4,125 matches
-
revoluționare majoră în practica scriiturii dramatice, definind textul pentru teatru nu ca pe un simplu dialog, ci ca pe o asociere strânsă între dialog și didascalii. De acum înainte, partea discursului didascaliilor va crește din ce în ce în sânul scriiturii, iar autorul dramatic își va revendica la modul deschis un drept de a decide asupra regiei. 2.4.3. Sensibilitatea comediantului Chestiunea sensibilității comediantului constituie obiectul unei mari dezbateri de-a lungul întregului secol al XVIII-lea, care acordă un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
câteva tragicomedii, mai bine de două sute de comedii, nu este un teoretician în sensul obișnuit al cuvântului. Om de platou, el își scrie foarte repede piesele pentru trupele de comedianți de care este legat prin contract. Practica sa neîncetată în scriitura dramatică, frecventarea asiduă a actorilor ca și a sălilor de spectacol i-au permis să construiască o gândire pur personală, atât asupra legăturii dintre textul dramatic și joc, cât și asupra scopului teatrului. El ne aduce la cunoștință acest lucru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
abandonarea improvizației și a măștilor, două tehnici de joc tributare una alteia. Comedianții dell'arte pot improviza, pentru că ei încarnează un tip imuabil, înscris invariabil, cu ajutorul măștii, pe fața lor. 4.2.1. De la improvizație la text Goldoni degajează progresiv scriitura din cadrul jocului, impunându-le actorilor un text. Dacă nu-și realizează reforma decât în etape, acest lucru se explică prin faptul că trebuie să țină seama de practică 60. Este constrâns, la începutul carierei, să redacteze simple canavale, în tradiția
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Memoriile sale, că, mai mult decât de miraculos 62, sufletul omului este sedus de ceea ce este simplu și firesc." Acordând personajelor sale un comportament familiar, punând în gura lor cuvinte luate din viu grai, Goldoni proslăvește firescul, atât în scriitură, cât și în joc. "Stilul, l-am dorit așa cum i se potrivește Comediei, scrie el în prima parte a Memoriilor, adică simplu și firesc, nu academic sau elevat. Marea Artă a Poetului Comic este să se atașeze întru totul Naturii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Capitolul IV Trecerea spre modernitate Teatrul european s-a transformat mai mult în secolul al XX-lea decât o făcuse vreodată de la Renaștere încoace. Schimbările au avut loc când datorită unor autori dramatici, când datorită regizorilor. Influențele în teatru între scriitura dramatică și condițiile de reprezentare sunt totdeauna reciproce, fie că este vorba de o inovație arhitecturală, de o concepție nouă a raporturilor actori/spectatori, sau de apariția unor noi modalități de joc. Cu Naturalismul s-a sfârșit, definitiv fără îndoială
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un loc plin de simboluri. Jarry, mai revoluționar, o tratează ca pe un spațiu cu totul abstract în care nu numai că realismul nu mai are loc, dar convențiile sunt în mod ostentativ afișate. Fondator al teatrului modern, el orientează scriitura dramatică și regia pe căile care sunt astăzi și ale noastre. Platitudinea regiilor naturaliste a provocat nu numai o stare de oboseală față de jocul imitativ, ci chiar de suspiciune cu privire la actor, judecat inapt să traducă universul mental al scriitorului. Simboliștii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obstacol, realizarea materială devenind atunci secundară." Influența lui Appia asupra autorilor dramatici care, de acum înainte, vor lua obiceiul de a nota, în indicațiile lor scenice, variațiile luminii, este decisivă. Toți vor exploata, în decursul secolului al XX-lea, în scriitura lor, potențialitățile pe care le oferă jocurile de lumină pentru crearea de atmosferă. Notarea "momentelor de întunecime" (les "noirs") le va permite de asemenea să creeze efecte brutale de ruptură. Datorită jocurilor de lumină care pun în valoare gesturile actorului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dansează, pentru aceste motive alăturate că ea nu este o femeie, ci o metaforă, rezumând unul din aspectele elementare ale formei noastre, spadă, cupă, flori etc., și pentru că nu dansează, sugerând, prin miracolul făcut din scurtări și elanuri, cu o scriitură corporală, ceea ce ar necesita paragrafe în proză dialogată, ca și descriptivă, pentru a fi exprimat, în redactare." Maeterlinck, în Menus propos (Cuvinte neînsemnate), își dorește un teatru în care un simbol, investit cu forța vechilor idoli antici a căror singură
