58,131 matches
-
indicator general al preferințelor cititorilor francofoni: povești de amor condimentate sau nu cu ingrediente supranaturale, romane polițiste de influență Americană, compuneri trăznite în genul fantasy sau SF-uri ingenioase. Majoritatea celor din top-ten sînt profesioniști prolifici care trăiesc (bine) din scris și dau ce așteaptă publicul de la ei. Locomotiva marfarului de romane e Marc Lévy cu 1.723.000 de exemplare vîndute pe parcursul anului 2006, în valoare totală de 18 milioane de euro (dintre care în contul lui au intrat doar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
liniștiți. Visul colosal al lui Vasile Leac se transformă într-un foarte hazos clip publicitar dedicat tinerilor scriitori. Din care nu are sens să extragem ierarhii (sunt autori de toată mâna), ci numai concluzia naturală că vârsta nu dăunează deloc scrisului. Iată cum poți ajunge celebru fără voie, prin numai câteva versuri bine plasate: "salut/salut./ salut, Surule!/ frate, nu te mint deloc, mi s-a rupt inima/ când a-nceput Suru să povestească:/ -azi trebuia să adun niște buruieni, dar
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
partitură a privitorului privit, a cronicarului parte din istoria pe care o scrie pune în pagină Simion Stolnicu (pe numele lui "civil" Alexandru Botez), scriitor sburătorist, în Printre scriitori și artiști, Minerva, 1988. În josul coperții alb-gălbui trece o bandă cu scrisuri și figuri, cadrate asemeni scenelor pe un celuloid. Nu cred că memorialistica dintre aceste coperți, cu mica lor arhivă de subsol trecînd de pe una pe cealaltă, poate fi descrisă mai bine. De ici, de colo, de imagini o fîșie" reține
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
iveală un avantaj, spus frumos: "Lovinescu avînd - să spunem așa - misticismul explorării neantului străzii în așteptarea găsirii "Marelui necunoscut", avea avantajul de a reuni exemplare neașteptat de pitorești, de extracția cea mai adîncă, indivizi arși în mod exclusiv de himera scrisului, pescuind într-o faună abisală, nu într-o piscină universitară." Din cînd în cînd, nemulțumirea e lăsată deoparte, pentru portrete de galerie ca, bunăoară, acela al lui Voronca: "menționat prin micile antologii moderniste ale tinerilor francezi, Voronca umbla ca o
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
Tudorel Urian Am aflat cu multă întârziere de apariția romanului Război ascuns, de Dan Perșa, chiar dacă sunt unul dintre admiratorii declarați ai scrisului acestui (încă) tânăr prozator. Despre cartea pe care am primit-o în preajma sărbătorilor de iarnă din 2006 nu s-a scris aproape deloc (nu îmi amintesc să fi citit vreo cronică în vreuna dintre revistele literare importante), cu toate că - dacă nu
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
dragii mei). Și așa voi face până mi-o descoperi cineva, prin vreun cotlon al odăii, caietul rătăcit, fiindcă eu din scris nu mă opresc nici fără el, altfel toate amărăciunile și suspinele s-ar lăsa peste mine" (pp. 210-211). Scrisul lui Dan Perșa este unul de o densitate cu totul neobișnuită, în care riscă să se piardă nu doar cititorul, dar și personajele cărții și chiar autorul însuși. El însumează ironic particularități stilistice din epoci diferite, este încărcat de intertextualitate
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
sale se va transmite spontan în sufletul cititorului la simpla lectură a cuvintelor sale, printr-un fel de contagiune directă în urma căreia excesul său afectiv îl va molipsi spontan pe cititor. În realitate, regula după care emoția se transmite prin scris nu coincide cu cea din lumea actorilor. Acolo nu poți emoționa decît dacă tu însuți ești emoționat. E vorba de acea emoție pe care o capeți prin autosugestie și pe care apoi o transmiți direct, prin joc actoricesc, spectatorilor. Cu
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
prin autosugestie și pe care apoi o transmiți direct, prin joc actoricesc, spectatorilor. Cu alte cuvinte, te încarci cu o emoție pe care după aceea o descarci asupra spectatorilor. Totul se petrece din aproape în aproape, prin propagare afectivă. În scris, procedeul acesta dă greș, și asta pentru că naște un ton radical al cărui efect e pe cît de previzibil, pe atît de diferit: nu numai că cititorul nu se încarcă cu emoția ta, dar ajunge să simtă o respingere reactivă
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
