6,861 matches
-
însemna a sacrifica Ardealul și Bucovina; a te posta de partea Moscovei însemna a sacrifica, pentru a treia oară, Basarabia. O situație fără ieșire pe care Brătianu a încercat s-o rezolve prin diplomația neutralității, apoi prin alianța cu Antanta, sacrificând Basarabia. În realitate, totul depindea de o aruncătură de zar. Iar aceasta a fost lovitura de stat din Rusia, transformată în Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. În asemenea obscură poveste, "profetul", bazat pe o profundă analiză din interior a imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
simplă enclavă rusească."193 Întreaga strategie a guvernului român atârna, așadar, de un fir de ață. În consecință, Stere va reitera necesitatea vocii sale singulare: "dacă n-aș fi existat eu, trebuia inventat un basarabean de inimă care să se sacrifice, ridicându-și glasul de protestatare împotriva fatalității istorice": "în vremurile acelea eram singurul român din Regat care aveam putința și dreptul să vorbesc în numele Basarabiei românești", cu vulnerabilitatea de a bea "până la fund paharul umilinței", de a fi trimis la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
poporului român."317 Prevăzând nimicirea României, în pragul morții, Ceaușescu nu și-a dat nici o clipă seama că el o adusese în această primejdie, fiindcă prioritatea ideologiei sale rămăsese comunismul, nu națiunea română. El n-a avut geniul de a sacrifica ideologia perdantă pentru România. "Geniul Carpaților" sfârșea ca un pigmeu. A fi sacrificat nu e totuna cu a te sacrifica, așa cum au făcut-o, la vremea lor, Eminescu și Stere. Aceasta e întreaga chestiune a confruntării României cu legenda neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dat nici o clipă seama că el o adusese în această primejdie, fiindcă prioritatea ideologiei sale rămăsese comunismul, nu națiunea română. El n-a avut geniul de a sacrifica ideologia perdantă pentru România. "Geniul Carpaților" sfârșea ca un pigmeu. A fi sacrificat nu e totuna cu a te sacrifica, așa cum au făcut-o, la vremea lor, Eminescu și Stere. Aceasta e întreaga chestiune a confruntării României cu legenda neagră. O intuiește perspicace și Larry L. Watts, pe care l-am luat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
adusese în această primejdie, fiindcă prioritatea ideologiei sale rămăsese comunismul, nu națiunea română. El n-a avut geniul de a sacrifica ideologia perdantă pentru România. "Geniul Carpaților" sfârșea ca un pigmeu. A fi sacrificat nu e totuna cu a te sacrifica, așa cum au făcut-o, la vremea lor, Eminescu și Stere. Aceasta e întreaga chestiune a confruntării României cu legenda neagră. O intuiește perspicace și Larry L. Watts, pe care l-am luat ca martor imparțial al acestor ultime capitole ale
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
un Moses Rosen. Și Ceaușescu a cedat și de astă dată, neînțelegând că tomul X simboliza destinul României împreună cu acela al Basarabiei, cestiune de existență pentru poporul român. A hotărât ca Opere, X, să rămână în depozit și să fie sacrificat cenzurii și dat la topit, preamărirea Eminescului rezervându-și-o mai degrabă sieși. Poza lui Eminescu nu trebuia s-o uzurpe pe a conducătorului iubit, în prima pagină a ziarelor și revistelor. Numai că păzitorii de taină ai comorii eminesciene
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
era că cei care vorbesc de legi ale istoriei vorbesc doar despre ceea ce cred și speră ei, adică vorbesc „la persoana întâi“, că în această privință nu există fapte și probe. În mod firesc, el înclina să creadă că a sacrifica o muncă serioasă în filozofie în favoarea unui activism social de tipul celui practicat de Russell nu poate fi decât o greșeală. Lui Drury îi spunea: „Cărțile lui Russell ar trebui să fie legate în două culori diferite: cele care tratează
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fiind o prioritate, în prezent cât și în viitorul apropiat fiind esențială ieșirea din izolare și impulsionarea acelor grupări industriale competitive deja existente și în care țara noastră este specializată. Este cazul industriei de țesături, ale cărei activități au fost sacrificate, datorită faptului că procesele de producție se desfășoară preponderent în cadrul unor acorduri de subcontractare, de obicei de tip lohn, țara noastră importând temporar o mare cantitate de țesături pentru a le transforma în confecții și a le reexporta în aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
