3,827 matches
-
marilor orașe, veșnicul circuit cu moartea. Împreună cu familia mea am petrecut câteva zile in Deltă, minunat cuprins al apelor. În fiecare zi făceam plimbări cu barca în singurătățile Deltei. Într-o seară ne-am oprit lângă un mal umbrit de sălcii bătrâne și pletoase. Soarele scăpăta spre asfințit, dând apei străluciri purpurii de vis. Rândunelele săgetau balta solemnă ridicând cu ele zeci de stropi aurii și mișcând apa în unde fine, abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
baltă se schimbă. Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe care se ceartă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
închisă, iar pe această pătură sunt luminile mici, licăririle amurgului. Luna, astrul serii, dă lumină în scări de văpaie și văpaia ei împrăștie lumina argintie peste tot: peste lacul nesfârșit, peste munți, peste câmpie, peste pădurea apropiată, peste bolțile de sălcii și cărările de papură, peste insula plutitoare din mijlocul lacului și peste noi toți. Te simți ca într-o poveste. Iei barca și te plimbi lin pe lacul întins, peste luciul apei, printre potecile lungi cu flori liliachii, prin ninsoarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înger într-un rai pământesc. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie imaginară pe Dunăre E vară. Stau pe mal îngândurată și privesc valurile înspumate ale Dunării. Apele șușotesc, lovindu-se de mal, atingând uneori vârfurile îndoite ale sălciilor plângătoare. În depărtare, se vede o barcă din care doi bătrâni pescari aruncă sistematic undițele. Pe un nufăr galben, orăcăie o broască. În apă, berzele și pelicanii ciugulesc grăbite peștișori. Soarele se înalță ca un disc de aur, iar un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a le insufla curajul și bărbăția în luptă. Soarele se duce încet la culcare. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. Luceferi nenumărați, răsar în fundul apei și tremură pe valuri. Sub tainica mângâiere a lunii, Dunărea intră victorioasă între pădurile de sălcii ale Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a VII-a C Înserare Seara se lasă încet, nesimțită de nimeni, peste lac. Cerul se umple de fiorul amurgului. Capătă reflexe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cerul se umple de fiorul amurgului. Capătă reflexe de galben, roșu aprins și albastru închis. Apa capătă și ea aceste culori, plimbându-se lin în undele sale. Căldura își pierduse din intensitate. Predomină o răcoare plăcută. Barca înainta încet printre sălciile pletoase, stăpânele lacului. Broaștele își începuseră deja concertul nocturn și acum se chemau unele pe altele cu zgomote asurzitoare. Muzica lor, împreună cu cea a greierilor, era muzica lacului, a naturii. Ea era completată și de adierile dulci, misterioase ale vântului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri diamantine. Tărâmul acesta pare minunat, cu ape purpurii, cu sălcii pletoase și poetice, lunci cu flori liliachii peste care picură steluțe albe care-mi farmecă privirea. Ceea ce văd prin imaginație este unic. Aș vrea să mai rămân, să pornesc mai departe, să pătrund prin tainele bolții misterioase, să descopăr împărăția
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mustrător la mine. Am înțeles ce mare greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o corabie în albastre depărtări, solistele privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce înseamna asta, dar nici nu avea curajul să întrebe. În urechi i se mai auzeau parcă zgomote din depărtare. Apoi vocea mamei, si, de necrezut, refuzul categoric al tatălui: -Nu!.. N-am chef!.. Culcă-te!.. Am treaba!.. FAȚĂ DINTRE SALCII Pe malul Cernului, salciile își plâng parcă în unde durerea, iar vântul hoinar mișcă agale săbiile trestiilor, încrețind ușor oglindă apei. Spre apus, se întind colinele împădurite, iar norii, plutind pufoși pe cerul verii, alcătuiesc un tablou feeric de umbre