dar ajunge să simtă o respingere reactivă care sfîrșește într-o eschivă precaută. Se simte agresat printr-o insistență retorică lipsită de tact și, în consecință, întoarce pagina. Dar de ce scena actorului nu seamănă cu hîrtia scriitorului? Deoarece, în cazul scrisului, deși punctul de plecare e același ca pe scenă - emoția - , mijlocul de exprimare e altul. Cu alte cuvinte, emoția trebuie să fie trecută prin filtrul unui ochi anticipator care prevede reacțiile cititorului. A scrie spre a transmite o emoție înseamnă
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
inițială a efectului provocat de lectură, scriitorul va trăi cu impresia că e îndeajuns să-și urle emoția aruncînd-o direct pe pagină ca ea să treacă automat în cititor. Din păcate nu se va întîmpla așa, cauza fiindcă că, în scris, emoția nu se transmite prin propagare directă, ci prin stimularea indirectă a imaginației. Scriitorul nu se poate mișca pe hîrtie așa cum se mișcă actorul pe scenă. În scris, trupul actorului e înlocuit de cuvintele scriitorului, caz în care, în lipsa unei
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
cititor. Din păcate nu se va întîmpla așa, cauza fiindcă că, în scris, emoția nu se transmite prin propagare directă, ci prin stimularea indirectă a imaginației. Scriitorul nu se poate mișca pe hîrtie așa cum se mișcă actorul pe scenă. În scris, trupul actorului e înlocuit de cuvintele scriitorului, caz în care, în lipsa unei reprezentări directe a unui trup prin a cărui mișcare să se propage o emoție, imaginația cititorului trebuie atrasă prin ritmul și înlănțuirea unor imagini pe care nu trupul
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
scriitor pus pe scenă și silit să-și interpreteze cu glas tare propriile textele face figura stînjenitoare a unui înapoiat mintal. Neavînd mijloacele celui dintîi, cel de-al doilea face pe viu exact impresia pe care o face actorul în scris. Pasolini se află undeva la mijloc. Are temperament de actor și cultură de scriitor. Și cu toate acestea îi lipsește dozajul prozodic. E o lipsă de măsură în ființa lui care răzbate în scrisul polemic al gazetăriei sale. Pasolini crede
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
pe care o face actorul în scris. Pasolini se află undeva la mijloc. Are temperament de actor și cultură de scriitor. Și cu toate acestea îi lipsește dozajul prozodic. E o lipsă de măsură în ființa lui care răzbate în scrisul polemic al gazetăriei sale. Pasolini crede că e îndeajuns să-și strige în scris indignarea ca ea să pătrundă de la sine în sufletul oamenilor. De aici tonul excesiv al articolelor sale, dar un ton care izbește nu prin fluturarea militantă
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
rezistentă la micile și marile întâmplări ale vieții" (p. 25); "bunica, mama, mai apoi iubita sunt figurile protectoare externe prin care copilul, dar și omul matur substituie figura gardianului interior" (p. 32). Dar raportarea la opera literară finită, nu la scris, suferă de inadecvare: "Poezia onirică a lui Leonid Dimov se datorează conectării inspirației literare la Ťcutia neagrăť a imaginarului subconștient. Făpturile, decorurile, întâmplările halucinate din poemele sale reproduc siluetele de fum ale fantasmelor care îi bântuiau nu doar somnul de
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
cea din Scaunele lui Vlad Mugur, Oratorul, Troilus și Cresida, Furtuna, colaborările cu Tompa, Măniuțiu, Galgoțiu. Ușor absent, rănit fără vindecare în suflet și destin, culpabil mereu pentru ceva, neîmpăcat cu sinele, B.nu vrea decît să se caute prin scrisul său. Să încerce să înțeleagă ceva prin scris, să se mîntuiască, să poată trăi. Cred că Dimeny Aron prinde în interpretarea sa tot ce este esențial în personaj. Stranietatea, neliniștea, raportul diferit cu Soția, cu Corul, de pildă, sînt accente
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
profesoare de provincie, cu... D.P.: Dar o mare iubire, care să vă ia de pe picioare, n-ați avut? N.B.: Nu, nu, eu nu, eu trebuia să scriu Opera, eu trebuia să scriu cărțile astea, nu? D.P.: Dar țineați cont, în scris, de părerea vreunei femei? Vă influența părerea unei femei apropiate? N.B.: Nu, părerea unei femei, nu. Nu. Femeile în viața mea au avut un alt rol. Eu am simțit întotdeauna că femeile nu înțeleg foarte bine ce scriu, nici nu
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
foarte răspândit în țările apusene este frecventarea bibliotecilor publice. Nu trebuie neapărat să cumperi o carte ca s-o citești. Copiii colegilor mei de la Ulm mergeau la biblioteca publică în fiecare săptămână. Ce fel de cărți scriu doctorii de azi? Scrisul medical se supune rigorilor stilului științific. Există însă și literatură chirurgicală scrisă cu adevărat talent literar. Între puținii chirurgi cu asemenea înzestrare i-aș menționa pe Eugen Proca, Dan Gerota și Dan Rădulescu. Pacientul operat de mine să aibă aceleași
