4,384 matches
-
căsnicia. Se îmbrăcase sport pentru mine, în blugi și un tricou asemănător celor care-mi plăceau mie, dar mai strâmt. Totuși, mă simțeam măgulită. — Am comandat șampanie, i-am spus eu după ce ne-am pupat foarte stângaci în semn de salut. —Dar sunt cu mașina. Ai uitat că trebuie să o iau pe Martha de la școală? Da, uitasem. —Ei bine, atunci poți să bei un pahar mic. Atât timp cât e foarte mic, da. Apoi, de fiecare dată când se apropia un chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
armele!” și zângânitul de oțel va fi semnalul înfrățirii omenești. Nimeni nu va mai mușca pământul, cu pântecul sfâșiat și măruntaiele scurse, ca brigadierul Steilă în ziua cea de pomină. Nimeni nu va mai duce mâna la capel, ca pentru salut, în picioare, cu pieptul rezemat de muchia de sus a chesonului, cu creerii scurși din tâmplă în mânecă, așa cum l-am văzut pe sergentul Pătulea pe malul fluviului, în fața monitoarelor austriece. Asta se va întâmpla mai târziu, când voi dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
copilărie, deși niciodată nu mi-a vorbit de pe copertele albastre ale caietelor mele de aritmetică și dictando. Simțeam totuși o urmă de amărăciune de câte ori ne întâlneam, fiindcă nu s-a oprit niciodată să-mi vorbească, deși îmi răspundea surâzător la salut, privindu-mă prietenește ca pe o veche cunoștință. Nici în război nu m-a zărit când a trecut cu automobilul pe lângă mine. Din vina mea însă. Eram nebărbierit, căciula îmi cădea peste ochi și mantaua căpătase culoarea mormântului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i piseze oscioarele. Praf să se aleagă de el! Pensiunea doamnei Pipersberg Descoperit, pentru salut, închin această carte lui Ferdinand Sinidis, lui și numai lui. H. Bonciu Fr. Werfel Niemals im andern, nie im ich zu Hause! Bestand und Nichts, zugleich wie Nichts und Pause! Nimmer im jetzt und stets Erinnerung, Und nur der Wille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Irene Vanbrugh, În costumele lui Round, Mary și Fanny, așteptând ieșirea de după cortina finală. Se Întoarseră În timp ce se Îndrepta spre ei și, după ce Îi arătară chipuri momentan albe de surpriza de a-l vedea apărând, Îi zâmbiră În semn de salut. Oare din cauza emoțiilor i se părea că zâmbetele erau forțate? — A mers bine? șopti el. Esmond duse un deget de avertisment la buze, cerând liniște... sau evitând să răspundă? Pe scenă, Alexander se retrăgea Încet și cam stângaci spre ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dna Saker Își făcu reverența În fața scenei, cu penele negre vălurindu-se, o parte a auditoriului păru să Înceapă un cântec, iar ea ieși În fugă spre culise, palidă ca moartea, trecând pe lângă Henry fără o privire sau un cuvânt de salut. Ce se petrecea? Căută În jur pe cineva ca să Întrebe, dar În apropiere nu se afla nimeni căruia să Îi poată atrage atenția. Cortina coborî din nou și un ajutor o ținu deschisă la mijloc, pentru ca Alexander să poată ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de puțin aer. În practică, Îi mai luă o jumătate de oră până să poată pleca. În timp ce Își făcea loc prin salonul plin și prin hol, se văzu acostat de numeroși prieteni, cu care trebui să schimbe câteva cuvinte de salut și condoleanțe. Trebuia să Își ia la revedere de la cele trei surori Du Maurier, Trixy, Sylvia și May, reînnoind cunoștința cu finul său Guy Millar, acum În vârstă de șapte ani, căruia Îi strecură pe furiș o monedă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
întâi controlul funcționarilor vamali ai orașului liber, apoi de două ori vameșii polonezi, cu altfel de uniforme, în sfârșit, la punctul de frontieră Schneidemühl, controlul vamal al Reich-ului german, din nou în uniforme diferite. De asemenea, oamenii în uniforme aveau saluturi diferite, cu palma deschisă, cu două degete la caschetă și din nou cu palma deschisă. Toate astea s-au întâmplat la intervale scurte. Nouă, copiilor, ne-au atârnat în jurul gâtului hârtii de identitate în huse transparente, care ne făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de revolta din pantaloni și totodată de propria sa neputință. Între timp, călătorii începeau să se cunoască din vedere. Punctual, se