3,370 matches
-
capul mortului se ține tot timpul o lumânare aprinsă, până în momentul plecării la groapă. După ce a fost pus în sicriu, acesta se așează cu capetele pe două scaune. Aceste scaune vor fi întoarse cu picioarele în sus îndată ce se ia sicriul de pe ele, ca să se întoarcă necazul și boala din casă și să se ducă cu mortul. La scoaterea mortului din casă se aruncă grăunțe pe jos, zicându-se: „Să nu mai fie alt mort în casă, așa cum grăunțele acelea nu
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
răsări”, apoi se aruncă imediat la păsări să le mănânce. Unele femei folosesc pentru anumite practici magice aceste grăunțe. După slujba religioasă rituală, mortul este scos din casă cu picioarele înainte și slujba va continua în curte. „Neamurile” îngenunchează lângă sicriu, apoi încep să-și dea mâna peste ei, punând un ban sau o monedă fiecare, ca să aibă mortul de drum. Se dă peste ,copârșeu” pomană de sufletul mortului rudelor și oamenilor săraci. Prima dată se dă un cocoș celui ce
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
acesta nu trebuie să meargă cu el în groapă. Se dau de trei ori boii înapoi și înainte, ca să nu se mai poată mortul întoarce acasă. La groapă groparii primesc un vas și un colac de pomană. Când se ia sicriul din car, se dă bici boilor să fugă, pentru a nu rămâne cu „amorțelile” mortului în picioare. Sicriul este lăsat în groapă și după ce a aruncat preotul pământ cu cazmaua în formă de cruce, oamenii aruncă câte o mână de
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
ca să nu se mai poată mortul întoarce acasă. La groapă groparii primesc un vas și un colac de pomană. Când se ia sicriul din car, se dă bici boilor să fugă, pentru a nu rămâne cu „amorțelile” mortului în picioare. Sicriul este lăsat în groapă și după ce a aruncat preotul pământ cu cazmaua în formă de cruce, oamenii aruncă câte o mână de pământ ca să-i ușureze sufletul. Unele femei pun pământ în hainele rudelor apropiate, fără ca acestea să știe, pentru
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
știe, pentru a-l uita mai ușor pe mort. In timpul înmormântării femeile din familie poartă părul despletit pe spate. Dacă printre ele sunt și „fete în păr” - tinere nemăritate - femeile se grăbesc să le împletească părul în momentul coborârii sicriului în groapă, ca acestea să nu rămână nemăritate. In groapă se aruncă bani cu care mortul va plăti vamă duhurilor rele, ca să nu-l trimită îndărăt acasă. Până nu de mult mortul era bocit de către femei, rudele cele mai apropiate
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
mortului i se face „slujbă întoarsă” de înmormântare, începându-se de la sfârșit, de către preot, seara. Dacă mor copii nebotezați, nu sunt îngropați de preot ci de cea mai bătrână femeie din sat, care rostește doar o scurtă rugăciune la groapă. Sicriul acestora se lasă cu capacul nebătut în cuie, ca să „fie liberi” la picioare, pentru a nu se face din ei strigoi(Ileana Copil). Obiceiurile calendaristice se caracterizează prin manifestări mai ample, îndeosebi în perioada sărbătorilor de iarnă. Indată ce se
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
fluier ori caval. Alte obiceiuri specifice se mai desfășurau la nunți, înmormântări, botezuri (datul de grindă, de ex. ), dar astăzi sunt pe cale de dispariție (cele de la înmormântări se păstrează mai bine, dată fiind frecvența acestora). "Bomb" pentru corcoduș; "tron" pentru sicriu; "drăidi" și "iakakui" pentru demon; "bradoș"/"brandoș" pentru mucenic/măcinic; "aralie" pentru vijelie/ futună puternică; "ole"! - pentru exprimarea mirării; "sorică" pentru floarea-soarelui; "fetițălică", "băietelică" pentru fetițo, respectiv băiete;"gâgâlice" pentru pepene verde; "bolbotină" pentru fruct verde abia început să se
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
pe 3 iunie 1947, transformând-o pe aceasta în Prințesa Elena de Hohenzollern. Carol a murit în Portugalia, fiind depus la capela Regilor Portugaliei din mănăstirea Săo Vicente de Fora din Lisabona. Mai târziu, lângă el, a fost depus și sicriul Elenei Lupescu. În 13 februarie 2003 rămășițele sale au fost aduse în România, fiind depuse la Mănăstirea Curtea de Argeș (într-o criptă special amenajată în paraclisul mănăstirii), în afara bisericii în care se odihnesc ceilalți regi ai României. Fiul său Mihai nu
