3,232 matches
-
sau mai puțin literare, cu accente stilistice mai fruste câteodată, dar autentice, netrucate, nu va da seamă de vreo "tragedie americană", ci doar de apăsătoarea contemporaneitate civică și, uneori, culturală românească privită de la Iași între anii 2009 și 2014. Notațiile "scepticului de serviciu" din acest Jurnal ad-hoc nu au cum să epuizeze caleideoscopul iritant al faptului divers sau vârtejul amețitor al succesiunii faptelor istorice din realitatea imediată a ultimilor ani din România. Sau din "irealitatea mediată". Chiar dacă fatalmente incomplete și restrânse
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acesta nu este un jurnal", mă voi simți mai aproape de Magritte în efortul de a descifra ce se ascunde sub aparența realului în lumea suprarealistă în care am fost condamnați să trăim. Iași, decembrie 2014 2009 1 ianuarie 2009 " Sunt scepticul de serviciu al unei lumi în agonie" scria Cioran, la finele deceniului al optulea, în ale sale, ultime, Mărturisiri și anateme. Nu era aici doar o figură de stil, o înfloritură paradoxală, o marcă stilistică a celui care își pusese
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
legislativă franceză care i-a garantat contractul negociat în anii '50, spre disperarea proprietarului), precum și comentariul rafinat vitriolant, l-au făcut pe Cioran, ieri, ca și azi, extrem de popular și citit. Simpatia necondiționată, irațională câteodată, pe care o stârnește opera scepticului din Rășinari constituie un neașteptat exemplu că și Rațiunea poate genera adulație, că retragerea din fața reflectoarelor poate fi, câteodată, un minunat exercițiu de a ieși la lumină căruia orice scriitor reponsabil se cuvine să îi dea curs. Sub acest semn
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
necesar totuși, fie și pentru a nu uita că, uneori, excesul de raționalitate poate duce, ca un blestem ignorat, la Alzheimer. Lecția cumplită a destinului poate veni pe neașteptate sau pe nemeritate, oricând. Mă voi strădui, deci, să fiu un sceptic "vaccinat", cu jumătate de normă, atent totuși la slujbă (în dubla sa accepțiune de serviciu și de ritual). 5 ianuarie 2009 Termenul de provincial, astăzi cu o evidentă conotație negativă, peiorativă, nu a fost așa dintotdeauna. În ale sale, celebre
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
primul pamflet din istoria literaturii franceze). Așa că, vorba tovarășului Lenin (a cărui "operă" filosofică erau niște caiete de conspecte): "Ce-i de făcut?" Cel mai la îndemână răspuns ar fi "stârpirea jivinelor la vot". Mă grăbesc, totuși, să spun că sceptic nu e deloc sinonim cu naiv, dimpotrivă! Așa încât trebuie început mult mai adânc pentru a ajunge departe. Intâi, cu intrarea în legalitate și în normalitatea românească a normelor europene privitoare la demnitatea și autonomia (nu secesiunea, bineînțeles, să nu cumva
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
plasarea șmecheră a responsabilității și a finanțărilor exclusiv în spinarea autorităților "provinciei", ci regândirea sistemului de alocații bugetare pentru capitole cu obiective pe termen lung, de urmărirea cărora să se ocupe aceste servicii. Și, evident, depolitizarea lor. Dar, după cum spuneam, scepticul nu e deloc sinonim cu naivul. Pe scurt, să nu ne temem de destinul nostru ca provincie demnă, centru regional (ca și cu provincia, regiunea are o poveste proprie din care nu lipsesc Chișinăul și Cernăuțiul) de iradiere a civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu vom avea decât un caraghioslâc de descentralizare, prin deresponsabilizarea culpabilă a unui guvern impotent, care-și transferă neputința în ograda aleșilor locali. 14 septembrie 2009 La patru decenii de la aselenizarea americană (reală sau, dacă ar fi să dăm crezare scepticilor, filmată la Hollywood), am devenit și noi jucători în tehnologia spațială și specialiști la aruncat avioane. Ba chiar ajungem să fim sensibili și la superstiția legată de numărul 13, dacă mă gândesc bine, ca om care încerc în zadar, din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sale intermilaneze. Cel care se autodesemnează semi-ironic drept " Alesul" (amintindu-ne, înțepător și petilant, că "nici Iisus n-a fost iubit de toată lumea"!), portughezul cinic și șfichiuitor a demonstrat că e cel mai bun antrenor de pe planetă chiar și unui sceptic acid ca mine, care nu prea agrează acest gen iritant de autopromovare agresivă. Deja nu mai are importanță dacă va reuși Inter-ul condus de el să învingă teutonii de la Bayern, José Mourinho este adevăratul câștigător al competiției din acest