suiau în tramvaiul relativ punctual, conform orarului. Se îndrăznea un surâs, care se stingea repede, lua iarăși avânt. Schimbai saluturi din cap, ajungeai, oricât de străin, din ce în ce mai aproape. Din sporovăiala fetelor și femeilor, care era adeseori întreruptă de chicoteli, știam sau bănuiam că își aveau locul de muncă în magazine, la telefoane, la banda rulantă a uzinelor Klöckner, în birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a reușit să le spele, deoarece, fără să ne gândim la urmări, ne puseserăm cortul sub un dud plin de fructe coapte. O dată, pe când găteam pe plajă - peștele era ieftin -, ne-a speriat un grup de tineri fasciști cu un salut care încă îi mai era adresat lui Mussolini, ducele lor. Băieții în cămăși negre de uniformă au strâns pentru noi lemne de foc din cele aduse de mare. Erau la fel de incorijibili cum fusesem și eu odinioară în cămașa brună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orișicare argentinian, de pampa genuină și prăfoasă. Bătrânul soare Își irosea razele binefăcătoare deasupra capetelor noastre. Serviciile Uniunii Poștale ajung până pe coclaurile noastre nepavate. În vreme ce În dugheană Muñagorri dădea pe gât lichide inflamabile, eu am Încredințat gurii unei cutii poștale salutul filial adresat editorului meu pe spatele fotografiei pe care mi-o făcusem În veșminte de gaucho. Întoarcerea a fost dezagreabilă. Hurducăturilor de pe via crucis li se adăugau stângăciile bețivanului; mărturisesc cavalerește că sclavul acoolului mi-a trezit mila Într-atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-l lăsa cu buza umflată, optând pentru bezna suburbiilor. Însărcinarea pe care și-o asumase detectivul a fost obiectul bârfei de rigoare În acele cercuri, și mulți s-au Îndepărtat de Bradford și au trecut de la dialogul festiv la salutul sec. Cu toate acestea, unde familii din protipendadă l-au Înconjurat cu delicate dovezi de afecțiune, arătându-se solidare cu el. Mai mult decât atât: și-au făcut apariția pe rambla niște tipi ce semănau cu el și care, supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
platonică: Morarul, generos și deschis, a văzut În poeți Poetul și a anexat dezinteresat acel romance de odinioară. O bună lecție dată exorbitantului nostru egoism. Înainte de a Înfăptui selecția pretinsă de gravitatea cazului, primul nostru țel e să ne aducem salutul ilustrului bărbat care a știut să discearnă și să publice enorma activitate, dispersă pe atunci, a Meșterului Pedro Zúñiga, Morarul. Ne referim, desigur, la contele de Labata. Iată-ne, deci, În 1805. Contele e seniorul ogoarelor cultivate cu cereale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după mine și nu vă apropiați de coada elicopterului. Norman se dădu jos, aplecându-se pe sub palete. Îl urmă pe ofițer, coborând scara Îngustă a cărei balustradă frigea. În spatele său, elicopterul se Înălță de pe platformă, pilotul adresându-i un ultim salut. După plecarea elicopterului, simți dintr-odată aerul imobil și Îngrozitor de fierbinte al Pacificului. — Cum ați călătorit, domnule? — Bine! Aveți vreo nevoie? — Păi de-abia am ajuns, spuse Norman. — Am vrut să spun: vreți să folosiți toaleta? preciză ofițerul. — Nu, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Foarte bine, domnilor. Se auzi un șuierat În interiorul submarinului și apoi zgomotul de fond al stației radio. Pilotul vorbi cu glas scăzut Într-un microfon. Un scafandru apăru În cadrul hubloului și le făcu semn cu mâna. Pilotul Îi răspunse la salut. Un plescăit, un huruit profund și submersia Începu. După cum vedeți, Întreaga sanie coboară În apă, explică pilotul. Deoarece submarinul nu e stabil la suprafață, folosim sania atât la urcare, cât și la coborâre. Cam pe la adâncimea de treizeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fie o priveliște prea grozavă“, Își spuse Norman. Edmunds: - Merge banda. Ted: - Aș vrea să spun câteva cuvinte. Harry: - Doamne, Ted. Chiar n-ai putea să renunți? Ted: - Cred că e important. Harry: - Dă-i drumul, fă-ți numărul. Ted: - Salut. Aici e Ted Fielding, ne aflăm lângă ușa astronavei necunoscute care a fost descoperită... Barnes: - Stai puțin, Ted. Sună cam funebru. Ted: - Nu-ți place? Barnes: - Parc-ai spune: „Ne aflăm lângă mormântul soldatului necunoscut“. Ted: - Credeam c-o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