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nasul etc. Este suficient să se miște una dintre ele pentru ca expresia feței să se transforme. Figura 5 Le Vieux-Colombier, de Jacques Copeau Figura 6 Teatrul total, al lui Walter Gropius (1927) O asemenea evoluție a scenei va schimba cursul scriiturii unor autori dramatici. Arrabal, în Dumnezeu atras de matematică (Dieu tenté par les mathématiques), piesă scrisă în 1957 și realizată în 1965, folosește panouri mobile care, pe o față, au oglinzi drept unic decor. Personajele, care evoluează țepene ca niște
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acordă într-adevăr multă importanță scandării pe care tăcerea, lăsând să fie ghicite niște arierplanuri misterioase în sufletul personajului, o conferă jocului El a utilizat procedeul, cu o fecunditate neasemuită, ne-spusului, cu ocazia creării pieselor lui Cehov, grele în scriitura lor. El mai insistă mult asupra noțiunii de "contact", adică asupra a tot ceea ce este susceptibil, în gest, să dea greutate personajului, arătând relațiile pe care le întreține cu ceea ce-l înconjoară. Astfel, privirea, auzul, mersul, modul de a se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scopul creării unei sinteze a artelor, se închide în 1933, când Hitler îi alungă de acolo pe aproape toți artiștii. 26 Apartenența lui Artaud la mișcarea suprarealistă, chiar dacă nu este decât de scurtă durată, a lăsat urme de neșters în scriitura sa, în special în primele sale poeme, curat suprarealiste. A exercitat chiar el un rol de prim-plan în sânul mișcării. Mai multe texte, semnate de Suprarealiști pe la 1925, în care este de recunoscut chemarea spre Orient contra raționalismului occidental
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încorsetări inutile, dar și dorința de evidențiere a propriei individualități prin detașarea de direcția comună. Numeroase alte fragmente din lucrări epice precum Boris Sarafoff, Zig-Zag, Poveste, Poetul Vlahuță, întrerup cursul prestabilit al expunerii tradiționale, dezvăluind intime detalii ale modului de scriitură convențional, la care refuza să adere dintr-un impuls al autoizolării, grefat pe convingerea incompatibilității valorii autentice cu rigiditatea normelor care impietează și nu îmbogătesc sensurile artei. În privința celui de-al doilea aspect, este de menționat tehnica zig-zag-ului. Inaugurată de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul fantastic al "Sinecorzilor", în "moftul" lumii caragialiene. Ceea ce reiese din cele câteva exemple selectate, este că modul ironic rămâne tributar modelului caragialian atât de scriitură, cât și de "diplomație", de șiretenie necesară scriitorilor integri, care sunt constrânși să recurgă la ironie pentru a dezvălui ceea ce nu pot spune fățiș. Caragiale a fost, indubitabil, pentru astfel de autori, un partener din umbră care le-a validat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
frecvent utilizatul termen denigrator de "spanac" și chiar mai drastic de către Urmuz, prin intermediul parabolei ce se întrevede în episodul luptei "uriașe"101 dintre cei doi eroi literaturofagi, Algazy și Grummer. În epopeea celor doi, ideea colapsului prin revărsare hemoragică de scriitură parazitară, transpare din ironia care se poate identifica în imaginea literaturii agonice, pe care învinsul Grummer "o vomită în mâinile lui Algazy"102, dar pe care bătrânul o refuză cu dispreț, considerând că "tot ce i se oferă este prea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atunci lucrurile apar altfel. Nea Jenică devine un bătrân sfătos (prezența burții în acest caz e obligatorie), iar colegul care a zis despre mine că citesc literatură pornografică, un ins plin de haz.20 La Mircea Horia Simionescu, suprapunerile de scriituri, inadvertențele, reluările, labirintul de labirinturi, simultaneismul, stilul parantetic, melanjul de limbaje, etc., subordonate unei invenții epice uluitoare, sunt, în ultimă instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