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nici nu avea curajul să întrebe. În urechi i se mai auzeau parcă zgomote din depărtare. Apoi vocea mamei, si, de necrezut, refuzul categoric al tatălui: -Nu!.. N-am chef!.. Culcă-te!.. Am treaba!.. FAȚĂ DINTRE SALCII Pe malul Cernului, salciile își plâng parcă în unde durerea, iar vântul hoinar mișcă agale săbiile trestiilor, încrețind ușor oglindă apei. Spre apus, se întind colinele împădurite, iar norii, plutind pufoși pe cerul verii, alcătuiesc un tablou feeric de umbre și lumini. Pe malul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
avea atât distincție, cât și sex-appeal, un soi de elegantă în mânuirea unditei, de care era perfect conștientă. Sora ei mai mare se îmbracă mult mai elegant; nici moartă n-ar ieși în pantaloni sau fără tocuri. Dar față de sub salcii detesta cochetăria. Asumându-și riscurile banalității, consideră că poziția, reputația ei înlăturau orice pericol de a fi considerată comună, banală, lipsită de gust estetic. Succesul ei se datora în primul rând poantelor inteligente pe care știa să le facă pe seama
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
deșteaptă părea cam nedrept. De aceea poate nici nu avea prietene printre fetele de vârsta ei. Lăură își ridică privirea de pe pluta unditei și privi în aval către un băiat care vâslea într-o luntre cioplita dintr-un trunchi de salcie. Ea îl privește atent peste ochelari, imitând îngrijorarea tânărului care îi zâmbește în colțul gurii. O ciocârlie își cântă trilul între trestii, în timp ce băiatul ocolește cu barca un pâlc de papura. O clipă privirile lor se întâlnesc; lumea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mal. Lăură stă cu capul rezemat pe genunchi, ca și cum n-ar vrea să-l vadă. -Ai prins ceva peste? întreba el dezinvolt. -Desigur, sunt un pescar priceput, e un hobby de-al meu din copilărie. Vin adesea aici, pentru că ador salciile acestea pletoase care mângâie cu ramurile lor luciul cristalin al apei. Andrei se întoarce spre barcă și scoate o sticlă de bere neagră: -Bea un strop, zice el. -Nu mi-e sete. -E un ordin, măcar o dușca! Lăură ia
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
înghite berea rece, privind în gol. Andrei îi aruncă o privire amuzantă și îi întinde iarăși sticlă. -Sigur nu mai vrei o înghițitură? Lăură îl refuză politicos. -Îmi pare extrem de rău, eu detest alcoolul. Lăură se sprijină de trunchiul unei salcii, întoarsă puțin spre el, dându-și ochelarii de soare de la ochi. Băiatul o privește mai atent, îi studiază genele, gură, observând-o pe fata cea serioasă care pare cam îndrăzneață. Între ei se așterne tăcerea. Dinspre munți, coboară încet norii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
li se întâlnesc, isi zâmbesc, și amândoi își țintuiesc ochii în pământ cu acea conștiința de sine a adolescenților sensibili la situații noi, la cunoștințe noi. Andrei se uită la ceas. -Ar trebui să plec!... Face câțiva pași prin spatele salciilor, încercând să vadă dacă vine cineva. Băiatul o cuprinde de dupa umeri și o săruta ușor pe tâmpla. Lăură se uită nedumerita în iarbă. -De ce ai făcut asta? Andrei zâmbește. -Așa am simțit eu că trebuie. O IMPRESIE CIUDATĂ La
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Andrei s-a întors acasă, la părinți. Zilele următoare am fost tristă, pustiita. Ceea ce mă făcea să aștept cu nerăbdare mai mult decât pe Andrei era seară în compania lui. Îmi lipseau serile noastre, mesele la stana, plimbările pe sub salcii. Păream mai degrabă un cuplu de excursioniști, decat unul de întrăgostiți. Amândoi priveam fix pârâul curgând la picioarele noastre. Probabil că originea mea simplă era cauza unor rețineri ale lui, dar ca să fiu sinceră, măcar nu eram singura. Desigur, mă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
