3,720 matches
-
atunci când îi spui că e neoriginal, slab de caracter, fără talente deosebite și cât se poate de obișnuit. Nu mi-ați făcut nici măcar onoarea de a mă considera un ticălos veritabil și, știți, mai adineaori eram în stare să vă sfâșii pentru asta! M-ați jignit mai tare decât Epancin, care mă crede capabil (și, notați, fără nici o discuție, fără nici o tentație, în simplitatea lui sufletească) să i-o vând lui pe soția mea! Acest lucru, domnule, mă scoate de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la etajul al treilea, pe scara de serviciu. — Vrei să-l prezinți pe prinț? întrebă Kolea pe scară. — Da, amice, vreau să-l prezint: generalul Ivolghin și prințul Mâșkin: dar... Marfa Borisovna?... Știi, tată, mai bine n-ai merge! Te sfâșie! De trei zile nu te-ai arătat la față, iar ea așteaptă bani. De ce i-ai promis bani? Mereu faci așa! Acum descurcă-te. La etajul al treilea se opriră în dreptul unei uși scunde. Era clar că generalul își cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trăiește, înseamnă că totul depinde de el. Cine-i de vină că nu înțelege acest lucru? O, acum mi-e indiferent, acum n-am timp să mă înfurii, dar atunci, atunci, repet, îmi rodeam literalmente perna în timpul nopții și îmi sfâșiam pătura de furie. O, cât de mult îmi doream atunci ca eu, la cei optsprezece ani ai mei, de-abia îmbrăcat, cu goliciunea de-abia acoperită, să fiu deodată alungat în stradă, lăsat absolut singur, fără locuință, fără slujbă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spus-o așa, hodoronc-tronc, fără nici un fel de jenă. Am înțeles totul pe loc. Și mă privea uite-așa în ochi, cu un fel de desfătare; precis că și mamei i-a spus numai ca să aibă plăcerea de a-i sfâșia inima. Și de ce nu moare? Ia spune-mi, rogu-te! Doar și-a luat angajamentul că moare în trei săptămâni, iar la noi chiar s-a îngrășat! A rărit-o și cu tusea; ieri seară mi-a spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
băiețandru“ chiar atât de rău, cum îl zugrăvea Ganea, ci era un rău de o cu totul altă specie; de fapt, era puțin probabil că și Ninei Alexandrovna îi transmisese vreo observație a sa numai și numai ca „să-i sfâșie inima“. Să nu uităm că de obicei motivele acțiunii omului sunt infinit mai complicate și mai diverse decât ni le explicăm noi după aceea și că doar arareori ies clar la lumină. Din când în când, pentru cel care povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el mâna tremurândă și îi atingea ușor capul, părul, le mângâia, îi mângâia și obrajii... nu putea face nimic altceva! Începuse și el să tremure din nou și iarăși i se înțepeniră brusc picioarele. O senzație cu totul nouă îi sfâșia inima cu o tristețe nemărginită. Între timp se luminase de ziuă; în sfârșit, se întinse pe pernă, parcă istovit și disperat cu totul, și își lipi fața de obrajii palizi și încremeniți ai lui Rogojin; din ochi îi curgeau lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu niște surprize, la care nici măcar nu se gândiseră. Reieșise până la urmă că acest conte nu era conte deloc; într-adevăr era emigrant, dar cu o istorie obscură și ambiguă. O fermecase pe Aglaia cu neobișnuita noblețe a sufletului său sfâșiat de suferințele patriei, și o fermecase într-atât, încât fata, încă înainte de căsătorie, devenise membră într-un comitet din străinătate care milita pentru restaurarea Poloniei și, pe deasupra, nimerise în confesionalul unui celebru pater, care pusese stăpânire pe sufletul ei până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate saluta urcarea pe tron a lui Alexandru III decât cu o față serioasă. Poate că bombele nihiliștilor ruși nu i-au cauzat statului nostru mai mari pagube decât ce se poate aprecia astăzi. Poate că acest nitroglicerin n-a sfâșiat numai corpul țarului, ci a făcut păcii noastre o rană invizibilă, dar nu mai puțin gravă. Un țar care s-ar privi de protector al marei familie a popoarelor slave, c' are și-ar esercita funcțiunea de-o incarnațiune încoronată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a ne da bine seamă de gravitatea situațiunii și de ceea ce avem să facem și să ne punem cu toții, cu seriozitate, cu bărbăție, pe lucru, românește; căci de vom continua a ne învîrti în loc, a ne mina și a ne sfâșia unii pe alții, desigur vom cădea, vom cădea mai curând decât ne-am rădicat și căderea noastră va fi ireparabilă, va fi o cădere rușinoasă. (Aplauze). Acestea sunt cuvintele, în adevăr dureroase, pe cari bătrânul liberal, d. Dum. Brătianu, a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
