3,380 matches
-
ne-au vândut toți cei cu care împărțisem pâinea, excelenta carne și excelentul vin argentinian! Ca atare, cu toți președinții, primii-miniștri, miniștrii, patronii și delegații din țară proiectele, propunerile și bunele intenții ale noastre s-au pierdut prin birouri și sertare, cifrele la export continuând să rămână nemișcate. Singura oară când exportul nostru a făcut un salt ca înregistrarea pe seismograf a unui cutremur de gradul 7 a fost în 1994, când, în urma unei greve prelungite a lucrătorilor de la rafinăriile braziliene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mă afund Într-o și mai adâncă disperare. În timp ce sania aluneca de-a lungul bulevardului Nevski, unde lumini estompate Înotau În amurgul care se lăsa, m-am gândit la Browning-ul negru și greu pe care tata Îl ținea În sertarul de sus, din dreapta, al biroului. Cunoșteam acel pistol la fel de bine ca pe toate celelalte obiecte aflate mai la vedere În camera lui de studiu; les objects d’art din cristal sau piatră cu vinișoare, la modă pe atunci; sclipitoarele fotografii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
recunoaștere a unor merite intelectuale. Restul familiei mele urma să stea un timp la Londra. Cheltuielile de trai urmau să fie acoperite de o mână de bijuterii, pe care Natașa, o bătrână cameristă prevăzătoare, le luase În grabă dintr-un sertar, chiar Înainte de plecarea mamei din St. Petersburg, În noiembrie 1917, și le vârâse Într-un nécessaire, care pentru scurt timp fusese supus Înhumării sau poate unei misterioase coaceri Într-o grădină din Crimeea. Ne părăsisem casa din nord pentru ceea ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe și avioane, grămezile de jucării din debaraua plină cu boarfe. Ne vom Întoarce și mai mult Înapoi, Într-o dimineață de mai a anului 1934, și vom schița În legătură cu acest punct fix diagrama unui sector al Berlinului. Iată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eu, cu o biată peană de gâscă... Peana aiasta de gâscă cum o vezi e o armă nu mai puțin ascuțită. Cu ea lupți în alt fel, e o luptă ce înfruntă veacurile... spune el gânditor și scoate dintr-un sertar un vraf de foi legate cu sfoară pe care i le înmânează Ioane, ai aici însemnările mele: fapte, gânduri de-a valma, "câte au fost scrise în inima mea", adunate în anii blagoslovitei mele domnii... Dee Domnul încă mulți, mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Crezi?... Europa m-a și dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
explică, probabil, de ce tocmai atunci și acolo am auzit vorbindu-se pentru prima oară de pireul de castane. În ce privește castanele coapte, acestea se vindeau pe stradă, fierbinți, la concurență cu „floricelele”. (Mai simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea redacție, a Caietelor Critice, zăresc dintr-o dată, pe asfalt, vechile mele cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o aveam deja în casă (într-o după-amiază de mare reușită detectivistică - evocată în volumul de amintiri anterior - mama s-a lămurit, în sfârșit, cum fura Cati dulceață din dulapul, în permanență încuiat, de pe hol: simplu, ingenios de simplu, scoțând sertarul - care nu era încuiat - și introducându-și apoi mâna expertă în cavitatea dulapului până ce dădea de borcanul cu pricina, așezat la locul lui, pe raft). De unde venea, de la cine o luaseră părinții mei? Cum de părinții ei, oricât de săraci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lor în materie, casa în care locuim s-a transformat și se transformă în continuare, sub ochii noștri admirativi, într-un fagure de mici căsuțe - cotloane și unghere, paturi, sub-paturi, văi și dâmburi, create de relieful de lână al plăpumii, sertare, dulapuri, mese, cutii, sonore pungi de plastic, coșuri și coșulețe și chiar panere de pâine și nu în ultimul rând corpurile noastre calde cărora li se adaptează cu iscusință în funcție de poziția acestora și pe care le preferă în virtutea faptului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