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu faptul divers, ci doar cu o sinceră trecere în revistă a unei experiențe personale. În ceea ce mă privește, eu nu sunt deloc un fan Cioran, în ciuda faptului că toată publicistica mea post-decembristă a stat sub umbra ocrotitoate a rubricii " Scepticul de serviciu", formulă al cărei copyright e limpede până și pentru cei mai puțin familiarizați cu cartea. L-am descoperit pe Cioran în anii '80 în biblioteca profesorului Al. Andriescu și am fost extrem de mândru, cu sentimentul euforic al unei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
al egalității de șanse și cred că lumea politică românească este dominată încă, majoritar, de țoape masculine, primitive și necizelate, care tratează femeile ca pe niște obiecte, care promovează, grohăind, dame doar ca adjuvant estetic sau hormonal al "șefului", sunt sceptic că o astfel de soluție ar putea fi legiferată în România. Și nu pentru că femeile însele sunt, câteodată, propriul lor adversar, ci pentru că nu cred în soluțiile impuse după importuri care nu au fost asimilate critic. Cred că o schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aici prin clădire după ce am văzut descinderea șerifului județean, la aceste instituții, cu un aer mai curând de control și îndrumare decât de îngrijorare. Iar despre puterile celor doi vicepreședinți de a negocia vreo șpagă eu aș fi mai curând sceptic în condițiile în care, de vreo trei ani, e o întreaga mascaradă cu luatul și datul birourilor și a competențelor adjuncților de către președinte, dar cine poate ști de partea cui este cu adevărat adevărul? Mai stăm pe recepție, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Eul suveran. Paradigme lovinesciene, editată abia în 1994; un post-scriptum explică drama unei epoci: „Eul suveran a așteptat lumina tiparului douăzeci și doi de ani. Eseul a fost gândit și scris în 1972, aproximativ în aceeași perioadă în care Lovinescu, scepticul Lovinescu simboliza pentru tot mai mulți intelectuali români refuzul regiei politice și chinurile apropierii de realitate”. Nu va fi socotită o surpriză apariția, în 1999, a unui „jurnal american”, Strategia disperării. Este o biruință a spiritului critic liber care nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
ale negocierilor pot participa chiar șefi de state ori de guvern, unul dintre avantajele negocierilor constituindu-l posibilitatea de a se desfășura cu alte mijloace de soluționare ori se pot relua la nivele diferite de reprezentare. Există teoreticieni care sunt sceptici în legătură cu importanță diplomației în soluționarea conflictelor, considerând că într-o lume anarhica negocierile nu au o foarte mare importanță; cu toate acestea, diplomația este importantă tocmai prin faptul că reprezintă două state care stau la masa negocierii și discută.117
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Drieu, acesta ar trebui să-l aibă. În schimb, capricios și insensibil la marele său rol istoric, el nu e decât cutia de rezonanță a unui destin pitic: Francezul, așa cum l-au făcut Îmbelșugatul și tihnitul pământ al Franței, raționalismul sceptic și demisionar al lui Voltaire și al ultimului institutor, Își revine din război, unde s-a dus din indiferență și unde s-a derobat printr-o nepăsare totală după ce a fost pus la Încercare. (...) Francezul, atât de departe de zei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
credinței. Ceea ce nu putem cunoaște, putem crede; liberi suntem a avea o credință rațională despre ceea ce nu putem cunoaște științific. Credința nu poate fi atinsă de săgețile scepticismului, ci numai teologia națională. Deci mai presus de raționalismul dogmatic și empirismul sceptic este nevoie de o instanță superioară, un punct de vedere mai înalt. Aceasta este „critica”, care în loc să afirme sau să nege dogmatic valoarea rațiunii sau a experienței, se mulțumește a le examina critic, în ce constă valoarea și limitele lor
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
să încep promovarea jogging-ului acum mai mult de patru decenii, când eram doar o voce în sălbăticie oricând subiectul antrenamentului rezistenței sau al condiției fizice apărea. Probabil că baza cunoștințelor mele sau părerile mele nu erau destul de convingătoare pentru sceptici, dar pur și simplu mă cunoșteam; eram un dependent de experiențe lungi și eram nerăbdător să îmi văd dependența răspândindu-se printre alții. Mi-am dobândit cunoștințele crude ale limitelor fizice și beneficiilor de pe urma exercițiilor în primul rând datorită proceselor
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
numesc Gogol, Dostoievski și Mihail Bulgakov, René Guénon și Vasile Lovinescu (acestuia îi consacră în 1997 și un eseu, Contemplatorul solitar), generația „Criterion”, de la care preia strategii / moduri de raportare la realitate: bunăoară, de la Emil Cioran luciditatea dureroasă cu care „scepticul de serviciu” scrutează tradiția și identitatea culturală a românilor, dar și iluziile omului occidental și ale omului în genere; de la Mircea Eliade dialectica sacrului, lectura „semnelor” și soteriologia, propuse omului secularizat pentru a-și depăși paupertatea ontologică. Cu toată încărcătura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