le vinde cu cât se îndură să-i dea cineva. Cârciumile, primăria, satul gem atunci pline de precupeți, de măcelari cari au alergat de prin orașe, de prin toate unghiurile, anume ca să cumpere averea, munca țăranului pe nimica. Ți se sfâșie inima când vezi cum acești nenorociți, cari necontenit [î]i numim națiunea română, frații noștri, sunt tratați mai rău decât dobitoacele, și toate acestea se fac încă în numele statului român. Te indignezi când vezi că, cu toate că articolul 9 din legea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o vrăjmășie neîmpăcată. Chiar mulți dintre cei indiferenți vor avea față, cu dânsul sentimentul acelui englez care a însoțit prin toată Europa pe un îmblînzitor de animale feroce în speranța de a-l vedea odată sfâșiat. Va fi oare Gambetta sfâșiat de Sfinx? Ni se pare că viitorul va răspunde prin: Da! [4 Octombrie 1881] ["JOI S-A ADUNAT ÎN SIBIIU... "] Joi s-a adunat în Sibiiu congresul bisericesc al românilor răsăriteni din Transilvania, Banat și Țara Ungurească. "Pesther Lloyd" relevă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
conservator și-i va merge tot bine. Până când comedia aceasta? Până când panglicăria de principii, până când schimbările la față de pe-o zi pe alta? Sîntem copii noi, pe cari un regisor străin ne pune să ne batjocorim între noi, să ne sfâșiem pentru credințe și, la arătarea unei prăzi, care-i punga noastră, căci e a țării, să ne scuipăm*** și conservatorul să fraternizeze numaidecât cu radicalul, radicalul să devină conservator? Sîntem comedianți cari ne batem de florile mărului pentru petrecerea și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-o pe*** cu străini din țară, va fi imposibil la guvern. Pentru a ajunge la guvern, conservator sau liberal fii, trebuie să faci cu ochiul unei puteri* străine, că-i vei susține interesele. Îngăduitorul? Îngăduitor, da, de câte ori voim să ne sfâșiem noi între noi, îngăduitor de câte ori devenim oameni fără caracter și fără conștiință, îngăduitor cu mișelia * și felonia, neîngăduitor însă cu orice caracter de om adevărat, neîngăduitor cu orice talent adevărat, cu orice superioritate. Neîngăduitor când ar fi vorba de măsuri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
caracter de om adevărat, neîngăduitor cu orice talent adevărat, cu orice superioritate. Neîngăduitor când ar fi vorba de măsuri contra evreilor sau altor străini. Condamnând la ocnă pe un nebun ca Pietraru, dar iertând pe evreii cari cu singe rece sfâșie o biată muiere bătrână care privea la înmormîntarea unui rabin, îngăduitor cu Arion, cu Boteanu *, cu hoții de bani publici, neîngăduitor cu proletariatul agricol, care ar comite crime de mizerie, de viciile născute sub*** sa jidovime. Un painjeniș întreg de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și statornic În mărturisirea lui, răcorit și Întărit doar de izvorul cel ceresc al apei vieții care țâșnește din coasta lui Hristos (Ioan 8, 38 ; 19, 34)”166. Fericita Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând‑o „atârnată pe un fel de cruce și auzind‑o rugându‑se Într‑una, luptătorii creștini Își sporeau curajul căci În lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
chinuri mari și continue, nu se frânge, ci așa apăsat, strâmtorat și Îndurerat, dar mereu mai tare fiind‑i răbdarea, el strigă binecuvântând numele lui Dumnezeu. Bine știind acestea, scriitorul bise‑ ricesc Tertulian exclamă : „Ce bucuros era Dumnezeu, ce se sfâșia cel rău, când Iov, În gunoi, suporta cu mare liniște sufletească prea multele lui bube, când alunga În bătaie de joc muștele care năvăleau să se hrănească din rănile lui deschise. Astfel, acel lucrător pentru slava lui Dumnezeu, apărându‑se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Împărat. Pentru credința și dragostea tânărului Pantoleon față de Hristos, Împăratul Maximian poruncește ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să‑i fie tăiat capul. În timpul tortúrilor, prin minune, se vindeca de fiecare dată. Aruncat să fie sfâșiat În groapa cu fiare sălbatice, a rămas neclintit În credința sa. Ostașii tocmiți să‑i taie capul, Înspăimântându‑se, au strigat : „Roagă‑te pentru noi, omule sfânt, ca să ni se ierte păcatele !”. Îndemnați chiar de sfânt 228 Suferința și creșterea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fi închis la bătrânețe în cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfâșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
