6,494 matches
-
în final, un compromis necesar, făcut pentru a-și proteja adevăratele principii. Epistola către Huet este, de altfel, primul text important scris din tabăra Anticilor. Huet, cel căruia i se adresează autorul, reprezintă o importantă figură a epocii matematician, elenist, savant complet, dar un mare admirator al Modernilor. Prezența sa este, desigur, doar un pretext pentru desfășurarea ideilor. La fel ca și poemul Secolul lui Ludovic cel Mare, textul lui La Fontaine este scris la persoana I, raportarea făcându-se aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Sillon-ului sînt greșite, spiritul său este periculos, iar educația sa este funestă". "Nu, striga el reluînd tezele teocratice cele mai rigide, trebuie să reamintim în mod energic în aceste vremuri de anarhie socială și intelectuală, cînd fiecare se dă drept savant și legiuitor, că nu vom construi cetatea altfel decît a creat-o Dumnezeu; nu vom forma societatea decît dacă Biserica pune bazele și coordonează acțiunile". În 1907, Pius al X-lea făcuse această declarație episcopului de Bayonne aflat în vizită
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
maximă de a fi dărâmată. Cu toate acestea, biserica a fost totuși funcțională chiar și pe perioada ateist-comunistă (1945-1989), dar total neglijată ca mod de întreținere. Din relatările unor martori demni de crezare, pe când era director general renumitul profesor și savant Petru Brânzei, autoritățile comuniste locale au ordonat demolarea bisericii. Au fost aduse aici, împrejurul bisericii, mașini de tonaj mare și agregate cu destinație specială pentru demolări de anvergură. Preotul paroh de atunci, P. C. Pr. Mihai Costinescu, acum decedat, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
optica endocrinologică, optică prin care a interpretat, într-o foarte îndelungată carieră, patologia nervoasă. Studiile școlii conduse de C. I. Parhon au contribuit la determinarea endocrinologiei ca disciplină medicală. La sosirea la Iași, în 1912, C. I. Parhon era un savant de prestigiu. În 1909, împreună cu dr. M. Goldstein, publicase cel dintâi tratat despre glandele cu secreție internă, fruct al unor intense cercetări personale și al unei informații de erudiție. Acest tratat a constituit un eveniment științific. În cuprinsul a peste
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
În "Istoricul societăților medicale științifice românești"145, V. Manoiu menționează aportul istoric deosebit pe care l-a adus această societate. Înființată din inițiativa lui C. I. Parhon, societatea a atras în jurul ei personalități ilustre ale științei medicale ieșene, dar și savanți din alte domenii sau oameni de cultură ai timpului. Curând, societatea a devenit nucleul științific al Școlii de la Socola. Cercetări experimentale, fapte clinice selectate pentru semnificațiile lor sau probleme de medicină socială în legătură cu specialitatea au fost comunicate în ședințele societății
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sau a unui complex glandular și, pe de altă parte, opoterapia (în diverse modalități, inclusiv implantul sau transplantul); c) metoda anatomohistopatologică; d) cercetările umorale (biochimice). Trebuie să remarcăm că acest program metodic constituie scheletul cercetărilor de o viață ale marelui savant. * Printre cele dintâi preocupări ale lui C. I. Parhon în legătură cu relațiile (puțin cunoscute la începutul carierei sale) între unele psihoze și tulburările endocrine, un loc important îl ocupă cercetările privind relația dintre manie și melancolie (psihoza maniaco-depresivă) cu perturbările funcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Fiind însușită de individ, iar nu inventată de el, dar oferindu-i în același timp mari posibilități de creație, limba pare să-și releve în mod concret esența prin răspunsul la întrebarea: "Ce învață, de fapt, omul cînd învață limba ?" Savanți ai epocii moderne, precum Wilhelm von H u m b o l d t și Benedetto C r o c e, au fost de părere că noi nu învățăm o limbă, ci învățăm să creăm într-o limbă, adică învățăm
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
u s s u r e avea în vedere o formă abstractă, existentă în conștiința vorbitorilor, care nu se realizează ca atare în actele lingvistice, în vorbire. Apoi, prin postulatul potrivit căruia limba se constituie diacronic și funcționează sincronic, acest savant sublinia faptul că, pentru vorbitorul limbii dintr-un anumit moment, nu au relevanță fenomenele lingvistice produse în timp, dar ieșite din uz în vremea sa, fiindcă, pentru el, limba se reduce la aspectul existent în momentul în care vorbește. Pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ajunge deci să capete ființă. Manifestarea poetică este însă numai una dintre formele de manifestare ale rostirii (folosirii limbii), cealaltă fiind caracteristică gînditorilor (savanților) și, în acest context, trebuie determinate apropierile și diferențele dintre rostirea poetică și rostirea gînditoare (a savanților). Dar, gîndirea (activitatea gînditorului) și creația poetică sînt apropiate numai în măsura în care rămîn mereu, prin propriul lor fel de rostire, diferite una de alta ("Gînditorul rostește ființa. Poetul numește sacrul"). Calea urmată de gîndire prin actul rostirii este explicarea (prin cauze