fiind o prioritate, în prezent cât și în viitorul apropiat fiind esențială ieșirea din izolare și impulsionarea acelor grupări industriale competitive deja existente și în care țara noastră este specializată. Este cazul industriei de țesături, ale cărei activități au fost sacrificate, datorită faptului că procesele de producție se desfășoară preponderent în cadrul unor acorduri de subcontractare, de obicei de tip lohn, țara noastră importând temporar o mare cantitate de țesături pentru a le transforma în confecții și a le reexporta în aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
nu mai plânge" (Să bem vinul de nuntă). Titlul volumului Ardere de tot, din 1976, trimite la grecescul holocaust (kaiein = ardere), referire biblică la practica sacrificială la ebrei și nu numai. Lui Avraam i s-a poruncit să nu-și sacrifice fiul, ci să aducă spre ardere-de-tot un berbec (Facerea, XX, 2). Prin ardere-de-tot, poeta vizează sensul derivat: acela de jertfire-de-sine. Existența în totul e zbatere perenă între "duhul lumii vii și al celei moarte" ( Urci încet purtat de roata), cursă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rezultate foarte bune, lucrând numai cu copii aleși. Regretatul învățător emerit Gh. Sireteanu în îndelungata sa carieră de dascăl nu a lăsat nici un elev repetent. Se apleca cu înțelegere și răbdare asupra fiecărui copil care întâmpina dificultăți în învățare, își sacrifica după-amiezile pentru a lucra cu aceștia, îi ajuta să progreseze fiecare în ritmul său, încurajându-i și dându-le, astfel, aripi pentru învățătură în treptele următoare. Copiii care au avut privilegiul de a învăța cu acest mare învățător și mare
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mersul ei înainte, sunt datorate și carențelor caracteriale ale persoanelor ce s-au cățărat în sferele înalte de conducere și au subordonat idealurile sociale intereselor meschine, personale. E greu de presupus că situația se va normaliza atâta timp cât binele național este sacrificat pentru interesul individual sau de grup, cât promovarea demnitarilor se va face după criterii politice și interese de partid, și nu după competență și puritatea caracterului. POLITEȚEA Moto: Cine respectă pe alții, se respectă pe sine Fugi, domnule, de-aici
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
greu destăinuit, băiatul a crescut în ochii mei, devenindu-i apoi, client permanent. Bine, veți spune, ce e atât de grozav în faptul că un adolescent (elev în clasa a X-a sau a XI a), ca mulți alții, își sacrifică o parte din vacanță pentru a-și câștiga banii necesari unui sejur la munte sau la mare? Aspectul este aparent banal, dar faptul în sine are conotații psihologice, educative și sociale semnificative... Prin munca pe care o prestează șase zile
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
București, 1999, p. 210). Oamenii sunt ființe economice care gestionează economia ființei. Pentru a regîndi economia e necesară reluarea legăturilor cu tradiția sa profund filosofică și profund umană. Greșit înțeleasă, economia ne rănește, devine un fiu risipitor, căruia îi tot sacrificăm vițelul cel gras, dar care se întoarce mereu mai flămînd, fără a dobîndi pîinea cea întru ființă. Economia trebuie să se bazeze pe o ființă care își înțelege rostul și are conștiința adevăratei valori a demersului sau. Dincolo de avere, putere
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de mult sistemul, încît, întins prea mult, hamul va plesni și se va rupe în bucăți. Sunt idei aprioric eșuate. De ce ? Pentru că piețele nu mai cred în ele, iar acestea au în spate manipulatori foarte puternici, care au decis să sacrifice Europa pentru a îmbuna Zeii. Că tot nu mai credea în Ei. Unul dintre marii opozanți ai monedei unice europene declara cinic agenției Reuters: "Am parte de o criză excelentă. Este finalul unei ere. Cei care se așteaptă să își
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
atacurilor din exterior și a multiplelor tentații de a-l părăsi pentru o viață mai puțin periculoasă. Această suferință a stat la temelia iudaismului, al cărui Legământ cu Dumnezeu a trecut printr-un sacrificiu consimțit. Avraam a acceptat să-și sacrifice fiul, pe Isaac, într-un act de supunere față de Dumnezeu. Suferință nedreaptă a unui tată pentru a supune lui Dumnezeu, care îi spune totuși in extremis: "Să nu-ți ridici mâna asupra copilului,nici să-i faci vreun rău, căci
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