duce la cultură și satisfacții rare, nu e bucurie intensă fără chelălăituri"21. Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin meta și intertextualitate (parodie, pastișă și reflecție asupra scriiturii), literaturizarea totală. Texte precum Smărăndița. Roman modern, Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din neterminata Poveste dezvăluie și în acest
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată într-un nou tip de scriitură, caracterizată esențial print-un înalt grad de originalitate în peisajul extrem de diversificat al literaturii române la cumpăna deceniilor șapte-opt și cu mare putere germinatoare în spațiul literar al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
O estetică a urâtului, traducere, studiu introductiv și note de Victor Ernest Mașek, Editura Meridiane, Bucuresti, 1984. Sartre, Jean-Paul, Situations, vol. I, Gallimard, Paris, 1947. 6. Lucrări teoretice despre intertextualitate, stilistică, pragmatică, estetică, naratologie Barthes, Roland, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers, 1987. Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Blakemore, Diane, Understanding Utterances, Blaknell, Oxford, U.K.&Cambridge U.S.A., 1993. Brown, P. & Levinson. S., Politeness, Cambridge Universiry Press, Cambridge
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
87. 139 Maria Helena de Novais Paiva, Contribuçao para una stilistica da ironia, 1961, apud. Popa, Marian, Comicologia, ed. cit., p. 211. 140 Northrop Fry, Anatomia criticii, Editura Univers, București, 1972, p. 296. 141 Roland Barthes, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers, 1987, pp. 158-170. 142 Mircea-Doru Lesovici, op. cit., p. 101. 143 Fr. Paulhan, La morale de l'ironie, 1904, apud., Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 189. 144 I. L. Caragiale, Scrisori și acte, ediție îngrijită, prefață și note
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt extrase din cuvinte și recreate iconic (stele verzi, păsărele etc.).536 Fig. 5 Metafore cotidiene cu "carnație": de observat "porcul de câine" (imagine în imagine) Limbajul intern al benzii desenate, esențialmente vizual, funcționează prin interacțiunea "ideogramatică" a desenului, a scriiturii și a semnificanților referențiali fonici ai acesteia.537 Nu trebuie însă să confundăm cuvântul vorbit cu cel scris, ne atrage atenția Michel Covin, intenția semiologică stabilindu-se în primul rând la nivelul celui scris, care nu este "convertibil" în totalitate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
543 Unii autori consideră banda desenată "cea mai fidelă reflectare a realității", cu reflexele și preocupările ei, contribuind la transmiterea miturilor și la reactualizarea lor, "oglinda cel mai puțind deformantă a realității",544 însă ea se prezintă și ca o "scriitură în care se poate exprima orice și care poate servi oricărui scop", fie educativ, fie publicitar, fie de divertisment.545 Jean-Claude Lieber vorbește chiar de o "bandă desenată scrisă", în care respiră "simțul gagului, al distribuției imaginilor și al căderii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
religioasă e o artă umilă, Daniel desenează în caietul cu foi veline semnele alfabetului grecesc, Dar Theo nu știa atunci de ce învățam eu greaca, el nu știa că voiam să citesc din Cartea părintelui Ioan, că voiam să descifrez misterioasa scriitură, de aceea învățam greaca, eu l-am rugat pe părintele Ioan să mă învețe, Cu câtă răbdare desenează Daniel pe caietul cu foi veline semnele cunoscute de el ale alfabetului grec, pe când afară se întunecă și din al meu Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stilul, dar „ce-am scris, am scris“, acum nu mai pot schimba, rămâne la alegerea cititorului, că și ăsta prea le vrea toate mură-n gură, ia să-l punem noi să colaboreze, domnule, să participe și el la efortul scriiturii, că așa se spune pe toate drumurile), scoate o cheie din buzunarul halatului (da, are un halat chinezesc plin de desene zodiacale, că amețești dacă vrei să le urmărești pe fiecare În parte; mai bine le las), o cheie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]