3,866 matches
-
a construit numai 47... - Venea multă lume la dânsul și banii s-au adunat. Ispite la noapte - Moliftele Sfântului Vasile? Sunt ca un blestem pentru diavol și el automat se răscoală. El citea de la 20 de ani. Ajunsese ca un schelet și s-a rugat să-l lumineze. Și s-a auzit un glas din cer. «Continuă, că nu vei muri!» Îl căuta multă lume. Niciodată nu era singur. Prin 1983, venise o fată de 22 de ani. Rupea hainele de pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vă meargă mintea bine când ne coaceți alte dări, afli că te Îndatorezi pe cel puțin o lună Înainte. Ce să mai spunem de mâncare ? Aia nu mai este necesară, pentru că se recomandă silueta cât mai uscată acum, sau chiar scheletul. Vrei să mai caști gura să mai ceri cumva și medicamente ? De unde atâta neobrăzare, că doar banii tăi de sănătate trebuie să Întrețină atâția oameni importanți. Și apoi mai uită-te și În calendar și adu-ți aminte câți ani
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
din aptitudinile nereușite ale logicii, așa cum se vrea ea, prea formalistă în judecata logicienilor, este că ei reduc raționamentul la o schemă rigidă, adică la o formulare care nu corespunde mersului natural al gândirii. Printre altele, o schemă împinsă până la schelet și care reduce logicul la un exercițiu, la o șaradă, face ca raționamentul să piardă în intensitate și să se transforme într-o formă de obediență, care este și prea ritmică, și prea îngăduitoare față de felul viu în care mișcările
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
da viață“ factorului de absență al vieții; el pune în relief absența vieții din viață, lipsa sevei vitale, lipsa, adică, a mișcărilor lichide care irigă organismul vieții; - o lipsă care, ca atunci când valurile se retrag, lasă să se vadă, dedesubt, scheletul, elementul rigid, duritatea unui sol sterp, în care mineralul nu este decât mineral, adică este atât de gol pe dinăuntru, nediferențiat, pe cât este lipsit, în afară, de gesturi fluide, mlădioase. Când elementul de automatizare dictează comportamentul (cum zice Bergson despre
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Aerul încețoșat de albastru, umbra catifelată a clematitelor, mirosul de regina-nopții și de petunii. Straturile de trandafiri ai Sophiei, luminoși în penumbră, dincolo de ele, în grădină, două scaune de răchită, alăturate. Neliniștitoare alăturarea celor două scaune goale, păstrând ca un schelet o posibilă conversație dusă în șoaptă. Dar, dând la o parte neliniștea aceasta, Profesorul simte iarăși, ca o dulce remușcare, ca un dulce fior, că e vară... E vară - e vară - e vară... Și câte veri ?... Și ce fel de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pensionară pe caz de boală, îmbătrînită înainte de vreme, nevrozată de gîndul că-i cineva, fără să aibă acoperirea valorică. Se mai crede frumoasă și se poartă ca atare. E ridicolă pînă la umilință. Ce mai știi de Teona? Mihai tresare. Scheletul metalic al scaunului scîrțîie prelung cînd el se întoarce mai bine spre Vlad. Întrebarea asta, pusă așa direct, a rotit lumea o dată în jurul lui. Deci nu mai știi nimic de ea! oftează Vlad. Păcat! La un spectacol, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și, dîndu-și capul pe spate, parcă să-l vadă mai bine, îl privește îndelung. Ia pe dibuite de pe masă dosarul cu textul scenariului și-l flutură: Puțin! Și-apoi, un scriitor nu-i caracterizat prin scenariile de film, care sînt scheletul unei viitoare opere cinematografice. De la tine, eu, Simona, aștept cărți. Pentru că ai acuși patruzeci de ani. Ca dramaturg, ești terminat, așa cred. Ai avut o explozie, ai scris niște piese și-ai pierdut unul-două trenuri, iartă-mă !, chiar tu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
închis în temniță, spune să i se taie c-o secure brațele pîn-în coate și picioarele pîn-în genunchi, și-n fine zvârle pe bărbatul schilod, viu încă, peste cap într-o prăpastie, unde acesta zăcu inundat de sângele său între schelete de fiare moarte și, lăsat în prada păsărilor răpitoare, își dă cea din urmă suflare abia după trei zile. În așa ticăloșie se săvârși un stăpânitor în floarea bărbăției încă, căruia nu-i lipseau nici puterea de acțiune, nici alte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu s-a îngrijit de-a da actorului puncte pentru o concepere ideală, chiar acolo e de dătoria actorului ca prin fantazia sa proprie să adaoge în cele date cele ce lipsesc și să privească datele poetului ca părțile unui schelet din care el să-și organizeze un caracter întreg, astfel precum anatomul comparativ, care poate să se laude că dintr-un singur os el poate să recunoască natura esențială a întregului animal. Daca actorul își crează în modul acesta un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
