7,856 matches
-
Verde, I-III, pref. H. Müller, București, 1970 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc); Anghelos S. Vlahos, Stăpânul meu Alcibiade, cuvânt înainte Polixenia Karambi, București, 1970 (în colaborare cu Antița Augustopol-Jucan). Repere bibliografice: C. Baciu, Un tablou zguduitor al dezumanizării burgheze, „Scânteia tineretului”, 1956, 2 375; Radu Popescu, „Familia Calaff”, CNT, 1956, 49; Boris Buzilă, „Familia Calaff”, RMB, 1956, 21 decembrie; Georgeta Horodincă, Familia Calaff și cronicarul ei, VR, 1957, 1; C. Voita, Stendhal 1957, GL, 1957, 10; Vera Călin, Microcosmosul familial
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
SCÂNTEIA, publicație apărută la Iași, bilunar, din 3 martie până la 5 octombrie 1919, având subtitlul „Revistă literară, artistică, distractivă”, care de la numărul 3 devine „Literară, artistică, socială”. Director: B. Gr. Verpier. Articolul-program, intitulat Cuvântul nostru și semnat Direcțiunea, afirmă: „Scopul nostru
SCANTEIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289532_a_290861]
-
SCÂNTEIA, revistă apărută la București, săptămânal, între 1 noiembrie 1892 și 25 aprilie 1893. Fiecare număr este deschis printr-o rubrică intitulată „Convorbiri săptămânale” și semnată Democrit, în care se face o trecere în revistă a unor evenimente însemnate din viața
SCANTEIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289535_a_290864]
-
D. Mangeron», Agenția pentru Protecția Mediului Iași, Asociația Nonguvernamentală “Alternative Europene” Resursele proiectului RESURSE UMANE Elevii de la școlile: Grupul Școlar «D. Mangeron », Școala «Maiorescu», Școala « Mihail Codreanu», Școala «Gh. Mârzescu», Școala «Veronica Micle», Grupul Școlar TehnicTargu Frumos, Școala «Axinte Uricariul» Scânteia, Școala Lunca Cetățuii, Școala Pietrosu - Tătăruși Profesorii îndrumători și profesorii însoțitori RESURSE MATERIALE Videoproiector, panouri afișaj, pliante Bugetul proiectului Cheltuielile vor fi acoperite în principal din sponsorizări și prin autofinanțare Diseminarea informațiilor Evenimentul va fi popularizat prin afișe, acțiuni de
Forme de educaţie ecologică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Iuliana Adomnicăi () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1194]
-
A. Toma, poetul proletariatului revoluționar, CNT, 1949, 123; Maria Banuș, Primăvara..., CNT, 1950, 175; Aurel Martin, Poezia lui A. Toma, „Făclia”, 1950, 6 februarie, 13 februarie; Nicolae Moraru, Cântărețul vieții, CNT, 1950, 175; Vicu Mîndra, A. Toma, poetul versului tânăr, „Scânteia tineretului”, 1950, 13 februarie; Sărbătorirea academicianului A. Toma la împlinirea vârstei de 75 de ani, București, 1950; Ion Vitner, Poezia lui A. Toma, București, 1950; Maria Banuș, Lumina omului și a poeziei, CNT, 1954, 35; Gala Galaction, Oameni și gânduri
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
Soroca), prozator. A absolvit în 1964 Facultatea de Filologie la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți. Funcționează ca profesor de franceză, redactor la Teleradio-Moldova (1966-1976), redactor la Comitetul de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți (1976-1978), corespondent la „Scânteia leninistă” (1978-1981), apoi la revista „Alunelul”, unde din 1997 e redactor-șef. T. debutează editorial cu cartea de povestiri pentru copii Casa puiului de soare (1973). A rămas fidel acestui tip de literatură și a mai scris cărțile Verde-căpitan și
TUDOR-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290285_a_291614]
-
Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București (1951). În anul 1953 se stabilește la Chișinău, unde colaborează cu Editura Școala Sovietică, e redactor la gazetele „Tinerimea Moldovei”, „Cultura”, „Moldova” și la radioteleviziune. Primele încercări literare îi apar la București, în „Scânteia tineretului”, „Flacăra” și „Gazeta literară”. Debutează editorial la Chișinău, în 1958, cu placheta Caiet liric. Atât primul volum, cât și culegerile Trezirea viorilor (1963), Drum deschis (1966), Dor de cuvinte (1971) ș.a. vădesc imposibilitatea adaptării lui T., format în alt
TULNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290299_a_291628]
-
de școală la Liceul „Al. I. Cuza” din Ploiești (1961-1973), apoi e student la Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-portugheză, a Universității din București (1974-1978). Profesor la mai multe școli generale din București (1978-1986), devine redactor la cotidianul „Scânteia” (1986-1989), ulterior la „Adevărul” (1989-1990), este secretar general de redacție la revistele „Cărți românești” și „Universul cărții” (1990-1992), director la S.C. Gyr Exim SRL București (1992-1995) și lucrează la Agenția de presă Mediafax (1994-1995), de unde trece redactor și realizator (din
TUCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
vacanță, București, 1996; Jurnalul Revoluției, de la Crăciun la Paște, București, 1999; Pamflete cu sifon albastru, București, 2000; Aforisme, București, 2002; Cartea de aur, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Voci poetice, LCF, 1977, 49; Ioan Adam, Între sunet și sens, „Scânteia tineretului”, 1980, 24 ianuarie; Laurian Arghir, „Idealuri”, „Pentru patrie”, 1983, 3; Dan Zamfirescu, „Idealuri”, SPM, 1983, 13; Artur Silvestri, „Saturnalii”, LCF, 1984, 1; Rotaru, O ist., III, 488-489; Ulici, Prima verba, III, 147-148; Cristea, A scrie, 274-278; Lovinescu, Unde scurte
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
redactor la revista „22” unde va lucra până în 1997. Din 1998 funcționează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, în calitate de consilier la Ambasada României de la Vatican și referent, apoi director-adjunct în Direcția Relații Culturale. În 1985 publică prima schiță în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, cu o prezentare semnată de Florin Mugur. Mai colaborează la „Dilema”, „România literară”, „Arc”, „Creanga de aur” ș.a. Romanul cu care debutează T., Una și aceeași iubire (1986), se înscrie în paradigma literaturii de dragoste, prezentând evoluția sentimentală și
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
Nălucile. Viața în oglinzi, pref. edit., București, 1990. Traduceri: Szinnyei Júlia, Anotimpul jocurilor, București, 1967 (în colaborare cu Gh. Bianu). Repere bibliografice: Aureliu Goci, „Pretexte critice”, RL, 1973, 14; D. Micu, Critică obiectivă, CNT, 1973, 18; Ion Bălu, „Pretexte critice”, „Scânteia”, 1973, 9 604; Florin Mihăilescu, „Pretexte critice”, VR, 1973, 7; Mircea Iorgulescu, „Caruselul”, LCF, 1974, 9; Valeriu Cristea, Literatura criticilor, RL, 1974, 11; D. Micu, Romanul unui critic?, VR, 1974, 6; Ulici, Prima verba, I, 203-204; Valeriu Cristea, „Ipostaze ale
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
au dus și cei din urmă trandafiri”), incluzând și consonanțe cu lirica Elenei Farago, punctată ici-colo de articulări reflexive, poezia scrisă de U. se păstrează în marginile unei palide cumințenii: „Coboară ușurel/ Din lună mii de stropi/ Și cad punând scântei/ Pe frunzele de plopi”. Sunt versuri de vibrație scurtă, cu o tonalitate minoră, deși câteva nu lipsite, mai ales sub aspectul prozodic, de o mică notă personală, dată de cadențări dactilice și rime mai puțin obișnuite. Figurația celor cincizeci de
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
redactor, șef de secție și redactor-șef la revista „Pentru patrie”. Între 1993 și 1997 îndeplinește funcția de consilier de presă al Partidului Social Democrat Român. Colaborator al publicațiilor „Drum nou” (Brașov), „Contemporanul”, „Flacăra”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Tomis”, „Luceafărul”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Săptămâna”, „Viața militară”, „Zig-zag”, U. livrează subiecte de senzație, desprinse din investigații și anchete, transpuse ca literatură polițistă. Debutează în 1976 cu romanul Bătrâna domnișoară n-are alibi, aplicând rețeta succesului întâlnită la autori precum Leonida Neamțu, Petre Luscalov