au fost legate teologic și îmbogățite mai ales de motivul sacrificiului lui Isaac și de cartea lui Iov. Modelul martiriului evoluează în timp pe parcursul crizelor. Iar acțiunile glorificate ale martirilor susțin, după moartea lor, credința comunităților pentru care s-au sacrificat. Pertinența acestui model, sub forme mai actuale, continuă să funcționeze în sanctificarea "eroilor" seculari. Cărțile Macabeilor, care n-au fost incluse în canonul Bibliei evreiești, povestesc faptele de rezistență ale macabeilor la elenizarea impusă de Antioh al IV-lea înainte de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care se dedau pe drum decimează multe comunități evreiești importante din Germania. Ținând cont de amploarea agresiunilor suportate și de martirologiul pe care-l vor genera, aflat la originea unui nou tip de erou evreu, cel al martirului care se sacrifică pentru a scăpa de apostazie, evenimentele din 1096 vor fi descrise amănunțit, accentul fiind pus pe actele cele mai excesive 6. Din acel moment, martiriul devine emblematic pentru lumea așkenază. Și înainte, și după 1096, supliciile auto-provocate de la Mainz și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ei nu se opresc aici, ucigându-și și familiile, cum făcuseră sicarii din Massada. Evreii descriși în aceste cronici practicau iudaismul cu minuțiozitate. Nu se deosebeau prea mult de călugării și călugărițele creștine, care prețuiau mult ocazia de a se sacrifica, nici de cruciații care considerau că moartea pe câmpul de luptă împotriva necredincioșilor le garanta intrarea imediată în paradis. Anonimul din Mainz arată că martiriul era și idealul cruciaților, care așteptau răsplăți spirituale pentru faptele lor. El stătea în centrul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care nu optează pentru sinucidere decât după ce au eșuat. În fapt, un curaj pozitiv îi împinge să-și provoace moartea cu propriile mâini, din devoțiune față de credința lor, și nu din disperare. Bărbații își ucid soțiile și copiii, apoi se sacrifică ei înșiși preferând moartea botezului. Sacrificiile descrise se inspiră din cel al lui Isaac pe Muntele Moria, deopotrivă paradigmă și laitmotiv al acestor cronici 10. Pentru supraviețuitori, acest sistem de ecouri nu doar creează o verigă care-i leagă de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lipsește complet din scrierile cronicarilor, care încearcă să inculce această preocupare generațiilor viitoare, dând însă o explicație diferită de cea admisă în mod obișnuit pentru a discerne sensul catastrofei. Sacrificiul lui Avraam aduce in fine soluția misterului. Cei care se sacrifică voluntar îi depășesc în îndrăzneală pe fondatorii iudaismului, pentru că merg și mai departe decât Avraam. Aici este răspunsul. Departe de a-și abandona poporul, Dumnezeu l-a pus din nou la încercare, așa cum făcuse cu patriarhul său. Iar poporul a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
plăceri și liniște, iar martirii care ajung acolo se bucură și de o veșnică odihnă sabatică, și de odihna divină. Cronicile sunt pline de asemenea imagini înfrumusețate ale lumii teocentrice de dincolo, mai atractive pentru cei care voiau să-și sacrifice voluntar viața. Sacrificiul este calea care duce spre Dumnezeu pentru cel mai mare câștig personal al martirului, răsplătit pentru altruismul său absolut. Noua realitate care prevalează în Occidentul latin, precum și venerarea martiriului și a preafericitei lui răsplăți se conjugă pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care se radicaliza. Totuși, prin amploarea actului lor, care-i făcea să acceadă la sfințenie, martirii desconsiderau normele religioase obișnuite, recomandând înainte de toate studiul Torei și respectarea poruncilor. Transgresiunea se vădește până și în dorința lor de a se identifica, sacrificându-și propria viață și pe cea a familiei lor, cu preoții Templului sau de a recrea prin martiriu Templul din Ierusalim la Mainz. Dar, în comportamentul oamenilor de rând care se alătură Cruciadelor, apare o transgresiune comparabilă în raport cu instituția religioasă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
continuu, cum ar vrea să ne facă să credem memoria de suferință. În general, eroismul lor este redus la un eroism religios care neutralizează în imaginar toate tentativele lor de autoapărare. Ei sunt fixați în posteritate ca victime care-și sacrifică viața pentru tradiție, pentru a perpetua iudaismul. Liturgizarea umilințelor suferite și a martiriului, care a ajuns să marcheze profund comportamentul comunităților așkenaze, accentuează autopercepția victimară a evreilor. Lipsa unei veritabile istorii scrise a jucat un rol primordial în acapararea de către
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a calificat Ioan Paul al II-lea, în 1979, Auschwitz-ul drept "Golgotă a lumii contemporane", declarație care a fost percepută ca o anexare creștină a suferinței evreiești? Una dintre interpretările ultraortodoxe evreiești ale genocidului, care spune că evreii s-au sacrificat pentru a grăbi venirea lui Mesia, nu este totuși atât de îndepărtată de viziunea hristologică adoptată de unii savanți și gânditori creștini care stabileau un paralelism între sacrificiul poporului evreu și cel al lui Hristos. Cele două interpretări se întâlnesc
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]