of Warcraft, Supermario, Halo 3, Orcs &Elves 2, Unreal Tournament, The Elder Scrolls, Age of Empires, Half-Life, Doom3, Command&Conquerer - Red Alert, Neverwinter Nights, Mafia, Duke Nukem 3D. În locul căsuțelor din copac din filmele americane, ne închipuiam un apartament în salcia din parc - pe craca cea mai groasă era dormitorul, sufrageriile de lux aveau un leagăn din crengi. Băieții își făceau cazemate și iarna se războiau cu bulgări la adăpostul lor. Castelele noastre se mai imaginau și printre tuburi de metal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
am redescoperit-o acum, mizeră, a țiganilor cu turnulețe, era Strehaia unei vieți patriarhale, unde boierii ca bunicii mei fuseseră anihilați, dar ei se vedeau mereu și mereu după timpul etern al boierului. La un șerbet, în camerele răcoroase de sub salcie. La o cafea adevărată fără moarte. „Voi merge în Bicaz. Fără zgomote Și zurgălăi.“ Ce răspundeai de obicei la sâcâitoarea întrebare „Tu pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata“? Mie nu mi s-a pus niciodată întrebări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a rupt pur și simplu filmul. Ce să spun? Căci nici dac-aș fi Dimitrie Anghel n-aș birui să descriu sutele de culori și miresme care țâșneau din mii de zambile, narcise, lalele, camelii, trandafiri, azalee, cireși japonezi, pansele, sălcii, leandri. Cum să dau glas extazului? M-am așezat ca năucă pe-o bancă lângă lacul cu nuferi, am închis ochii să țin minte pururi tabloul, i-am deschis ca să fiu sigură că nu-i vis și ce credeți c-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de unde nu-i! — Măria-Ta - grăi spătarul Vulture privind cu ochi critic așternutul gol - mă tem că tânărul nostru dă obol acelor nevoi de care și noi în junețe, într-o joi, avut-am parte, dumneata cu Luxița, fata boierului Salcie, iar eu cu jupâneasa lui, masiva Luxandra. Aproape că-mi aduc aminte - roși Barzovie-Vodă. Și ce-i de făcut? — Să ieșim în urbe - propuse spătarul. Dăm noi cumva de el. Luară tustrei caii, încălecară pe doi și ieșiră în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
erau mai mici. Tineri bibani pe care nimeni nu putea să-i înghită din cauza țepilor tari din înotătoarea dorsală se învârteau încoace și încolo după vreun gheșeft. Șalăi cu gura strâmbă și avați cu ceafa groasă mistuiau la umbra unei sălcii-n floare foste grupuri de obleți aventurieri căzuți într-o ambuscadă de nuferi. Porcușorii, văduvițele, săbițele, babuștile, biborții, carașii, plăticile, aspreții, murgoii, țigănușii, țiparii și roșioarele se vânzoleau pe lângă maluri, formând vulgul bălții. Frumoși și flegmatici, lini multicolori înotau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
general-umane, iubire, naștere, moarte, bătrânețe, libertate, cum va fi timpul, mă rog, chestiuni ce se discutau atunci pe Dunăre. Insă tocmai când Metodiu abordase cu aplomb problema general-umană a asupririi turcești, iacătă că la un cot, de după un pâlc de sălcii impasibile, pletoase, le tăie calea un masiv caiac la prora căruia stătea în picioare - nu mai încăpea nici o îndoială - un otoman. Grecul se pregăti să-l salute cu un gest larg și-un zâmbet respectuos pe față, dar osmalâul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a spus o vreme locului, după numele lui Basarab I-ul, domn al Țării Românești, care l-a luat de la Moldova... - L-a luat... A trecut și el pe-acolo și, ca tot creștinul, și-a scris numele pe-o salcie, cu cosorul domnesc... - ...dar asta s-a-ntâmplat, hăt, În secolul al XIV-lea și nu pentru multă vreme. Noi, Moldovenii, nu vorbeam de: Basarabia - Moldova avea o Țară de Sus, acolo, sus, fără să se țină seama de Prut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la Prut». Așadar: În această dimineață de sărbătoare, stau În calidor. La noi, la Mana. Din calidor, văd peste și printre acoperișurile caselor din față, coborând În pantă ușoară Încolo, spre șosea. Din calidor, văd totul; văd, sub șirul de sălcii bătrâne, scorburoase, din marginea imașului - văd, deci, mașâni-și-soldați. Știu că nu sunt de-ai noștri - fiindcă sunt de-ai lor: ruși. Pentru Întâia oară-n viața mea văd singur-singurel, cu ochii mei și, chiar dacă n-o spun, n-o gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]