avantaj, mai ales cînd adevărul le-ar aduce pagube. (Baker și Milsom 1986:441) Totuși, în ciuda introducerii pedepsei pentru infracțiunea de sperjur, declarațiile făcute sub jurămînt au continuat să fie asociate posibilității de intervenție a justiției divine. Mai tîrziu, atitudinea sceptică față de veridicitatea mărturiilor nedepuse sub jurămînt a ajuns să se datoreze libertății persoanei de a spune orice și absența unei invocări a justiției divine (cf. Spencer și Flin 1990:49-55). Depunerea jurămîntului de către acuzat are o istorie mai complicată. Acuzații
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înțelesul: "Nu mă duc la X; vreau doar să te păcălesc spunîndu-ți că mă voi duce într-acolo". Această alternare a presupunerilor constituie baza unei glume evreiești tradiționale, prezentată de Freud (1960:115) ca paradigmă a ceea ce el numea subclasa sceptică a glumelor tendențioase. În relatarea lui Freud: Doi evrei se întîlnesc într-o gară din Galiția. Unde mergi? întreabă primul. La Cracovia, răspunde celălalt. Ce mincinos ești! exclamă primul. Spunîndu-mi că mergi la Cracovia, vrei să mă faci să cred
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care l-am citit. Romanele mai realiste care au început să apară în Anglia în secolul al XVIII-lea erau prezentate publicului într-o manieră ce punea accentul pe veridicitate, chiar atunci cînd conținutul lor putea fi considerat nerealist de către sceptici. Uneori ele pretindeau a fi jurnale recent descoperite sau aparținînd unor persoane decedate. Această modalitate fusese deja utilizată de către Cervantes la începutul secolului al XVII-lea. Putem spune că în aceste romane existau deseori două feluri de afirmații false. De
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
considerată de mulți drept o "erezie", întrucît amestecă mai mult sau mai puțin conștient precum în scenariul păcatului originar binele cu răul, adevărul cu eroarea. Scopul unei atare erezii vrea să fie, însă, unul benefic: acela de a conștientiza pe "sceptici" de adevărurile rațional exprimate ale Bibliei și, în consecință, de a le stimula o esențială nevoie de credință. 14 Că motivul căderii este acela care se regăsește și în "mitul peșterii" povestit de Platon (întemnițații din grotă aveau șansa de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu fie întotdeauna pe deplin conștient"47, acestor strategii le-ar putea fi asociat un atribut ideologic, întrucât ele își extrag resursele din cadrul social și politic valorizat inclusiv la nivelul imaginarului social în care ideile și, deci, cunoașterea sunt produse. Sceptici sau failibiliști, revizioniști ai epistemologiei, metodologiști, anti-metodologiști sau pur și simplu rebeli, gânditorii modernității nu au putut fi indiferenți la condițiile sociale, politice și istorice ale acestei epoci, promovând în consecință proiecții epistemologice în care elementul ideologic, în sensul său
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
discutată în mod explicit, dată fiind regăsirea resurselor sale intelectuale în filosofia empiristă britanică. Deloc întâmplător, și teoreticienii politici contemporani care se înscriu în această epistemă insistă asupra diferenței dintre cunoașterea practică (knowing-how) și cunoașterea tehnică (knowing-what)51. De pe poziții sceptice cu privire la extinderea posibilităților de cunoaștere până acolo încât aceasta din urmă să devină una "totală", teoreticieni conservatori de talia lui Michael Oakeshott au glisat înspre un pesimism epistemologic de natură să tempereze credința unei cunoașteri perfect "raționale" a lumii noastre
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
sintaxa abruptă, eliptică proiectează aceste „vecernii” în vag și în nedeslușit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopții” care declanșează resorturile profunde ale vieții, dar și ațâță, demonic, instinctele. Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefață scrisă de Liviu Rebreanu, îmbină ficțiunea cu documentul, într-o narațiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
sunt mai greu de evaluat. Betts (2000), deși recunoaște necesitatea strategiei ca ingredient pentru a eficientiza războaiele din punct de vedere politic și a le justifica din punct de vedere moral, de a lega mijloacele militare cu scopurile politice, este sceptic asupra rolului strategiei ca instrument al victoriei (Betts, 2000, p. 5). El argumentează că strategia este o iluzie ce leagă mai degrabă politicile de operații și tactici decât pe acestea din urmă Între ele. În urma unei abordări critice, cu exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]