greutatea uscată a plantelor ce se cultivă, a rădăcinilor, trupinei, foilor, seminței, consistă din materii cari-și au originea în acele părți solide ale pământului din cari ele au crescut. Fiece organ din ramuri, din trunchi, din foi are un schelet în forma mrejei, care consistă din materie anorganică, a cărei bază [e] sau siliciul sau calciul. Siliciul, pe care-l găsim în cele mai deosebite forme, ca nisip alb, ca cremene, ca cristal de cuarț, formează mai mult decât 60
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ghicitoare, tineri gentilomi, am această revelație: coșmarul suprem ar fi să traversez, pustii, sălile acestea. Copil fiind, după prima vizită la Muzeul Antipa, mi-am imaginat înainte de a adormi că m-aș afla în clipa aceea, singur, în sălile cu scheletele de mamuți, cu cimpanzei, cu anaconde, cu hiene, cu toate orătăniile lumii puse în formol, împăiate în vitrine sau înălțate pe socluri. Nu știam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieții mele: pentru că în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În Madagascar?", face o pauză lungă, ne zâmbește hâtru și își degustă poanta bâțâind din cap: "În Madagascar? Păi uite cum e în Madagascar..." Simțim că ne sufocăm de curiozitate. "În Madagascar, la trei ani o dată, toată lumea dezgroapă câte un schelet, dansează cu el o zi și pe urmă îl îngroapă la loc. Poate că eu am murit și că dansați cu mine!" Toți cei de față încep să țipe și să vorbească în același timp, eu strig "liniște!", după care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și să vorbească în același timp, eu strig "liniște!", după care ședința se duce naibii, pe scena în care Vlad Zo s-a ridicat de la masă și îi arată fetei de vizavi care ar fi tehnica exactă a dansului cu scheletul. duminică, 22 septembrie Astăzi la prânz, orgie culinară la hacienda doctorului Irinel Popescu. Am fost cu profesorul Setlacec, cu Catrinel și cu Andrei Pleșu. Doamna doctor ne-a propus următoarea suită: o "intrare" cu icre negre și somon, apoi mici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unele dintre ele aparțin unei populații pașnice, cu o viață sedentară 105. În cadrul ritului de înmormântare o mare parte din cei înhumați au brațele întinse de-a lungul corpului, dar se observă și diferențieri de la această regulă. O parte din schelete au brațele dispuse pe abdomen, iar altele au un braț așezat pe bazin și altul în lungul corpului 108. De asemenea, s-au descoperit cazuri în care defunctul avea mâinile împreunate pe piept. În necropola de la Pojejena, identifi cată în
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Fenomenul uman, coperta are culoarea albastru pal a cutiilor cu bomboane care sînt oferite la botez, iar autorul, care a oficiat liturghia În plin deșert Gobi, a fost și un savant care a căutat amprentele digitale ale lui Dumnezeu pe scheletele unor australopiteci. La fiecare pagină, Își Încîntă cititorul prin cuvinte care Încep toate cu majuscule, Sensul Cosmic, Ultra-Umanul, Omega, Noosfera. De la Începutul perioadei de reculegere, citeam cu pasiune, sărind peste numeroasele pagini din care nu pricepeam nimic, lucrarea acelui iezuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să iei masa și Îmi povestești ceva noutăți. Și eu am ce să-ți povestesc. — Una din zilele astea, negreșit. — Mă mărit, Daniel. Am rămas uitîndu-mă la receptor. Am avut impresia că picioarele mi se afundă În pămînt sau că scheletul mi se micșorează cu cîțiva centimetri. — Daniel, mai ești acolo? — Da. — Te-a surprins. Am Înghițit o salivă de consistența betonului armat. — Nu. Ce mă surprinde e că Încă nu te-ai măritat pînă acum. Nu ți-or fi lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
principale, asigurată cu lanțuri și cu un lacăt de mărimea unui pumn. Ferestrele de la primul nivel erau astupate cu scînduri acoperite de iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
