4,482 matches
-
nimic pentru că îi era lehamite. Iar de-atunci nici n-a prea mai avut ocazia. În vară, și-a convins părinții s-o lase să stea acasă: - Sunt suficient de mare ca să-mi port de grijă. În plus, m-am săturat să fac mâncare pentru patru guri. De ce n-aș avea grijă doar de mine? Ca să nu vă mai zic ce greață mi-e de cartierul ăla. Și peste toate, e ultimul an de liceu, vreau și eu să-nvăț, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-nmiresmată De te-ai asemăna Știu sigur, ființă sfântă, Pe mine m-ai chema... Iar de-ai pleca vreodată Din vechiul nost’ pământ Pe-o apă-nvolburată, Ți-oi face jurământ! Dar de al lumii soare Tu nu te-ai săturat A gândului ardoare Pe mine m-a furat. Tucu Andreea-Ramona, clasa a VI-a Școala Gimnazială Mușătești Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Copilăria mea Am primit prima păpușică Cu păr lung, subțire și dulcică O pieptănam, o îmbrăcam mereu Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în același timp să ne folosim de ele doar când avem nevoie, hrana chiar când suntem înfometați, sexualitatea când trebuie (pentru a nu o perverti) și munca zilnic sau aproape zilnic cu o anumită măsură, cantități ce să nu ne sature, ci să ne hidrateze cu înțelepciune. Folosindu-le cu scopul de a ne satura, părăsim Sacrul, împrietenindu-ne cu profanul care în momentul de față este cu totul paralel de Sacru; Profanul caută să ne poziționeze lângă Adevăr. Poate există
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
televizorul era împietrit! Obiectele din bucătărie erau și ele nemulțumite: Pe mine nu mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu capul în jos, o fetiță de vreo 5-6 ani. Părul îi era prins în două codițe împletite. Am schițat un mic zâmbet. Așa mă aranja mama când eram mică, cântândumi un cântec de leagăn, de care niciodată nu mă săturam. M-am apropiat timid de fetiță. Pe chipul ei se citea teama și îngrijorarea față de mama ei. Poți să o repari? Te rog, spune-mi că poți! Ieri, când o păpușică de a mea s-a rupt, a reparat-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Neagră-ca-Noaptea era așa de urâtă, încât și cea mai urâtă creatură s-ar fi speriat de ea dacă i-ar fi apărut în cale. De obicei, rudele și prietenii le spuneau Alba și Neagra. Într-o zi, Neagra s-a săturat să fie urâtă, așa că le-a căutat pe zânele regatului și le-a spus că își dorește să fie cea mai frumoasă fată din regat. Una dintre zâne i-a spus că nu i se poate îndeplini dorința, deoarece nici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reușim să ne bucurăm împreună de frumusețea cerului senin, de ciripitul divin al păsărilor, de susurul cristalin al apei. Ea îmi este izvor nesecat de blândețe, iar când sunt însetată e deajuns să o cuprind în brațe și să mă satur din plin de prezența ei, de dragostea ei, de faptul că ea e mama și va fi mereu unică pentru mine. O pot compara cu un înger trimis din cer pentru a-mi sta alături. Ea este cea care mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de dincolo de dealurile astea nenorocite și cum Iacob își tratează femeile mai bine decât orice bărbat de pe aici, am văzut în plecarea voastră un semn de la zei. Și, surori ale mele, trebuie să vă mai spun ceva: m-am cam săturat să mănânc singură în fiecare zi. Mi-ar plăcea să văd un copil adus pe lume de mine cum crește și se transformă în bărbat. Aș vrea să sărbătoresc luna nouă alături de prietene. Aș vrea să știu că, atunci când va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de puternic, că mi se uscase gâtlejul, abia mai puteam să zic ceva, și atunci am scuipat pe jos saliva neagră și amară din gură, gândindu-mă la baioneta lui Prodan, și i-am spus lui Puiu că m-am săturat, dacă-i atât de căcat pe el, atunci numai de-al dracu’ o să urc eu, dar Puiu mi-a zis că ce m-agit, știu bine că nu pot să mă duc până nu ne dă Prodan