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
a revistei „Literatorul”, figurează ca membru al comitetului director. Și-a publicat versurile, articolele sau diversele intervenții în chestiuni de literatură în „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, precum și în o seamă de ziare („Scânteia”, „Libertatea”, „Viața capitalei”, „Viitorul”). În poezie, însușirea definitorie a lui T. este iscusința artizanală. Evoluția sa învederează un dar deosebit de a făuri impecabil în orice stil, de a pune în funcție „mașinării romantice”, potrivit unei specificări titulare, sau aflate la
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
cu ilustrații de S. Vladimir, București, 1953; Până dincolo de pădurea vieneză, București, 1957; Agentul, București, 1958; Ultima bătălie, București, 1964; Caseta, București, 1966; Primăvara victoriei, București, 1980; Drumul eliberării, București, 1981; Pe drumul victoriei, București, 1982. Repere bibliografice: Traian Uba, „Scânteia”, 1949, 1501; Aurel Martin, „Ultima bătălie”, „Viața militară”, 1965, 4; Ion Al. Stănescu, Dicționar al oamenilor de cultură, artă și știință din județul Teleorman, Pitești, 1993, 159-160; Noe Smirnov, In memoriam. Traian Uba, „Panoramic radio-TV”, 1995, 25; Cristea, Teleorman, 500
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
București, 1979; Dialoguri despre teatru, Iași, 1980; Tărâmuri pentru Făt-Frumos, București, 1983; Epistole după căsătorie, București, 1993; Dicționarul spiritului tolerant (coordonator general în colaborare cu Romulus Vulcănescu), București, 1997; Lacrima și Peștera, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, „Imperiul neodihnei”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6 647; Dan Cristea, „Ordinea peșterii”, RL, 1971, 5; Constantin, Despre poeți, 231-233; Mincu, Poezie, 59-62; Piru, Poezia, II, 479-483; Aureliu Goci, „Fiul Dunării”, RL, 1977, 35; Doru Mielcescu, Introducere în poezia lui Paul Tutungiu, București, 1977; Cristian
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
secția istorie, a Universității din București, absolvită în 1948, fiind în acest răstimp, succesiv, manipulant și funcționar la Oficiul Livrării Petrolului. Va absolvi și Școala de Literatură „M. Eminescu”. Din 1948 va activa în presă, ca redactor la „Flacăra” și „Scânteia”, apoi intră la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1952-1953), din 1958 până în 1961 fiind redactor-șef adjunct al „Vieții românești”, ulterior redactor-șef la reviste pentru copii și activist la Consiliul Național al Organizației Pionierilor (1967-1972). A fost
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
fost președinte al cenaclului „D. Th. Neculuță” din București (1949-1950). După ce îi vor fi apărut compuneri poetice în revistele pentru copii, debutează propriu-zis cu versuri în 1946, la „Orizont”. Mai colaborează la „Revista literară”, „Flacăra”, „Studentul român”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Scânteia”, „Tânărul scriitor” ș.a. În 1948 publică prima carte de versuri, Vioara roșie. I s-a decernat Premiul de Stat pentru volumul Laudă patriei (1955). Expresie a angajării comuniste („Dar de-i dat s-ajung poet de clasă, / Am să fiu
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Eminescu, Mihail Sadoveanu, Emil Isac, Mihai Beniuc, Mihu Dragomir, Nicolae Labiș, Elisaveta Bagreana. T. este și autor al unor compuneri cu canava epică, de speță baladescă. Mai toate sunt de inspirație dirijată, exprimând ideologia comunistă, precum Balada tovarășului căzut împărțind „Scânteia” în ilegalitate (1949). Chiar și în această zonă a versificărilor conjuncturale meșteșugul e bine stăpânit, ritmurile cantabile fiind caracterizante. De aici, și reușitele lui T. ca autor de versuri pentru copii și ca traducător. A dat versiuni notabile din poeți
