3,800 matches
-
greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai mult în apă. Pantalonii îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se dizolva în apă precum cerneala neagră într-un lichid transparent. Strategia lui Endō era clară. Pământul de pe mal era tare, deci lui Kobayashi nu-i era greu să ridice cazmaua după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în mine ce-ar merita să fie păstrat... Nimic! - Ești un monstru! - Dispari... eu n-am nevoie de nimeni... nicodată n-am avut... Ha-ha, doar nu vrei să-ncep acum? N-am nevoie... Terminasem de rupt toate scobitorile și de sfâșiat șervețelele. Ana s-a îndreptat spre ușă. - Voievoade... Taică-meu chiar a crezut și crede în comunism! Înțelegi? Ha-ha-ha, ăsta a intrat din convingere... din convingere, mă, în ’68 îl prefera pe Troțki... Era mândru de carnetul lui, îl scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din contră, simțeam că, din cauza acelui sentiment de disperare ca de plumb, trebuia să mai fac un pas Înapoi. Eram din ce În ce mai dezgustat de mine Însumi, la gândul că nu eram În stare să fac absolut nimic pentru femeia din fața mea, sfâșiată de disperare. Simțeam o nevoie acută de a Îngenunchea În fața ei și de a-i cerși iertarea, de a primi ordine de la ea și de a le Îndeplini cu fidelitate, Îmi doream să Îmi primesc pedeapsa și să-i jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
părea să se umezească deloc. În schimb, era animată de o dorință foarte puternică de a experiementa sado-masochismul pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe fund și de pe spate. Fata a Început să plângă cu sughițuri și să cerșească Îndurare. Fără a o lua În seamă, i-am introdus un purgativ și o priveam cum se murdărise de materii fecale, În timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi luase foc. Ceva lipicios mi se lipise pe gât, sufocându-mă. Mi-am dat seama că mi se oprise respirația. Acum nu-mi mai simțeam decât piciorul drept, care mă ardea din ce În ce mai tare. Simțeam un impuls de a-mi sfâșia pielea ce-mi acoperea carnea pentru a putea turna gheață acolo. Am dat să Întind mâna Înspre cuțitul care trebuia să se afle pe măsuța din fața mea, dar mâna mea dreaptă nici nu se clintea din loc. Teroarea a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de ce, de o rapidă dezagregare a tuturor lucrurilor normale. Acum, nu mai aveam nici o șansă. Nu mai puteam câștiga nici o partidă fără ca ea să însemne în același timp o înfrîngere. La jumătatea oricărui elan urma o jumătate de prăbușire. Eram sfâșiat în două și mă sfâșiam și mai mult. Începeam să mă suspectez pe mine însumi și, cumva, să mă apăr de propria mea umbră sau s-o urmăresc bănuitor pe furiș ca să-i aflu intențiile. Cel care mă privea din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a tuturor lucrurilor normale. Acum, nu mai aveam nici o șansă. Nu mai puteam câștiga nici o partidă fără ca ea să însemne în același timp o înfrîngere. La jumătatea oricărui elan urma o jumătate de prăbușire. Eram sfâșiat în două și mă sfâșiam și mai mult. Începeam să mă suspectez pe mine însumi și, cumva, să mă apăr de propria mea umbră sau s-o urmăresc bănuitor pe furiș ca să-i aflu intențiile. Cel care mă privea din oglindă era adversarul meu. Trebuia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
odată, am avut sentimentul că toată primăvara aceea care începea era indecentă. A fost ca o revelație. Am știut în aceeași clipă că nu voi mai putea să mă mint niciodată. Țipătul dizgrațios și disperat, aproape animalic, al acelei femei sfâșiase brutal tot ce țesusem eu cu grijă ani de zile. Fericire? Lumină? Frumusețe? Gogoși! Cacialma, domnilor. Nu există decât țipătul și tăcerea. Gemetele de animal înjunghiat și exclamația: "Am mai văzut noi de-astea". Atunci am priceput prima oară că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care îi înnebunea parcă. Pe stradă, noaptea, dacă stăpânul, silit să iasă dintr-un motiv sau altul, nu-și ținea zdravăn de zgardă câinele și avea neșansa să se întîlnească cu cineva, se întîmplau adevărate nenorociri. Cei doi câini se sfâșiau unul pe altul și cu gurile pline de sânge se repezeau fiecare asupra stăpânului celuilalt. În felul ăsta câinii au devenit periculoși. Se părea că din nou se intrase într-o fundătură și că frica era fără leac. Atunci, cineva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