semnalul, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că nu așteaptă, nici o secundă nu mai așteaptă, și să facă ceva acum, în clipa asta, știam c-o să trântească receptorul și, într-adevăr, l-a și trântit, atât de violent încât răsuna aparatul, urlând că-i destul, s-a săturat, e timpul ca pulea ăsta bătrânu’ să facă ceva pentru fi-su, și am auzit-o venind spre camera mea, dar după doi pași a stat locului, și atunci repede am acoperit soldatul și armura cu cartea de mate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe insulă, obligîndu-l pe sergent să-și Înjghebeze un sălaș provizoriu În biroul subordonaților săi, și, cu un gest sec din bărbie, Îi făcu semn Mariei să-l urmeze. Nici nu Închisese bine ușa În urma ei că Fersen explodă. Se săturase să tot afle de la alții ce se străduia ea să-i ascundă. De ce nu-i spusese nimic despre crabii din mașină? Reaua credință pe care o arătă Marie Îl consternă. - Dumneata nu crezi În semne, declară ea cu nevinovăție. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ură. - Avea nevoie de tine, Marie, iar tu l-ai părăsit. Numai pe el Îl mai am pe lume, adăugă ea abia șoptit. Dacă pățește ceva, va fi din vina ta! Lucas prinse din zbor ultima frază. - Nu te-ai săturat s-o faci pe ea răspunzătoare pentru toate? strigă el. - Pentru Marie, Cel de Sus va judeca... Anne Bréhat Îi adresă o privire grăitoare. - Că doar asta stă scris pe biletul lăsat victimelor, nu e așa? Replica usturătoare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și de nimic, evita totuși privirea fiicei ei; Gwen Înțelese că nu-și scuipase Încă tot veninul. - Vorbește, dă-i drumul, de ce ai spus asta?... - Eu unul nu vreau să știu nimic, strigă Ronan Înșfăcîndu-și geanta de voiaj. Ne-am săturat de ura dumitale Împotriva familiei Kersaint! Juliette nu e ca ei... - Juliette e verișoara ta primară! - Cum? Vrei să zici că... Gwen refuza să priceapă ceea ce era de negîndit. Ronan o apucă pe bunica lui de braț, cu violență aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ta... Mă Întreb dacă ai făcut bine renunțînd la partea ta de moștenire. Cu un castel, cu avere și o bonetă de strîns părul model Armelle, te-ai fi măritat mai ușor... - Am să mă mai gîndesc... De cum mă voi sătura de cinismul de două parale al unui polițist care nu e nici măcar În stare să Înțeleagă modul de a face să picure sînge de pe menhiri... Bacul trecea prin fața sitului de la Ty Kern, contemplară Împreună siluetele uriașilor monoliți Înălțați ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și concentreze atenția asupra mâinilor, constată că tremurul se potolise puțin. Bruno rămânea nemișcat; tăcerea dintre ei mai dură câteva minute. 12 — Am cunoscut-o pe Anne În 1981, continuă Bruno cu un oftat. Nu era prea frumoasă, dar mă săturasem să fac labă. Îmi plăcea, totuși, că avea sânii mari. Întotdeauna mi-au plăcut sânii mari... (Oftă din nou, prelung.) Protestanta mea cuminte, țâțoasă, și devreme-acasă... Spre surprinderea lui Michel, ochii i se umeziră de lacrimi.) Mai târziu, sânii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acoperiți cu lambriu din lemn de culoare Închisă, ca Într-o cabină de vapor. — Locuiesc aici de opt ani, spuse ea. M-am mutat când am reușit la concursul de bibliotecare. Înainte lucram la TF1, la serviciul de coproducții. Mă săturasem, nu-mi plăcea mediul ăla. Schimbându-mi slujba, am rămas cu o treime din salariu, dar e mai bine așa. Lucrez la biblioteca municipală din arondismentul XVII, la secția pentru copii. Gătise miel cu curry și linte indiană. În timpul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cerut să avortez. Am făcut-o, dar Întorcându-mă de la spital am știut că totul se terminase. L-am părăsit chiar În seara aceea, un timp am stat la hotel. Aveam treizeci de ani, era al doilea avort și mă săturasem până-n gât. Era În 1988, lumea Începea să devină conștientă de pericolul reprezentat de SIDA, am trăit momentul ca pe o eliberare. Mă culcasem cu zeci de bărbați și nici unul nu merita să-mi aduc aminte de el. Astăzi credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