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Hristo Botev, N. I. Vapțarov, Elisaveta Bagreana, Pencio Slaveikov și numeroși clasici și contemporani incluși în două cuprinzătoare antologii), a transpus, de asemenea, poemul epic în versuri iambice Albigenzii de Nikolaus Lenau. SCRIERI:Vioara roșie, București, 1948; Balada tovarășului căzut împărțind „Scânteia” în ilegalitate, cu desene de Ligia Macovei, București, 1949; Holde, București, 1949; Vișinul lui Vania, București, 1951; Versuri, București, 1952; Lauda patriei, București, 1955; Vară fierbinte, București, 1956; Versuri alese, București, 1956; Cornul pădurarului, București, 1957; Poet și ostaș, București
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
roșie”, RL, 1969, 16; Niculae Stoian, Ipostazele poetului, VST, 1969, 8; Martin, Poeți, II, 125-129; Virgil Cuțitaru, Cărți și idei, Iași, 1972, 189-194; Martin, Pro Patria, 100-104; Piru, Poezia, I, 353-356; Emil Vasilescu, „În lume nu-s mai multe Românii”, „Scânteia”, 1976, 10 564; Lit. rom. cont., I, 265-268; Rotaru, O ist., III, 109-110; Cândroveanu, Lit. rom., 217-220; Micu, Ist. lit., 335; Popa, Ist. lit., I, 622-625; Dicț. scriit. rom., IV, 606-608; Eugen Negrici, Literatura română sub comunism. Poezia (I), București
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
George Coșbuc, Poezii alese, postfața edit., București, 1979; Nobel contra Nobel, I-II, București, 1988; O mie și una de poezii românești, pref. edit., I-X, București, 1997. Repere bibliografice: Constantin, Prozatori-critici, 124-125; Grigurcu, Idei, 231-240; Ion Lotreanu, Critica debutului, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 427; Cornel Ungureanu, „Prima verba”, O, 1976, 8; Al. Dobrescu, „Prima verba”, CL, 1976, 3; Cornel Moraru, O carte despre debutanți, VR, 1976, 4; Culcer, Citind, 14-17; Vasile Chifor, Critica de întâmpinare, T, 1978, 1; Petru Poantă
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
3; Cornel Moraru, O carte despre debutanți, VR, 1976, 4; Culcer, Citind, 14-17; Vasile Chifor, Critica de întâmpinare, T, 1978, 1; Petru Poantă, „Prima verba”, II, ST, 1978, 10; Iorgulescu, Scriitori, 348-350; Ungheanu, Lecturi, 301-306; Costin Tuchilă, „Prima verba”, II, „Scânteia tineretului”, 1979, 9 352; Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 110-112; Culcer, Serii, 104-109; Grigurcu, Critici, 389-399; Tomuș, Mișcarea, 324-326; Valentin Tașcu, Fuga fiului risipitor, ST, 1983, 5; Gheorghiu, Reflexe, 121-126; Grigurcu, Între critici, 226-230; Constantin Trandafir, „Confort
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
România liberă”). În timp, este prezent în diferite cenacluri („Ienăchiță Văcărescu”, Junimea). Încurajată de poetul Florin Mugur, încercarea de a publica în 1981 un volum de proze scurte eșuează, fiind respins de cenzură. Debutează în 1983 la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” cu proza După avioane și iepuri, și editorial cu romanul Cartea păcatelor (1996). Au urmat alte romane și culegeri de nuvele ori povestiri, texte ale sale fiind incluse în antologii alcătuite de Dan Silviu Boerescu sau de Gheorghe Crăciun
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
VĂDUVA, Alecsandru (2.VIII.1948, București - 22.V.2006, București), prozator. După absolvirea liceului și a unor cursuri de stenografie (1969), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1969-1974). Debutează la „Scânteia pionierului” în 1962, iar editorial cu romanul La indicativul prezent, apărut în 1971. Narațiunile lui V. sunt însăilări confuze pe tema dramei provincialului inadaptat la oraș. Gafeur în dragoste, acesta își revigorează filosofia vieții prin apropierea de natură, recurent fiind
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]