beau cu prieteni. Dar nimic nu e sigur în această lume joasă. Ți-am scris atâtea scrisori de o săptămână - mereu în gând, și câteodată nu mai știu dacă ți-am trimis acea scrisoare sau ea a rămas în nesfârșitele sertare ale spiritului meu. Nu pot distinge mereu între vis și realitate. Asta poate spune că sunt gata copt pentru nebunie! În orice caz, nu mi-e frică de nebunie; nu-mi mai e frică de ea! E ceea ce în mod
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Oriunde în lume a fost nevoie de un Mecena, fie că acesta a fost un generos magnat, fie că statul a jucat acest rol (cum se întâmplă în alte țări). Nu puține creații valoroase ale unor compozitori români zac în sertare și nu puțini maeștri români ai artei cântului s-au impus pe marile scene ale lumii! Un critic bulgar constata, cândva, că dacă România și Bulgaria nu ar fi dat atâția cântăreți valoroși, cu siguranță că scenele de operă ale
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
lieduri inedite eram până acum obișnuiți dar poezii scrise de un autor cântăreț consacrat este o noutate absolută! Cuprinderea într-un program interesant a unor miniaturi lirice, create cu talent și dăruire, oferă condiții stimulatorii pentru cei care păstrează în sertare reușitele lor încercări. Alcătuirea unui program, care s-a dorit a fi o comuniune de interpretări sensibile ale unor prime audiții publice, este salutară prin promovarea unor lieduri din portofolii de creație. Au fost programate astfel noi încercări realizate de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
le apreciam ca atare, dar poezii scrise de un autor, cântăreț consacrat, este o noutate absolută la Iași! Cuprinderea într-un program interesant a unor miniaturi lirice, create cu talent și dăruire, oferă condiții stimulatorii pentru cei care păstrează în sertare reușitele lor încercări iar foyerul operei poate deveni o bună gazdă în promovarea a tot ce este valoros! Acompaniamentul la pian al liedurilor a fost asigurat cu discreție și rafinament, de Vasilica Stoiciu-Frunză și prof. univ. Gabriela Lipceanu. Ambientul a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de masa muzicanților, care cereau și multă băutură, precum și de închirierea sălii Căminului Cultural de la primărie contra unei sume destul de modeste. Contabila primăriei m-a încurajat să organizez balurile și mi-a promis că va fi alături de mine. Dintr-un sertar pe care îl ținea mereu încuiat, a scos bilete speciale pentru astfel de activități. A fost o idee foarte bună organizarea balurilor, deoarece am reușit să strângem bani suficienți pentru a repara căminul, făcându-l propice pentru spectacole, film și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
luat sacoșa în care era un pachet de cafea, o ciocolată, două săpunuri, o pungă cu alune și două pachete de țigări Kent. Învelite într-o folie de staniol erau două icoane cu Maica Domnului. Am pus prețioasa comoară în sertarul de la 93 vitrină, acolo unde îmi țineam geanta. În clipa următoare a intrat pe ușă instructorul de partid. Miroase a cafea bună aici la tine, a spus și, fără să aștepte să-i răspund, s-a dus direct la dulap
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
țineam geanta. În clipa următoare a intrat pe ușă instructorul de partid. Miroase a cafea bună aici la tine, a spus și, fără să aștepte să-i răspund, s-a dus direct la dulap și a controlat în cele două sertare. A răsturnat conținutul sacoșei pe masă: Aha! Ai primit plocoane azi. Știu și de la cine. S-ar putea să ai probleme cu cei de la Securitate. Femeia asta care ți le-a dat are fiica în Germania. Așadar, s e c
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
începe exilul interior/exterior al generației mele. Și că, în ceea ce mă privește, cu dosarul meu fără rude în străinătate și tată artilerist, exilul va fi unul interior. Că nu voi avea scăpare decât în spațiul privat, în manuscrise de sertar, în prietenie, în dragoste, lectură sau în propriile gânduri. Intuiția a fost corectă. Mi-am petrecut cei mai fertili 20 de ani de viață (între 17 și 35) orbecăind pe drumul între cenzură și castrare, exilată în spațiul privat. Ultimii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
