5,379 matches
-
face pentru a nu se deteriora mai tare, căci mai târziu i se va face o reparație aproape radicală pe dinăuntru și afară. Reparația actuală o vor face singuri sătenii care au și adus nisip și lut52. Erau, desigur, săritori sătenii; actele din anii 1921-1922 arată că biserica aducea un venit de 60 de lei, iar cheltuielile reprezentau aceeași sumă. Totuși, adresa Protoieriei județului Botoșani nr. 797 din 25 iulie 1922, înregistrată la Ipotești cu nr. 44 din 30 iulie de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
coastă și la îndepărtare de sat și roagă să se intervină spre a fi preschimbat 54. Pe 5 august este înființat un comitet în fruntea căruia va sta părintele, președinte și casier 55, împreună cu epitropii lon Borș, Mihai Jacos și sătenii Dumitru Crețu, Dumitru V. Gireadă, Dumitru Leanca și T. Alecu; comitetul ia inițiativa unei colecte publice, obișnuită în epocă. Dacă se va fi făcut sau nu reparația, nu se știe; se știe însă că peste numai cinci ani va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nici teren pentru clădire nu s-a aflat 57. La 20 februarie 1927 este înființat, așadar, un nou comitet al cărui obiectiv rămâne neschimbat: adunarea fondurilor pentru reparația bisericii -, cu același președinte și casier, cu Dumitru Crețu, vicepreședinte și cinci săteni membri. De această dată, sătenii, devenind mai prudenți, consemnează în procesul-verbal următoarele: pentru o bună regulă și control, comitetul va cumpăra un registru de încasări și unul de plăți care se vor viza de Onor. Protoerie 58. Urmează 45 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
s-a aflat 57. La 20 februarie 1927 este înființat, așadar, un nou comitet al cărui obiectiv rămâne neschimbat: adunarea fondurilor pentru reparația bisericii -, cu același președinte și casier, cu Dumitru Crețu, vicepreședinte și cinci săteni membri. De această dată, sătenii, devenind mai prudenți, consemnează în procesul-verbal următoarele: pentru o bună regulă și control, comitetul va cumpăra un registru de încasări și unul de plăți care se vor viza de Onor. Protoerie 58. Urmează 45 de semnături; Protoieria aprobă comitetul, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
seminar gradul II, este născut la anul 1885 și numit preot paroh la 15 August 1920112, cântăreț avându-l pe Ion Plugariu. În sfârșit, în adresa nr. 50 din 10 decembrie 1935 sunt reglementate schimburile de teren dintre cei doi săteni și biserică, iar preotul cere arendarea și pentru anul următor, 1936113. Un incident peste care nu se poate trece cu vederea, pentru că e vorba de proprietara de atunci a Ipoteștilor-Eminovici, este relatat în scris tot de părintele Scobai: Nr. 22
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ipotești; Obiectele sacre din acea biserică vor fi așezate în biserica nouă. Iscălește: Icon. Al. Simionescu 115. Nici măcar frica de Dumnezeu nu-i oprește pe infatuații noii ctitorii de la săvârșirea unui asemenea act. După mărturia orală a învățătorului Petre Silveanu, sătenii s-au împotrivit însă dărâmării, nu atât pentru conștiința că bisericuța aceasta ar avea o valoare istorică deosebită, ci pur și simplu din frica de Dumnezeu. Aceasta nu este, din nefericire, ultima încercare la care va fi supusă ctitoria 116
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Blaga el s-a păstrat în toată curățenia sa, iar copilul Mihai, purtându-și aceeași inocență naturală, a intrat cu el într-o consonanță veșnică: La sat copilăria e o vârstă autonomă, care înflorește pentru sine74, la fel ca viața săteanului adult. Într-un fel, copilul și satul său se unesc prin aceeași credință în Tot și în toate. Moșnegii spun așa de frumos povești pentru că ei cred în faptele povestite, fapte care provin la rându-le din timpuri imemoriale. Moșneagul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai mult cu cât căminarul avea în pragmatismul său limitat atitudini caustice asupra unei astfel de îndeletniciri, considerată de el cu totul fără rost. Copilul Mihai era mai degrabă timid. Stingherit de prezența unor eventuale tovărășii cu ceilalți fii ai sătenilor (cu atât mai mult cu cât apucăturile lor îi erau străine), acesta umbla mai mult singur și după bunul său plac, iubind libertatea mai mult decât orice pe lume, simțindu-se în largul său, căutând mai degrabă compania moșnegilor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se arată în toată splendoarea sa, prinzând viață, înviorat de răcoarea serii, uitând cu totul apatia și moleșeala de peste zi: stelele răsar pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul sună pe dealuri, carele vin scârțâind din lanuri, iar sătenii, purtând coasele pe umăr, duc cu ei bucuria lăuntrică a muncii de peste zi, vorbind tare în tăcerea sărei 25. Se aud pregnant talangele turmelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, câinii încep a lătra; pe deasupra, învăluind aerul dens al serii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poetului a născut-o pe micuța Valeria la mănăstirea Văratec. Mormântul cu rămășițele pământești ale urmașei lui Eminescu a fost devastat sălbatic de comuniști." Măi, să fie! Punctul de plecare al tărăboiului l-a constituit o mai veche solicitare a sătenilor din Boureni ca școala din localitate să poarte numele Valeriei Sturdza, care, afirmau eminescologii din Boureni, "a fost concepută de Eminescu cu Veronica Micle și a văzut lumina zilei la mănăstirea Văratec." Repede (urgență națională!) a fost convocată o comisie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a Serbiei), în miez de iulie, sania (!) în formă de scoică a fost trasă de șase cerbi cu coarnele aurite (!) și aluneca deasupra unei pături groase de zahăr pisat, pe care, după trecerea cortegiului, s-au repezit să-l adune sătenii gură cască de pe traseul conac-biserică... Birjarii se închiriau cu luna. Prestația celor fără de angajament înfiripa transportul în comun al epocii. Clientul putea fi acceptat ori refuzat fără explicații. O cursă costa 1 leu (la Iași) din centru până pe tăpșanul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acum 35-40 de ani. În sunete de fanfară și cu multe însemne aviatice, Georgică a fost adus în comună. Tot timpul clopotele agitate au răsunat în comună anunțând marea tragedie. Fiind vorba despre o familie mult respectată și iubită de săteni, că Gheorghe, colonelul, a ajutat mai pe toți tinerii, oamenii din comună și împrejurimi au sosit grupuri-grupuri la înmormântare să le aline durerea care era a tuturor. Inmormântarea a avut loc în comuna survolată pe deasupra lui George de aviația
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
au ajutat să depășesc toate necazurile din zi și din noapte. Când eram copil, stăteam și eu și ascultam ce vorbeau oamenii care râdeau cu gura până la urechi, la poartă-strânși. Ce spuneau? Că un popă se ducea la femeia unui sătean care pleca la muncă. Dar într-o zi, după ce popa a intrat la nevasta-sa, omul s-a dus fuga la grajdul preotului, că locuiau în apropiere, și i-a furat hamurile cailor. Având destul timp, și cum gândurile mi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
răstimpuri, steluțe galbene. Un sobor de preoți și corul elevilor seminariști, au săvârșit Sfânta Liturghie într-o solemnitate de o gravitate și măreție, cum n-a mai fost vreo dată la biserica din Pesac. „...Ca la catedrala din Temiș-Var..!”, spuneau sătenii, cu adâncă admirație pentru refugiații moldoveni. Biserica devenise neîncăpătoare. Oameni de toate vârstele; bărbați, femei, tineri și copii, bătrâni încovoiați...păreau desprinși de pământ... „...Ca și iubirea, credința se trăiește la intensitate maximă”, a spus cineva... Flăcările galbene ale lumânărilor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
continuă cu o mare îndârjire...” „În cursul nopții de 5/6 iunie, avioane rusești și anglo-americane au bombardat orașul Iași cu o violență de neînchipuit, transformându-l în mormane de moloz și ruine...” Vestea, pentru noi... a fost năucitoare. Și sătenii din spirit de solidaritate umană, sufereau alături de noi, și asta se vedea cum durerea li se așternuse pe chip. Luna Cireșarului venise, parcă, să ne frângă tihna. Seara, în dormitor cu lumina stinsă, doborâți de durere și tristețe, nu mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și plângeau... „rușii au rupt frontul la Iași” De deasupra, luna învăluie totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului stelelor... Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați într-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor. S-au deprins să-i asculte seară de seară, până după crucea nopții... Dar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