l-a construit. — Cred că de asta putem fi siguri. — Personal, cred că această sferă a vrut să fie o formă de contact cu noi, vizitatorii de pe o altă planetă, dintr-un alt sistem solar. Dacă vreți, poate fi un salut, un mesaj sau un trofeu. O dovadă că există În Univers o formă superioară de viață. — Toate bune și frumoase, dar pe lângă subiect, spuse Harry. Ce face chestia asta? — Nu cred că face ceva. Pur și simplu este. Este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
oare? Norman se Îndepărtă de hublou, sperând că sentimentul de neliniște Îi va dispărea dacă se va uita la altceva. Dar nu dispăru, era tot acolo: un nod mic, În coșul pieptului. Senzația nu era deloc plăcută. HARRY — Harry! — A, salut, Norman. Am auzit zarva. O mulțime de crevete afară, nu-i așa? Harry ședea pe patul lui, având pe genunchi hîrtia plină de cifre. Ținea În mână un creion, iar coala de hârtie era plină de calcule, inscripții, simboluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Elena Marin Alexe Dimineața-n voaluri de ceață Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
să-mi ușurez povara spovedindu-mă oricui dar pentru toți adevărul e neinteresant și, poate, însăși spovedania mai minte. Secretului meu i se adaugă secretul general. Prima minciună se naște odată cu întîlnirea dintre doi oameni. Prima minciună: „Te iubesc!“. De la salutul condescendent, un „te iubesc!“ mai mic și pînă la dragostea pîrjolitoare, apropierea oamenilor și miile de morți trecătoare ale sufletului sînt umplute prin convenție. Lumea s-ar prăbuși chiar de un singur om ar spune tot adevărul. Tînăr sau vîrstnic
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă părăsise, în dormitor a intrat tata. Dacă vizitatorii continuau să sosească în același ritm, în curând aveam să fim nevoiți să mutăm o parte din mobilă pe coridor. —Bună, Jack, l-am salutat în cor. Tata ne-a aprobat salutul cu un zâmbet și o clătinare din cap. Vedeți voi, numele tatălui meu e Jack, iar la începutul anilor ’70, când jafurile erau știrile cele mai populare (de atunci trecute în umbră de abuzurile asupra copiilor), un unchi din America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ieșea din scenă și în locul ei avea să intre The Female Eunuch 2. — Când o să-i pui un nume? m-a întrebat tata. A, tocmai i-am pus, i-am răspuns. O s-o botez după bunica. Minunat, a strălucit tata. Salut, micuța mea Nora, i-a cântat el ghemotocului roz. Helen, mama și eu ne-am aruncat priviri șocate. Greșise bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
jalnică. Așa de proastă. Așa de profund, profund umilită. Am început să mă înfurii îngrozitor de tare pe James. Sentimentul de umilință a apărut treptat. S-a insinuat tiptil, iar într-o zi m-am trezit cu el instalat, rânjindu-mi. „Salut“, mi-a spus el plin de bonomie și familiaritate, de parc-am fi fost prieteni la cataramă. „Îți mai aduci aminte de mine? Sunt sigur că prietena mea, Gelozia, nu mai are nevoie de nici o prezentare“. Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
De mine nu ascultă. Dar de tine îi e frică. —Bună, Claire! Pot să intru? m-a întrebat tata. — Stai jos, tati, i-am răspuns arătându-i patul, în timp ce ascundeam grăbită în noptieră sticla pe jumătate băută de cidru supertare. —Salut, nepoțica mea favorită, i-a zis el lui Kate. Răspunsul ei nu l-am înregistrat. —Eiiii! a spus tata încercând să pară jovial. —Ei! l-am susținut și eu pe un ton uscat. Nu-i ușuram deloc munca. Eram cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa ceva. Helen radia. Cu toate că nu era îmbrăcată decât cu o pereche de blugi și un pulover, arăta desăvârșit. Avea părul lung și mătăsos, pielea îi era translucidă, ochii îi străluceau, iar gurița perfectă îi era arcuită într-un zâmbet încântător. —Salut! Am venit, ne-a anunțat ea. Hei, ce e cu mirosul ăsta oribil? Fiuuuuuu! A vomat cineva? Din hol se auzeau voci care discutau. Tata vorbea cu o altă voce masculină. Era limpede că aveam musafiri. Involuntar, mie mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]