3,396 matches
-
spre Chauny, imediat după Babœuf. Doi angajați În salopete Îl așteptau Într-o baracă albă, supraîncălzită, cu o mulțime de calorifere, părea o sală de clasă dintr-un liceu industrial. Ferestrele dădeau spre clădirile joase, moderne, ale unei zone semi-rezidențiale. Sicriul, Încă deschis, era așezat pe o masă. Bruno se apropie, văzu trupul Christianei și simți cum cade pe spate; capul i se izbi violent de sol. Lucrătorii Îl ridicară cu grijă. „Plângeți! Trebuie să plângeți!...”, Îi spuse cel mai vârstnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Încheiase - cu un eșec definitiv. La fel ca părinții săi, nici el nu fusese capabil de iubire. Într-o ciudată stare de detașare senzorială, ca și cum ar fi plutit la câțiva centimetri deasupra solului, Îi văzu pe lucrători fixând capacul sicriului cu ajutorul unei bormașini. Îi urmă până la „zidul tăcerii”, un zid din beton cenușiu, Înalt de trei metri, În care erau suprapuse alveolele funerare; jumătate din ele erau goale. Lucrătorul mai vârstnic se uită În registru, se Îndreptă spre alveola 632
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
până la „zidul tăcerii”, un zid din beton cenușiu, Înalt de trei metri, În care erau suprapuse alveolele funerare; jumătate din ele erau goale. Lucrătorul mai vârstnic se uită În registru, se Îndreptă spre alveola 632; În urmă, colegul său Împingea sicriul pe un căruț de bagaje. Era umed și rece, Începea chiar să plouă. Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sicriul pe un căruț de bagaje. Era umed și rece, Începea chiar să plouă. Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul și-l introduseră În alveolă. Cu un pistol pneumatic, pulverizară În interstiții un pic de ciment cu priză rapidă; apoi lucrătorul mai vârstnic Îi făcu semn lui Bruno să semneze În registru. Dacă dorea, Îi spuse el Înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ani. — E o alegere bună, confirmă funcționarul comunal. Cu o concesiune pe treizeci de ani, ai tot timpul să vezi cum devine treaba. Cimitirul era mai sus de sat, la vreo sută de metri. Doi oameni În salopete cărau sicriul. Era un model simplu, din brad alb, depozitat Într-o magazie a primăriei; serviciile funerare păreau organizate impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
salopete cărau sicriul. Era un model simplu, din brad alb, depozitat Într-o magazie a primăriei; serviciile funerare păreau organizate impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era lângă ei, ținuse s-o Însoțească pe Jane până la ultimul ei domiciliu. Drumul era plin de pietre, arid, și totul avea probabil un sens. O pasăre de pradă - poate un șoim - plana alene, nu prea sus, În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
putuse să-și manifeste darurile naturale; iubirea Însă, nu o cunoscuse. Nici Annabelle, În ciuda frumuseții ei, nu cunoscuse iubirea; iar acum era moartă. Trupul ei odihnea pe masă, inutil de-acum Înainte, ca o povară pură, În lumină. Închiseră capacul sicriului. În scrisoarea ei de adio, ceruse să fie incinerată. Înainte de ceremonie, au băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu doi ciraci veniți să-l viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În mișcare platforma scrâșniră ușor; ușa se Închise. Combustia putea fi urmărită printr-un hublou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
silit măcar o dată să aștepte ore Întregi lângă o cabină de probă, răspunzând acelorași Întrebări: «Îmi stă bine?», «Nu mă face grasă?», « Oare au și pe lila?». Totul În viață depinde de toanele unei femei. Acest lucru ne arată că sicriul plin cu rochii, În care K. nici nu poate intra, dar din fața căruia nici nu se poate smulge, este adevăratul punct terminus al călătoriei fiecăruia dintre noi“, a Încheiat Kafka, În ropotele de aplauze ale completului de judecată. Până și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
programul de Întreținere a sănătății a devenit obligatorie și-a trebuit să se supună. Dar a plecat. — V-ați luat rămas-bun? — Într-un fel. Îmi amintesc ce mi-a spus atunci, că nu e loc pentru doi morți În același sicriu, și mai ales privirea lui de la despărțire, plină de dispreț. — Poate că era milă. Sau dezamăgire. — Poate. Cine știe? Să ne-ntoarcem Însă la tine, Cassandre. Ar fi mai util scopului nostru dacă mi-ai povesti un vis, nu o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
el ori la ea. Apoi, bătrâna orgă a Auditoriului oftează adânc din imensele-i tuburi verticale, iar din spatele scenei un val năvălește cu putere, luându-i În brațele sale pe instrumentiști. Sala se umple cu apă. Violoncelele plutesc ca niște sicrie cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă lent, În formație, cu grația căluților de mare. Sub apă, omul cu talgerele Își agită brațele, Încercând inutil să apropie cele două tipsii, ca o pasăre care plutește printr-un aer
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe dric, bătrînul începea să învîrtă năpraznic o joardă care se abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas, scuturînd din cînd în cînd urechile de măgar ale unei căpățîni scheletice. Cu acest sicriu învățătorul căra bostani și buruiene pentru vacă iar cîteodată chiar bolovani la casa ce o plănuia feciorului mai mic care încă era elev. În cămașa sinilie din mînecile căreia ieșeau, ca niște vreascuri, brațele vînjoase, abia atunci bătrînul căpăta un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