chiar, de la un capăt la altul, erau pustii. Satul cu aproape jumătate din case părăsite, odată cu retragerea trupelor germane, părea un cimitir. Și pribegia noastră se apropia de sfârșit, urmând ca în primăvară să-l părăsim și noi. Astfel, tristețea sătenilor era și mai mare. Zilele și săptămânile se scurgeau; ăsta este rostul lor dintotdeauna... să se scurgă. A trecut și noiembrie... Se apropia iarna, frunzele cădeau din copaci... cârdurile de ciori părăseau pădurile ridicându-se deasupra satului aproape pustiu. Era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înecate de zăpadă. Iarna începuse de timpuriu...Vremea rece a venit deodată, aducând gerul. Vântul se mai potolise, dar gerul îți crăpa obrajii. Se intra într-o iarnă deosebit de geroasă și aspră, „cum n-au mai fost multe”, cum spuneau sătenii. Au sosit și sărbătorile de iarnă... Cu colindele Crăciunului, corul seminariștilor, câți mai rămaseseră, după ce o parte au plecat să și caute familiile , i-au emoționat până la lacrimi.. pe săteni. Dar, marea surpriză... a urmat în noaptea de Anul Nou
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și aspră, „cum n-au mai fost multe”, cum spuneau sătenii. Au sosit și sărbătorile de iarnă... Cu colindele Crăciunului, corul seminariștilor, câți mai rămaseseră, după ce o parte au plecat să și caute familiile , i-au emoționat până la lacrimi.. pe săteni. Dar, marea surpriză... a urmat în noaptea de Anul Nou, când am pregătit „urătura”, buhaiul, harapnicele, toba, clopoțeii... așa ca la noi în Moldova. Ne-am „urat” Directorul și profesorii... și, am trecut la săteni. De neuitat a rămas pentru
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au emoționat până la lacrimi.. pe săteni. Dar, marea surpriză... a urmat în noaptea de Anul Nou, când am pregătit „urătura”, buhaiul, harapnicele, toba, clopoțeii... așa ca la noi în Moldova. Ne-am „urat” Directorul și profesorii... și, am trecut la săteni. De neuitat a rămas pentru bănățeni, noaptea aceea a Anului Nou, dar... și, pentru noi. Satul vuia de urale... „hăi...hăi”, de pocnetele harapnicelor, ca din pușcă, vuietul buhaiului, și tălăngilor, dar mai ales cu „hăielile”.. de se auzea până la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fost... vă așteptăm..!”, spuneau ei, despărțindu-se cu greu de noi. Mulți ne-au ieșit în cale, rugându-ne să venim și la ei în seara următoare... În prima zi de Anul Nou, odată cu înnoptarea, ne am pomenit cu niște săteni la poartă... „... Apăi, haideți... nu veniți și la noi, de când vă așteptăm.. ?!” N-am rezistat rugăminților lor, și ne-am dus... și, i-am bucurat. Frigul se înmuiase... Din cer cerneau în legănări leneșe, fulgi ușori de zăpadă ca niște
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Internat din Iași. Dar, Părintele Director, de neînduplecat, în miez de noapte a pornit din capătul satului, unde era cazat, prin omătul până la brâu, orientându-se după vuiete, să potolească pe tulburătorii de datină. ... Satul vuia de pocnete și „hăieli”... Sătenii ieșiți pe la porți, ascultau înfiorați ceea ce nu mai auziseră în viața lor. Da’ zâceți-i cântecu’ cela fain cu „Moldova..”, că tare ne place..!, și, într-adevăr, le mergea la inimă. Și, cum să refuzi niște gazde atât de primitoare. Cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rămas fără glas. Nici n-apucă Sfinția Sa, să strige: ” Da’ ce-i cu voi, măi.. v-ați pierdut mințile..?!”, că toți ne-am făcut nevăzuți, sărind ca iepurii, în copci, prin omătul până la brâu spre școală unde aveam dormitorul. Gospodăria săteanului s-a golit de urători cât ai clipi, lăsând în urmă doar ecoul cântecului, care încă mai plutea în aer. „ Da’ ce-i, dom’ Părinte... ce rău au făcut feciorii ?!”, s-au pornit gospodarii, mâniați că li s-a stricat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
reușeau să-i surprindă de fiecare dată.. Astfel, mânia și neputința autorităților comuniste, dădură în clocot. Ziarele nu mai conteneau cu știri mincinoase ca... „Bandele de tâlhari” ale lui Baltă schingiuiesc oameni nevinovați prin sate, îi jefuiesc de toate bunurile... Sătenii nu mai pot îndura, și cer ajutor autorităților..!”. Căpitanul Baltă, ofițer de carieră la „Vânători de Munte”, bun strateg, dar mai aes cunoscând munții și orice potecă, cu ochii închiși, îi hărțuia ridiculizându-i... umilindu-i de cele mai multe ori. Răbdarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
atâta, măi... ”tovarășe”..! Tu n-ai nici un Dumnezeu, măi !” și îi scrise o chitanță, semnată... pentru tot ce era în camion, și i-o întinse.. „Na.. să li-o arăți șefilor tăi !”. Camionul a trecut din poartă-n poartă, împărțind sătenilor tot ce era în el. Bătrâni, femei și copii, se strânseseră roată în jurul lui, privindu-l cu ochii luminoși stralucind de bucurie, ca pe un salvator coborât din ceruri... Un bătrân, cu căciula în mână, abia îndrăzni să-l întrebe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]