în ruptul capului. „Ce nu vă convine? Totul e plătit, actele sunt în regulă, ne-am ales cu-o săptămână de vacanță.“ „Cine-a plătit?“, s-a interesat Mihnea. Căra o valijoară mică, neagră, pe role și-o servietă de umăr unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
respect, prețuire, prietenie. Suna ca restaurarea unui cavou, doar când auzeai termenii („consolidare“, „ciment“, „sentimente“), îți venea s-o iei la fugă. Nu mi-era frică, iar dacă totuși mi-ar fi fost, n-aș fi recunoscut-o nici în ruptul capului. Cu nasul în vânt, am luat-o pe linia de tramvai, spre Schottentor-Universität. Am mers încet, cu pași calculați. Întâlnirea cu inginerul Grosescu urma să aibă loc a doua zi, dar mie îmi plăcea să verific dinainte terenul. Merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Suspendatul a răgușit chemând românii să iasă la vot pentru a-i dovedi că s-a logodit cu Poporul, deși Referendumul constituia o premieră în istoria României moderne, electoratul n-a mers la urne. Cu chiu, cu vai, fraudând pe rupte, comițând ilegalități flagrante, structurile PD și serviciile secrete i-au muls o prezență de 44,25%. Mai mult, în condițiile acestei slabe participări, peste două milioane de români au ieșit din case pentru a vota demiterea lui Traian Băsescu. N-a
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fi privit dintr-un alt unghi, "secolul reformelor" (p. 180), ținând cont de amploarea și sistematicitatea cu care toate sectoarele vieții publice au fost supuse unui revizuiri modernizatoare. Decisivă a fost reforma fiscală, care a presupus introducerea unei dări globale (rupta) ce trebuia plătită la patru termene anuale, minimizarea categoriilor de scutiți fiscal și eliminarea răspunderii fiscale colective (Constantiniu, 2011, p. 181). La fel de importantă s-a dovedit a fi reglementarea raporturilor sociale, prin abolirea șerbiei (la 1746 în Țara Românească, respectiv
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Declară de-a dreptul că a venit să-i povestească prințului toată viața lui și că tocmai de asta a rămas la Pavlovsk. Nu exista nici cea mai mică posibilitate să-l dea afară: nu ar fi ieșit nici în ruptul capului. Keller părea pregătit să vorbească foarte mult și dezlânat, însă aproape de la primele cuvinte sări la concluzie și declară că și-a pierdut până într-atâta „orice umbră de moralitate“ (numai și numai din lipsa de credință față de Atotputernicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ți-a trimis? Prin băiat? El ți-a transmis vorbele ei? strigă ea iarăși. — Am primit un bilet, spuse prințul. — Unde-i? Dă-mi-l! Imediat! Prințul chibzui cam un minut, totuși scoase din buzunarul vestei un petic de hârtie rupt neglijent, pe care scria: „Prințe Lev Nikolaevici! Dacă, după toate cele întâmplate, aveți intenția să mă uluiți vizitându-ne casa, fiți sigur că nu mă veți găsi printre cei care se bucură... Aglaia Epancina.“ Lizaveta Prokofievna stătu pe gânduri cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu trudesc, dar sunt bogați!» (Eternul refren!) Alături de ei aleargă și se agită din zori și până în noapte un zbârciog «dintre cei distinși», Ivan Fomici Surikov- locuiește în aceeași clădire cu noi, deasupra noastră-, veșnic rupt în coate, cu nasturii rupți, comisionar pentru feluriți inși, care-i încredințează fel de fel de treburi, pentru care se zbate din zori și până-n noapte. Ia intrați în vorbă cu el: «Sunt sărman, gol și nenorocit, mi-a murit soția, medicamente n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unei doamne! râse Ippolit și se ridică. Fie, Varvara Ardalionovna, pentru dumneavoastră sunt gata să pun capăt discuției, dar numai să-i pun capăt, pentru că între mine și fratele dumneavoastră a devenit absolut necesară o oarecare explicație și nici în ruptul capului nu mă voi decide să plec lăsând lucrurile neclare. Nu ești decât un intrigant! strigă Ganea. De aceea nu vrei să pleci fără să lași bârfe în urmă. — Vezi? observă Ippolit, absolut stăpân pe sine. N-ai putut rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l. Într-adevăr, în căptușeala din partea stângă a redingotei, chiar în față, la vedere, se formase un fel de pungă și, pipăind-o, puteai imediat să-ți dai seama că în ea este portofelul de piele, căzut acolo din buzunarul rupt. — L-am scos și m-am uitat, toți banii sunt la loc. I-am dat drumul iarăși în căptușeală și umblu așa de ieri, chiar mă lovesc de el cu piciorul. Și n-ai de gând să-l găsești? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi putut să fie altceva decât români. Ceea ce e ciudat și paradoxal în discuția noastră e că tocmai acei boieri nu puteau fi alt decât români, chiar de-ar fi voit să nu mai fie, pe când roșii vor în ruptul capului să fie români, ca și ovreii, și în mare parte nu pot deveni. Cu toată parada de românism a d-lui C. A. Rosetti, totdeuna [î ]i atârnă din buzunar petecul roșu al demagogiei cosmopolite al apologiștilor lui Blanqui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe pag. 226; d-sa promite că l-ar fi plagiat și acolo, dar n-a avut timp! Vina e a acelor ce l-au recomandat ca destoinic a fi profesor de facultate, căci noi îl cunoaștem demult și, din ruptul capului, știind ce prețuiește, nu l-am fi dispensat de concurs. Tezele d-sale cari au câștigat titlul de doctor sunt lucrări străine, toți o știu, afară poate de capii instrucțiunii publice. Aderer, profesor la Charlemagne, maestru de conferințe la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
foarte individuale, [î ]și va fi zis: Va merge cum a mai mers; nu un om ridică lumea cu umărul". Maiestatea Sa știe cum știm și noi că a voi în adevăr binele unui popor și a-l urmări în ruptul {EminescuOpXII 172} capului e adesea periculos și pentru suveran și pentru un partid... Într-o epocă de adâncă corupțiune a moravurilor și private și publice precum este cea actuală, în timpul în care, clasele culte ale unei societăți sunt intelectual și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]