furtună. Nori amenințători și sumbri se târau în direcția gării. Tremurând, Eleonora mi-a spus că nu mai pomenise nori atât de cumpliți. Era, într-adevăr, un spectacol neobișnuit să vezi peste toată pustietatea asta învălmășindu-se nori de iad, sfâșiați de fulgere și înaintînd ca o canonadă de artilerie. Tunetele făceau să vibreze geamurile gării. Spre deosebire de Eleonora, eu am copilărit în plină natură și nu mă tem de furtuni. O dată am văzut cum un arbore a fost lovit de trăsnet
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
descoperisem un drum care nu mai trecea pe la coliba părăsită și pe la capelă. În mijlocul livezii era o casă dărăpănată. Am încercat să mă apropii, dar n-a fost chip din pricina unor câini care se zbăteau în lanț, gata să mă sfâșie. Degeaba m-am învîrtit, degeaba am strigat. N-a ieșit nimeni. Mai departe am dat de o miriște la marginea căreia putrezeau, fără să păzească nimic, sperietori făcute din paie, cu pălării vechi de postav pe cap, arătând ca niște
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ciorile cârâind. Îmi amintesc de procesele pe care le-am judecat. Pe eșafod și-au făcut ciorile cuib, toată lumea e inocentă. Singurul vinovat sânt eu. Nebunia de a face din orice o partidă de șah m-a transformat. M-am sfâșiat singur și acum nu mă mai pot reuni. Așa au apărut cele două părți ale mele, pe care le-am numit Dumnezeu și Fiara. Nu mai am altă șansă decât să încerc să mă despart de amândouă și să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
creșterea iepurilor. Vrea să demonstreze, prin comparație, că oamenii s-au născut buni, dar au devenit agresivi pentru că au fost împinși spre asta. Drept pentru care își hrănește urecheații cu iarbă amestecată cu carne tocată. „În final” - spune acesta - „vor sfâșia un câine!” Nici Căutătorul de aur nu este întreg la minte de vreme ce, de peste zece ani, umblă peste coclauri și, în afara unor pepite cât o paietă, nu a găsit, încă, nimic. Cât despre Romancier sau despre Eremit ce-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bunăstarea locuitorilor, nu să-i atrag în polemici stupide. FILOZOFUL. Mă aflu pe calea cea bună! De paisprezece ori am fost mușcat de iepuri, în ultimul an, și de zeci de ori m-am ferit. Ieri, aproape că mi-au sfâșiat palma! De mâine, voi lăsa nemâncați zece masculi: vreme de cinci zile nu vor primi decât apă. În a șasea, voi vârî în cușca lor un ogar, dușmanul lor dintotdeauna. Nu va scăpa cu viață! Șaisprezece ani! Mi-am cheltuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
labă. Filozoful e supărat, dar nu și descurajat, pentru că, într-un fel, demonstrația fusese făcută; acum este sigur că peste câțiva ani, nu prea mulți, va izbuti. Numai că - deocamdată - iepurii rămași nevătămați au început, după îndepărtarea fiarei, să se sfâșie între ei. Cu greu au fost despărțiți. Pe viitor, vor sta în cuști separate. Odată instalat, canibalismul nu mai are leac. Dar nici acesta nu este un necaz prea mare, pentru că îmblânzitorul i-a strigat unui vecin care, urmărind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cine se mai nimerește, numai scursori. Cloaca aia împuțită are nevoie de un filozof; de un blazon pe care alături de sexul Caravellei să stea bufnița Minervei! Am pierdut partida, dar pe alt teren. Chiar dacă - până la urmă - unul dintre iepuri va sfâșia un lup alb, asta nu va mai însemna nimic. Am scăpat din vedere lucruri mai la îndemână. Sunt singur. Actorul - chiar adăpostit de Darling - e singur. Romancierul aidoma. Am fost, în mod sigur, cei mai dotați din Stațiune. Inteligența nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Să vină Guvernatorul Țărilor Străine - KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Doamne, văzul ochilor stinși în pântecele mamei! Se ruga dimineața, când soarele printre mușcate dădea buzna în casă. Dar cine să audă, dar cum să se audă, când, dincolo de zid, din fiecare zid, țipete de pământ ars, de pământ mlăștinos, sfâșiau timpanele cu chemările lor de asalt? "Hai, trebuie să faci doar un pas, un singur pas, mai departe este calea bătătorită. Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi ale tale... atinge-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vită, dumnezeii mă-ti, aleagă, împuțitule, labagiule... aleargă! Hai, mișcare, vreau mișcare, lepădăturilor! Scot eu untul din voi în câteva zile, căcănarilor! Nu sunteți buni nici de zeama oului! La 4 dimineața se trezea înainte să tune tovarășul pedagog. Urletul sfâșia somnul precum lupul carnea lunii. Zorii erau ca niște resturi aruncate peste gardul abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tumbe într-o oglindă țăndări. Dar cine, dracu, să-ți spargă orbitele, să te trezească? Dormi cu fantoma de mână. Văd. Ce dracu este cu tine?! Iubirea trebuie să aibă trup, carne, inimă. Iubirea trebuie să pulseze, să urle, să sfâșie, iubirea este sânge în sânge, copile. Iubești? Pe cine iubești ? Tu nu deosebești umbra de om, cum să deosebești iubirea de închipuire? Uite ce ochi tulburi ai! Te deconspiră, te trădează absența. Nu dragostea lucește în ei, ci nebunia. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi primit procentul de fată mare încă pe vreo 10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu sunt la spovedanie, sunt în fața unui străin. Ce știe Sfinția voastră despre viață, despre încercările ei supraomenești, despre patimile ce o sfâșie? Judecați după cărți, și nu după lume, părinte stareț. Eu am venit cu probleme profesionale, dar se pare că nu am găsit înțelegere. Nu știu de ce am mers mai departe, mi-am deschis inima, v-am simțit ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o mântuire comună. A bătut de trei ori în poartă și i-a deschis răzvrătirea. Dincolo de gard, o rezervație de individualități, fiecare în parte parte pentru sine, haită de lupi; sfințenia sfâșia până la os. Doamne, am fugit de lume și tot în lume am ajuns. Decorul acesta incert mă încape ca pe o promisiune amânată și nu ca pe o parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea plată în avans pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile, aici Dumnezeu stabilește ordinea în care cad frunzele. La început toamna vine în inimă. Așteaptă până ți se scutură cuiburi din vene, până păsările negre te vor sfâșia ca pe un hoit putred, până se va face târziu în gușile cerului. Coboară înserare peste felia de pâine, noaptea sub aripile îngerilor, întunericul în sticla cu lapte. Așteaptă, dragul meu, așteaptă! Moartea, docilă, îngăduie numărătoarea pe sărite. Așteaptă, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul întregesc nedefinirea. Singurătățile sunt precum lupii: după ce urlă la stele, se sfâșie între ele. Singurătatea zilei de ieri avea colții mai ascuțiți, astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori inima cu sânge tânăr. Teama de moarte trăită este mai mare decât teama de viață murită pe firimituri! Setea de sete se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
firimituri! Setea de sete se cheamă dor și, Doamne, cum arde în inimă! Tremuri, Petre, tremuri. Te înțeleg, nu vei fi niciodată furtună pentru corăbiile ce nu-ți aparțin, dar, în același timp, cred că nici pentru tine nu vei sfâșia pânzele și asta mă sperie. Dacă aș fi mare, aș trimite un val să-ți inunde sângele, aș cobor fulgere, ploaie în trupul tău. Îmbrățișarea nu ține locul de vânt în pupă. Genia, tu exiști dincolo de furtună. Icoana un arhipelag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]