domeniu mai vast decît sîntem noi în stare să ne închipuim. Cît timp nu și-a încheiat creația, de ce să fie secerat creatorul? Există opere care, odată începute, își continuă singure drumul. Umăr la umăr, cu îndîrjire, țăranii pășesc în urma sicriului. Pandele n-a reușit să-și vadă visul dar izbutise ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
venit la Înmormântare. Cred că și-a forțat norocul. S-a Întâmplat așa: Eram la priveghi sau ce-o fi fost adunarea aia din apartamentul Andreei, când, În seara aceleiași duminici, ne-am strâns toți, de la Șiria, de la Arad, În jurul sicriului. Erau și fetițele Cristinei, ea Își făcea de lucru prin bucătărie, trimitea fetele cu farfurioare cu fursecuri și sărățele, venea și ea să ne umple paharele, americănește. Plângea Încontinuu, Încerca să se ascundă de copile, nu reușea, deja aveau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
jur, cu fața roșie, umflată, ceilalți suspinăm, ne Înghițim bocetul, zâmbim și noi strâmb, clătinând din capetele noastre umflate și roșii. Pahar după pahar, devenim ușori, poate capetele astea se vor desprinde de trupuri, vor pluti ca niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să ne ferim privirile. Nu știu să spun cum Îi stătea Andreei moartă. * Vedeam deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
noi strâmb, clătinând din capetele noastre umflate și roșii. Pahar după pahar, devenim ușori, poate capetele astea se vor desprinde de trupuri, vor pluti ca niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să ne ferim privirile. Nu știu să spun cum Îi stătea Andreei moartă. * Vedeam deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când a intrat pe ușă, umflat și el, acoperind-o pe Cristina, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
s-au umflat picioarele. Aveți picioare cam groase, am auzit. S-au revărsat peste pantofi, ca o cocă. N- ați mai putut scoate pantofii. — Ați găsit o dată, poate de două ori, șoareci, noaptea în pat. Un fel de pat. Un sicriu îngust, cât pentru un cadavru sau pentru un muribund bătut în cuie. Dădeau uneori drumul unei sirene, noaptea, pe coridor. Aduceau pisici pe care le loveau, tot noaptea, fugărindu-le prin dreptul celulelor. — Nu v-au violat, totuși. I-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
loviturile, deducțiile. Deși mă disprețuiesc. Le-ar face plăcere să mă bage într-o celulă ! Să se răzbune, prin metodele pe care le cunoașteți, pentru tot ce nu reușesc să priceapă. Și încă mai bine, să mă contemple într-un sicriu. — Trec luni și nu mă mai cheamă. Mă lasă în pace, mă dau dracului. Iar când mă cheamă, nu se mai tocmesc. Acceptă ceea ce cer : suma, libertatea de acțiune. Îmi urmează planurile, nu-mi mai dau ordine. Nu-mi mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lucios, lichidul clătinându-se, gălbui, în sticla plată. Cristalul biroului perforat, rareori, de ochii arși, negri, ai strigoiului. Micul atelier se dilata devenind un hol imens, albit de lumina după-amiezii de vară, restrâns apoi, celulă puturoasă și îngustă, ca un sicriu, și iar cameră elegantă și iar interogatorii. Tic-tacul pendulei, limba subțire a șerpilor, respirația măruntă a iepurașului fioros. În răstimpuri, sorbitura lacomă de alcool, clinchetul căpăcelului metalic, lovind cristalul. — Spune, ai fi fiul ei ? Ești fiul ei, poți fi, spune
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și sufletul, mintea celei care a devenit. Nu i-a fost ușor să ia în mână uneltele. În fața cărora s-a trezit, dintr-odată, singură. Liberă, dar și înlănțuită. Cum și era, în celulă, atelier îngust și mizer, ca un sicriu. Nu s-ar fi atins de pensule, de creioane și hârtie. Cum nu s-ar fi atins de mâncarea din acea zi. Ghemuită, pe ciment, cu privirea fixă, de nebună. Capul gol și stomacul gol. O chinuia foamea. Fără să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vocea lui de copil răgușit, ochii grăbiți. Poetul, Sia, cavalerii Speranței din care ne-am născut noi, orfanii prezentului, micii ingineri ai celulei fără speranță, dispar, cum se cuvine, unul după altul. Întins pe spate, în același costum - ca un sicriu elegant, din stofă groasă, gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fel ca și boala și deznădejdea, ca pe niște nobile și solemne flăcări vitale. „De nu s-ar opri ploaia din cauza uitării datoriilor noastre, spre binecuvântare, și nu spre blestem, spre viață, și nu spre moarte.“ Așteaptă să ajung în fața sicriului. Sin gurul preț al răscumpărării : revolta. Mă scutur de rugi și remușcări, voi repeta mortului și el va confirma : revoltă. Adică iubire, datoria, adevărul nostru. Când emoțiile sunt puternice și te simți încătușat, să pictezi bambuși - recomandă vechii călugări budiști
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tînărul. — Nu, domnule! rosti evreul pe un ton apăsat și hotărît, zîmbind cu un cinism amar. Nu, domnule, nici să n-aud! Așa ceva nu-i de mine! CÎnd o să-mi dau duhul și-or să se-adune toți În jurul marelui sicriu, continuă el făcînd un gest grăitor, vreau să mă privească lung, cu toții, și să zică: „Să știți că a venit pe lume fără nimic și pleacă fără să ia nimic, dar a fost un om adevărat“, rosti evreul tare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]