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
istoric și comparativ al limbilor, îndreptîndu-și atenția asupra aspectului popular al acestora. De fapt, în ultimă instanță, se statornicește acum ideea valorii inerente a limbilor vorbite, indiferent de originea lor și indiferent de raportul lor cu anumite limbi clasice exemplare. Savanții se străduiesc să explice fenomenele lingvistice în corelație cu alte fenomene umane (istorie, cultură, specific național etc.), considerînd că limbile au anumite virtuți reflectate într-un specific, într-un "geniu" al lor. S-au adăugat apoi alte opțiuni și metode
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
membrilor din care este constituit. METODE DE CUNOAȘTERE A GRUPULUI ȘCOLAR Cunoașterea psihologică a personalității, În toate formele ei - cunoașterea de sine, cunoașterea altuia, intercunoașterea - a preocupat dintotdeauna nu numai pe oamenii de rând, ci și pe filozofi, psihologi, scriitori, savanți. Toate formele cunoașterii psihologice sunt deosebit de complexe și dificile; se pare Însă că a cunoaște clasa de elevi ca grup social nu este un lucru facil oricărui cadru didactic. Nu este deloc Întâmplător faptul că metodele, procedeele și tehnicile utilizate
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
nu sunt suficiente, începe spectaculos funcția cognitivă a artei. Poezia își asumă, nu rareori, un demers inițiatic, un rol percutant. Vizionarismul unui Rimbaud prodigios, sprijinit pe "dezordinea" programată "simțurilor" vizionarism halucinatoriu tinzând spre iluminări și absolut era o preocupare de "Savant suprem". Relevantă, de asemenea, e o constatare a lui Nietzsche, contemporanul său: "Artistul, față de orice manifestare nouă a adevărului, contemplă totdeauna cu încântare ceea ce a rămas încă învăluit (...) Când, spre spaima lui, vede cum logica, în aceste puncte de limită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
născocit de André Breton e o "experiență iremediabil ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin hermeneutic se vor adăuga celor deja cunoscute, ceva rămâne mereu de domeniul irelevatului. "Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea enunța un savant, Albert Einstein -, este experiența misterului". Partizan al "transcendentalismului", americanul Emerson credea că poezia ia naștere din poezie (Essays), iar argentinianul Borges, adept al "ultraismului" hispanic (antiromantic și antimodernist), sacralizând funcția metaforei, afirma că poezia se naște din limbaj (Ensayos). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un copil" (Convorbiri cu Eckermann). De mult, totuși, poeții de tip reflexiv se alătură normal celorlalți, tentați deopotrivă de întrebări și resimțind anvergura necunoscutului. Repercutarea misterului în conștiință, tipic proces preocupant, va fi totdeauna pentru gânditorul sistematic, pentru poeți și savanți, pentru orice ființă interogativă motiv de călătorii în fără timp sau peste timp, în ceea ce preexistând (ipotetic) se divulgă sub forma unui fascinans încifrat. Pentru Paul Valéry, opera unui poet e "un fragment perfect constituit dintr-un edificiu imaginar" (Variété
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
episoade în genul eminescianului Memento mori, pulsații din Apocalipsă ori din bolgiile Infernului dantesc evoluează între o melancolie reținută și tensiune. Într-o îmbulzeală nebună foiesc regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca la Dante: Cresc împliniți acei care-au negat, / Poznași eretici, monștri de otravă, / Bufoni cu ochi de împărați pe tavă, / Prelați atei din zâmbet de mătase, / Lunatici cavaleri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poetului sunt, la rândul lor, traducerile : Interpretări din Keats, Meredith, Yeats, Kipling, Ezra Pound, Max Jacob, Robert Desnos, Henri Michaux și ceilalți; demers indicând fie afinități, fie confruntări cu limbajele altora. Fără cărți, lumea ar eșua în neant, totuși un savant (din Seisme) își vinde comoara ca un personaj al lui Anatole France. Motiv de dramă, comentat: Pentru el cărțile erau pâinea și sarea, cuibul rândunicii, aerul din osul de pasăre, gravitația umbrei, regatul speranței, bucuria de a trăi și tâlcul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unei mari bucurii de a fi, de a trece cu șoimul pe umăr printre hotarele mișcătoare ale nepăsării sau urii, de a rămâne înfipt ca un țăruș de oțel în miezul certitudinilor. Dar după cutremur, cutreierat și hăituit de spaime, savantul și-a vândut cărțile: De imitatio Christi, Utopia lui Morus, pe Duns Scott și nominaliștii arabi, eseurile lui Montaigne, Divanul lui Cantemir, și multe altele. Într-o noapte însă, bântuit de muzica unei idei, întinde mâna într-un raft, după