alge, Și-n mintea poetului aurora se rumenea ca o pâine... Astfel de secvențe nu sunt rare în Petre Schlemihl. În postură de ostracizat și exclus („Lângă armele voastre, oameni neînduplecați, / Lângă vulturii voștri pe care i-ați dresat să sfâșie plămânii / Oricărui aducător de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi înfigeți în omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, în versuri adesea patetice, în care colocvialitatea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
public] de atunci avea nevoie de principii pe care Montaigne nu le-a oferit. R]zboaie crunte și nesfârșite au evidențiat nevoia de modalit]ți pașnice de rezolvare a disputelor politice. Creștinismul nu mai putea oferi aceste soluții, de vreme ce protestantismul sfâșiase Europa într-un asemenea mod încât un acord asupra preceptelor acestei religii istorice era imposibil. Deși religia era unanim considerat] ca fiind esențial] pentru domeniul moralei, principiile sectariane trebuiau dep]site. Universit]țile continuau s] predea versiuni „diluate” ale eticii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m c] acțiunile se supun principiului bun]voinței imparțiale pe care ni-l reprezent]m eficient la o scar] mare. În acest moment, devine evident caracterul iluzoriu al imparțialit]ții morale. Într-o societate bazat] pe exploatarea de clas] și sfâșiat] de luptă de clas], nu poate exista o form] de acțiune semnificativ] la nivel social și eficient] care s] respecte principiul bun]voinței imparțiale. Acțiunile considerate „drepte” (deoarece corespund modului dominant de productie) promoveaz] în mod sistematic interesele clasei conduc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în general. Ar fi greșit s] credem c] acest] iluzie poate fi eliminat] prin intermediul unui nou cod moral care s] aib] succes în ceea ce ideologiile de clas] încearc] doar s] fac]. Într-o societate bazat] pe exploatarea de clas] și sfâșiat] de luptă de clas], imparțialitatea este o iluzie. Nu exist] interese universale, o cauz] a omenirii în general și nici un loc de refugiu în fața luptei. Acțiunile unui individ pot fi motivate subiectiv de bun]voința imparțial], dar efectul social obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
generației sale” - Mircea Bârsilă), poetul își definește oximoronic dicțiunea („Rostirea mea este aidoma unui cântec /Asemenea inimii care plânge / într-o mare de minuni” - Întuneric desăvârșit), asumându-și condiția unui „prinț al iluziei”, Don Quijote locuit de toate morile de vânt, sfâșiat între antinomii, dar și Iacob, „însetat de lumină” și „căznit de ea”. Starea cel mai frecvent cultivată este aceea de contemplație extatică a unui „domeniu / de suferință”, a unui „imperiu de liniște”. Imagistica vorbește despre „setea de lumină”, durere, spaimă
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
absența a trei lucruri: exercițiile fizice, care stimulează mișcările peristaltice, contracțiile de tipul valurilor care deplasează hrana pe traectul gastrointestinal; fibrele din alimentație, care măresc volumul excrementelor; fluidul, care Înmoaie excrementele, astfel Încât pot trece fără să producă durere sau să sfâșie țesutul anal. Lipsa fluidului din colon este ceea ce face ca excrementele să fie tari și defecația dificilă. Duritatea excrementelor Încetinește mișcările peristaltice, astfel Încât reziduurile Întârzie În intestin. La rândul lui, deficitul de fluid din colon este provocat de o alimentație
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
al Transilvaniei, excluderea lor apare ca o conjurație egoistă a unui grup restrâns de privilegiați, Îndreptată Împotriva majorității populației. Istoriografia maghiară preferă să aprecieze jumătatea „plină” a paharului, contrapunând toleranța confesională din Transilvania secolului al XVI-lea războaielor religioase care sfâșiau tot atunci alte părți ale Europei. Prezenteismul și schematismul unor asemenea judecăți de valoare ignoră Însă tocmai specificul realităților epocii, care nu aveau nimic de a face cu standardele și sensibilitățile de astăzi. Diversitatea și particularismele pe care le constatăm
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]