-o. Ea urma să fie tot un studiu de caz: cel asupra condiției noastre de tineri maturi din generația care, în literatură, s-a numit opzecistă. În locul cărții am scris jurnale, nuvele și un roman de ficțiune. Toate mucegăiesc în sertarul în care le-am lăsat în decembrie ’89. Preferința pentru acest nume stă desigur în semnificația lui: oameni care trăiesc în marsupii. Oameni care se ascund în marsupii. Se dezvoltă pitic acolo, departe de ochiul public. Sentimentul că suntem prizonierii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nu afecteze în rău viețile altora, se reprezentau doar pe ei înșiși. Noi ceilalți eram doar inamicii din dos, cei invizibili, inamicii privați. Prizonierii rezistenței private. Marsupialii. Ne adunam aproape săptămânal să discutăm filosofie, literatură sau politică. Produceam manuscrise de sertar, satisfăcuți că avem un public alcătuit din alți nouă semeni. O lungă vreme instituisem un embargo pe discuțiile despre realitatea imediată ca să-i oprim intrarea în via privata. Fugeam carevasăzică în lumea ideilor și a cărților, unde totul era cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nontalentul răzbea cu prea multă ușurință. Pentru el oaze luminoase au rămas doar întâlnirile cu bătrânul poet Mihai Codreanu și mai ales cu inteligentul Mărgărit; îl entuziasmau profesorul Al. Claudian și un prozator, Ghizic, alcoolic, autor al unei literaturi de sertar dispărută fără urme odată cu un „Carnet roșu” al lui Labiș, rămas până azi necunoscut și pe care poetul i-l înmânase. În cele opt luni cât a stat Labiș la Iași, secretarul de redacție, Ștefan Siklody, un tehnic sec dar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de activitate. Să adunăm, să coordonăm, să organizăm copiii catolicilor militanți sau cel puțin practicanți din toate straturile sociale, într-o confederație mondială armonioasă, folosind aceleași metode ale masoneriei». Dar planul lui a avut puțini adepți și a rămas în sertarul viselor. La 13 august 1905 a fost sfințit preot. În noiembrie același an, a fost numit vicar la Santa Toscana, în orașul Verona. Și l-a ales de duhovnic pe don Calabria. La 6 ianuarie 1907, a fost transferat la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a rămas mereu închis în lumea sa mică, în interiorul cercurilor zidurilor Veronei, a spațiat cu inima și mintea dincolo de hotarele patriei, întrețesând raporturi de stimă și de amiciție cu o mulțime de persoane necatolice. După moartea sa, au găsit în sertarul măsuței sale de birou un plic mare care conținea o serie de scrisori. Pe frontispiciu a scris cu mâna lui: «Scrisori importante ale dragilor frați separați, dar care ne spun cât de aproape ne sunt cu iubirea, cu rugăciunea. Să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Aș voi ca înainte să le prezint, să le revedeți. Dar cum vom reuși acum? Domnul ne va ajuta». Italia, în realitate, era divizată în două părți, la sud forțele aliate și la nord armata germană. Textul a rămas în sertarul Vizitatorului Apostolic pentru alți 3 ani. Don Calabria într-o Pro-memorie din iunie 1944 a scris: «Înfăptuită pacificarea de fapt, părintele abate recunoscu necesitatea revizuirii Constituțiilor, pentru a înlătura din rădăcină tot ceea ce a dat prilej neînțelegerilor și inconvenientelor, și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de părintele». În această perioadă, întâlnim puține note în jurnalul său. Două scrieri simple din mai 1950, două din iunie 1950, câte una pentru iulie și august 1950, apoi, timp de 8 luni, până în mai 1951, jurnalul rămâne închis în sertarul biroului. E momentul tăcerii: domnește noaptea spiritului și macerarea fizicului. La 31 mai 1950 se manifestă o cataractă a ochiului drept. Vederea îi scade tot mai mult. La examenul clinic din 16 iulie 1950 i se constată «cataractă de scleroză
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de la Rodaun, sau cu filosoful Kastner. Era totuși un izvor de scrupule și necazuri pentru diplomații primiți astfel cu brațele deschise și foarte jenați în a le înapoia politețea. Societatea vieneză era împărțită în compartimente etanșe ordonate pe niveluri de sertare diferite, conform unei eșalonări precise și controlate. Înalta aristocrație era în primul sertar. În saloanele vieneze din această categorie, bărbații vorbeau aproape numai de problemele lor: terenuri de vînătoare, cai și femei, cu aspirații muzicale spre operetele în vogă sau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]