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
agreabilă, care se citește cu mare plăcere, dar care, trebuie spus din capul locului, nu aduce nici un fel de revelații majore privind eventualul eu ascuns al criticului. Este mai degrabă o proză satirică de observație socială care parodiază cu umor scrisul memorialistic. Dacă ar trebui să i se găsească un echivalent în proza românească actuală aș spune că scriitorul cu care acest Alex Ștefănescu (autorul de "literatură memorialistică") se înrudește este Radu Paraschivescu. Multe din paginile Jurnalului secret ar putea figura
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
pur și simplu, iadul?" (Florin }upu); "Doi crescători de cuvinte într-o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului după o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
fiecărei țări, si va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare. (2) Acordul se încheie pentru o perioadă de 10 ani și se va reînnoi prin tacită reconducțiune pe noi perioade de 10 ani, cu excepția cazului denunțării în scris, de către una dintre părțile contractante, cu un an înaintea expirării fiecărei perioade de valabilitate. ... (3) Pentru investițiile efectuate pînă la data expirării valabilitații acordului, dispozițiile acestuia din urmă rămîn aplicabile timp de 10 ani, începînd de la data expirării sale. ... Semnat
DECRET nr. 183 din 4 iulie 1988 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Islamice Mauritania privind promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Nouakchott la 14 martie 1988. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106732_a_108061]
-
cu influență de la noi nu ascultă Radio "Deutsche Welle". La acestea se adaugă un talent publicistic cert, tonul său oscilând, după caz, între o ironie la limita cinismului și ținuta academică, cu reale, dar deloc deranjante accente pedagogice. Nimic, în scrisul lui Victor Iulian Tucă, nu este plicticos sau inutil. Pe deplin relaxat, mereu cu zâmbetul pe buze, superior fără ostentanție, jurnalistul sparge șabloane de gândire și locuri comune de intepretare. Pusă față în față cu problematica de substanță a construcției
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
compun cartea de față, considerațiile sale sunt nu doar adecvate, ci și, adesea, vizionare. Niciun omagiu prietenesc nu poate întrece profunzimea observației că Ioan Flora avea "capacitatea de a reduce totul numai și numai la limbajul poeziei", de a vedea scrisul ca pe o continuă luptă pentru a metamorfoza în "vers și sintaxă" experiența devoratoare a unei subiectivități ale cărei fruntarii, tot mai îndepărtate, semnificau, totodată, o lărgire a propriilor repere, teme, abordări lirice. O trăsătură comună poemelor, de o mare
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
altă parte. În lucrarea de față, ea rămîne fidelă mai curînd "obiectivului" americanist al temei, insistînd pe relațiile canonului cu identitatea (multiculturalitate, multirasialitate, gen etc.) în civilizația Statelor Unite după 1945. În concluzie, Cosana Nicolae a elaborat un studiu foarte documentat, scris atractiv, cu o uimitoare distanță față de jargonul critic (aproape inevitabil) în care se pierd, de obicei, exegezele cu componentă ideologică. Canon, canonic reprezintă, după mine, o lectură critică obligatorie pentru toți cei interesați de mecanismele frecvent obscure ale istoriei literare
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
îl "înglobează" și, în consecință, trebuie și să-l valorifice/ valorizeze "estetic" (liric, epic, dramatic sau eseistic). Un termen care ar putea da o mai clară expresie legăturii dintre scriitor și produsul muncii sale ca obiect de piață ar fi "scrisul". Apare, însă, o întrebare retorică: este scrisul un produs de piață, adică destinat "vânzării"? Vânzării de sine, până la urmă? Scrisul (care poate deveni și carte vandabilă) nu este întru totul produs de piață. El implică finalitatea sa ma-terială - cartea - și
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
să-l valorifice/ valorizeze "estetic" (liric, epic, dramatic sau eseistic). Un termen care ar putea da o mai clară expresie legăturii dintre scriitor și produsul muncii sale ca obiect de piață ar fi "scrisul". Apare, însă, o întrebare retorică: este scrisul un produs de piață, adică destinat "vânzării"? Vânzării de sine, până la urmă? Scrisul (care poate deveni și carte vandabilă) nu este întru totul produs de piață. El implică finalitatea sa ma-terială - cartea - și în același timp ființa autorului/ creatorului, ca
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]