praf ni se așternea la picioare, fără alte urme decît ale noastre. Pereții, goi, se aprindeau la chihlimbarul flăcării. Nu existau mobile, nici oglinzi sau lămpi. Ușile rămăseseră În balamale, Însă clanțele din bronz fuseseră smulse. Vila Își arăta doar scheletul despuiat. Ne-am oprit la baza scărilor. Privirea lui Julián s-a pierdut În sus. S-a Întors o clipă să mă privească și am vrut să-i zîmbesc, Însă În semiîntuneric abia ne ghiceam privirea. L-am urmat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
culoarea chihlibarului răspîndindu-se peste mare, iar spiralele de foc și de fum urcînd la cer asemenea unor șerpi de lumină. CÎnd pompierii au izbutit să stingă flăcările, cu puțin Înainte să se crape de ziuă, nu mai rămăsese nimic, În afara scheletului de cărămizi și metal ce susținea bolta. Acolo l-am Întîlnit pe Lluís Carbó, care lucrase ca paznic de noapte vreme de zece ani. Se uita la molozul fumegînd, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Sprîncenele și părul de pe brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toată ziua, de dimineața până la ceasul când pleca cireada. Era atât de slăbită din pricina tuberculozei, încât ședea din ce în ce mai mult cu ochii închiși, cu tâmpla lipită de stâncă și ațipea, respirând greu; fața îi slăbise, parcă ar fi fost a unui schelet, broboane de sudoare îi apăreau pe frunte și pe tâmple. Așa o găseam întotdeauna. Veneam pentru câteva clipe și nici eu nu voiam să fim văzuți. De îndată ce apăream, Marie tresărea, deschidea ochii și se repezea să-mi sărute mâinile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care cititorii îl cunosc deja și, în al doilea rând, Ippolit. Ippolit era foarte tânăr, de vreo șaptesprezece, poate chiar optsprezece ani, cu o expresie inteligentă, permanent iritată, pe fața ce purta urmele teribile ale bolii. Era slab ca un schelet, palid, ochii îi străluceau și două pete roșii îi ardeau în obraji. Tușea fără încetare; fiecare cuvânt al lui, aproape fiecare respirație erau însoțite de câte un horcăit. Se vedea tuberculoza ajunsă într-un stadiu destul de acut. S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trage din asta orice concluzie vor dori. Totuși, n-aș dori ca acest manuscris să fie dat publicității. Îl rog pe prinț să păstreze un exemplar, iar ultimul exemplar să i-l transmită Aglaiei Ivanovna Epancina. Aceasta-i dorința mea. Scheletul meu îl las moștenire Academiei de Medicină, în folosul științei. Nu-i recunosc nimănui dreptul să mă judece și știu că mă aflu acum în afara puterii oricărui tribunal. Nu-i prea mult timp de când m-a distrat o ipoteză: ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împușcă, generale, mult stimate generale, dar totuși... căci sunt aici stăpân. — Ascultați, domnule Terentiev, spuse Ptițân luându-și rămas-bun de la prinț și întinzându-i mâna lui Ippolit, mi s-a părut mie sau spuneți în caietul dumneavoastră că vă lăsați scheletul drept moștenire Academiei? E vorba de propriul dumneavoastră schelet, adică vă lăsați oasele prin testament? — Da, oasele mele... Asta e! Căci s-ar putea greși; cică a mai fost un asemenea caz. — De ce-l întărâtați? strigă prințul deodată. — L-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aici stăpân. — Ascultați, domnule Terentiev, spuse Ptițân luându-și rămas-bun de la prinț și întinzându-i mâna lui Ippolit, mi s-a părut mie sau spuneți în caietul dumneavoastră că vă lăsați scheletul drept moștenire Academiei? E vorba de propriul dumneavoastră schelet, adică vă lăsați oasele prin testament? — Da, oasele mele... Asta e! Căci s-ar putea greși; cică a mai fost un asemenea caz. — De ce-l întărâtați? strigă prințul deodată. — L-ați făcut să plângă, adăugă Ferdâșcenko. Dar Ippolit nu plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la ce ispite de dispariție te supun, deschizîndu-și sufletul spre tine și tu ridicând - cu freamăt și îndurerare - lespedea surîsului! Germinația fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem viața de câte ori cugetăm, încît un gânditor absolut ar fi un schelet ce și-ar ascunde oasele în... transparența gândurilor. Paloarea e culoarea ce-o ia gândirea pe fața omenească. Destin nu există decât în acțiune, fiindcă numai în ea riști totul, fără să știi unde vei ajunge. Politica - în sensul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]