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
liniștitul râu Borta Mare are șanse minime să ajungă măcar la mijlocul apei: dacă n-a fost împușcat de grănicerii dintr-o parte drept invadator, e sigur împușcat de cei din partea cealaltă drept trădător. Întrebarea pe care și-au pus-o savanții în numeroase conferințe internaționale este: de ce mai încearcă atâta lume să traverseze hotarul, riscându-și viața, când se știe că oamenii din Regat îi urăsc din inimă pe cei din Republică, iar cei din Republică îi urăsc în aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
din nord) spun că legenda stelei călătoare nu este decât un basm, o frumoasă și respectabilă poveste fondatoare care, totuși, nu poate fi în nici un caz considerată argument științific. Preluând tot din incontestabila autoritate a scrierilor lui Raul cel Bătrân, savantul veț Dan Robbabu'tu (1483-1572) a descifrat Papirusul verde, atribuit tot lui Raul cel Bătrân, și astfel a putut dovedi că în ziua de 7 martie 6005 (după calendarul străbun), veții au eliberat țara între Munții Ron și Marea Portocalie
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mai destoinic să aducă noi mărturii despre primii locuitori ai pământurilor disputate. Niciodată istoricii n-au fost atât de bine plătiți, niciodată n-au dus-o istoricii atât de bine. Până când... Până acum, când în alte locuri faza disputelor dintre savanți este de mult depășită și cei somați să-și părăsească unde? căminele se împotrivesc cu îndârjire armat. În multe locuri, unii istorici au fost executați după procese sumare, în alte locuri, nici n-a mai fost nevoie de lege pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de mult depășită și cei somați să-și părăsească unde? căminele se împotrivesc cu îndârjire armat. În multe locuri, unii istorici au fost executați după procese sumare, în alte locuri, nici n-a mai fost nevoie de lege pentru eliminarea savanților. Întrucât perspectiva unei conflagrații mondiale este tot mai evidentă, Forumul Suprem al Înțelepților Lumii a decretat că dreptul primului venit se prescrie. În fond, ce-și dorește fiecare om normal? a întrebat retoric Julius Zimberlan de la tribuna Înaltului For. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
2049, a stârnit un entuziasm național, am putea spune, volumul O țară binecuvântată de Dumnezeu a istoricului acad. prof. dr. Ramses Szabo. De fapt, cartea este o alăturare de documente strânse cu migală timp de zeci de ani de către venerabilul savant, documente care atestă fără putință de tăgadă că iubita noastră patrie, Rolanda (Rülland), s-a născut încă din secolul al optulea prin descălecatul lui Roman (Rümann) cel Brav pe Muntele Mare. Când s-a întâmplat clipa aceea minunată și drapelul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de înțelepciune a celor două guverne o mai amână. Dar câtă vreme se va mai putea stopa o dispută mereu alimentată de scrierile iresponsabile ale unor autori iredentiști? Și nu este vorba doar despre jurnaliști inconștienți, ci chiar și de savanți de mare notorietate: de pildă, academicianul Ron Becket a publicat un volum cu studii amănunțite asupra avantajelor oferite de boiaua dulce comparativ cu cea iute. Asta în vreme ce în partea cealaltă a graniței, Academia de Științe Medicale a dovedit (cu cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și cel puțin doi iepuri, războiul ar fi putut fi evitat 12. Din păcate, neputând avea loc un arbitraj internațional, cele două republici surori au fost obligate să-și salveze fiecare propria onoare. (Argumente invocate precum dovezile etimologice aduse de savanții din Republica Vandana de Nord ori dovezi reieșind din două cioburi ale unui vas evident de sorginte sudică au rămas fără efecte.) Luptele dintre cele două republici surori s-au terminat cu 243 morți din nord și 243 morți din
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în litigiu. Dar s-a și ivit o nouă problemă: în fotografiile găsite se poate observa, fără putință de tăgadă, că umanoizii din sud erau în medie cu cel puțin șase centimetri 18 mai înalți decât umanoizii din nord. Așa că savanții din cele două republici surori au emis teorii științifice, validate de cele două academii, prin care nordicii susțineau că sunt urmașii unei civilizații mai vechi, iar sudicii că strămoșii lor au evoluat mai mult. Așa că armele au început să zăngăne
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]