logice. Putem de asemeni nota, ca trăsătură simptomatică, reacția publicului la perspectiva unui atentat terorist: În cvasitotalitatea cazurilor, oamenii ar prefera să moară pe loc decât să fie mutilați, sau chiar numai desfigurați. În parte, desigur, pentru că s-au cam săturat de viață; dar mai ales pentru că nimic, nici chiar moartea, nu li se pare mai cumplit decât să trăiască Într-un corp diminuat. În dreptul satului Chapelle-en-Serval, Bruno coti la stânga. Cel mai simplu ar fi fost să intre Într-un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Moru: frumos. Așa Învățam cuvinte. Așa că, am rostit În minte, astfel Încât Moru să simtă că Înțelesesem tot: - Siloa e cea mai frumoasă! - Cea mai. Cel mai mult. Mai mult nu se poate, Îmi răspunse el cu cuvinte, de parcă nu se sătura să vadă ce se poate face cu ele. Și tu... Cel mai mare ucigaș. Siloa nu e pentru Krog. Krog e pentru mine. Krog are de făcut ceva. Siloa ucide la Krog. Așa că mai bine Siloa e frumoasa altui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și, când apa ne-a izbit de ea, am crezut că pe Tatăl Îl ajunseseră și alte rugi: ale Vindecătorului care dorise să mă dea Umbrei și ale lui Vinas. Pe de altă parte, poate că până și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajuns dacă acum cinci și Încă trei veri m-am apucat de făcut vorbe pentru formele lui Selat. N-am spus nimic, căci mi-am amintit de Siloa. Poate că atunci când am să mă Întorc acasă, ea se va fi săturat de ceilalți oameni și va veni la mine, cu condiția să aflu Între timp cum să mă dau la ea. Poate că am să-i spun că ea nu mai e una care face copii și nici femeie, ci iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Unu În brațe, fluturând dintr-o blăniță ca să alunge țânțarii. Enkim Încheia șirul și tot fluiera ceva ce semăna a cântec de pasăre. Spunea că așa fac ai lui acasă când se satură de ceva. - Dar tu de ce te-ai săturat? l-am Întrebat. - Eh, făcu el. Într-o seară, am văzut un cap de liliac atârnat de o creangă coborâtă mult deasupra potecii. Capul fusese legat de mână omenească și gâtul Încă Îi sângera, răspândind stropi calzi pe potecă. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
om. Auzi? - schimbă el vorba deodată. Ia hai să ne culcăm, că În curând se isprăvește noaptea. M-am dus la Nunatuk, care tocmai Îi ținea pe Marea și pe Omăt la țâțele ei lăptoase peste poate. Nu mă mai săturam să mă uit la ei În timp ce Nunatuk Îmi povestea cum o Învățase Hadat să bea vin din acela căruia oamenii de aici Îi spuneau bere. - Ca să am laptele mai gras, se lăudă ea. - Ție Îți trebuie lapte mai gras? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai pun la socoteală și câteva neamuri ce se trag din cai. Nu știu de ce mi-a venit atunci În minte Marea, care Îl chemase pe Unu să sugă de la țâța de care nu mai dorea să se atingă. Se săturase Marea de lapte, sau doar Îi fusese milă de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o groapă adâncă pe care o acoperiseră cu crengi Înfrunzite. Legat cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întotdeauna Înghesuială. Așa Încât Îmi venise ideea că nu avea decât să aștearnă În scris ceea ce expunea viva voce. Pentru Ravelstein ar fi fost lucrul cel mai ușor din lume să scrie o carte populară. În plus, ca să fiu sincer, mă săturasem să tot aud despre salariul lui neîndestulător, despre obiceiurile lui bizantine de a Împrumuta bani, despre târgurile și tranzacțiile pe care le făcea amanetându‑și comorile, ceainicul Jensen și farfuriile antice din porțelan Quimper. După ce am urmărit, mai curând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]