Carol al II-lea al României () [Corola-website/Science/296765_a_298094]
-
din jurul Ecaterinei citeste o proclamație prin care Ecaterina I e numită împărăteasă legitimă a toate Rusiile. La 4 martie, după 5 săptămâni de la moartea țarului, timp în care trupul nu fusese acoperit de giulgiu și capacul nu fusese pus pe sicriu, Natașa, mezina, moare de vărsat. Împărăteasa hotărăște ca tatăl și fiica să fie îngropați în aceeași zi. În străinătate, vestea morții lui Petru este primită cu ușurare. În octombrie 1721 Senatul i-a conferit lui Petru titlul de "Împărat și
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
etrusce, în defavoarea siturilor arheologice. Limba etrusca nu făcea parte din limbile indoeuropene, si nu s-a putut identifica o înrudire clară cu o altă limbă. În afară de scurtele texte epigrafice de pe diverse obiecte, ceramică, oglinzi, inscripțiile murale în necropole și pe sicrie, principalele texte cunoscute până în prezent sunt: Din punctul de vedere al clasificării limbii etrusce, în baza cercetărilor făcute până în prezent, etrusca nu face parte din familia limbilor indo-europene. Posibilele legături cu anumite familii lingvistice sunt incerte. Se pare ca etrusca
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
în 1821 un oraș nou pe malul nordic al limanului Ialpug, puțin la sud de localitatea abandonată Tobak. Generalul Inzov este așadar considerat de bolgrădeni ca "Întemeietorul orașului Bolgrad" În noiembrie 1846, ca urmare a dorinței testamentare a generalului Inzov, sicriul cu rămășițele sale pământești au fost aduse de la Odesa la Bolgrad pentru a fi înmormântat în Biserica "Sf. Mitrofan". La 21 mai 1828, prin oraș au trecut armatele ruse în frunte cu țarul Nicolae I al Rusiei, care se deplasau
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
bulgari. În 1844, în timpul construcției, a venit vestea îmbolnăvirii generalului Ivan Inzov. În mai 1845, generalul a murit la Odesa și a fost înmormântat în cimitirul din centrul orașului. În noiembrie 1846, ca urmare a dorinței testamentare a generalului Inzov, sicriul cu rămășițele sale pământești au fost aduse de la Odesa la Bolgrad (230 km) pentru a fi înmormântate în noua biserică. Între catedrală și biserica Sf. Mitrofan cortegiul a fost însoțit de mai mult de 10 mii de locuitori din Bolgrad
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
Între catedrală și biserica Sf. Mitrofan cortegiul a fost însoțit de mai mult de 10 mii de locuitori din Bolgrad și din coloniile vecine. Pe ultimii 500 m până la locul înmormântării bulgarii s-au deplasat în genunchi și au purtat sicriul pe umeri. Pe piatra de mormant au fost săpate următoarele cuvinte: "El a dat o nouă viață celor strămutați, precum și o nouă patrie". Biserica Sf. Nicolae este o biserică construită în 1881 în centrul orașului, după planurile arhitectului Ton. Construită
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
anului 1949. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului de exterminare, a murit la 11 iulie 1952. Asemenea și celorlalți episcopi morți la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaște locul înhumării și pentru a se evita, mai târziu, pelerinajele la mormintele martirilor uciși în Sighet. Nu a fost judecat și nu
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
sau câinii mitologici în Dayak, Kalimantan. Sculpturile și statuile în insulelele indoneziene semnifică o expresie importantă a spiritelor. În Sumba și Nias, statuile strămoșilor fac parte integrantă în viață spirituală a regiunii. În Toraja, funerariile sunt importante și pentru sculptori, sicriele sunt sculptate cu capete de animale iar defunctului i se sculptează statuie în mărime naturală. La fel și în Ngaju și Dusun ,în Kalimantan, sunt sculptați totemi uriași reprezantând strămoșii. Cele mai interesante sculpturi mitologice din Indonezia sunt în Asmat
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
Sub Coastă. Pe teritoriul comunei Apahida s-au făcut importante descoperiri arheologice, între care cimitirul celtic din sec.III-II. î.C. și mormintele goților din sec.V d.C. Au fost descoperit două tezaure: primul, găsit în 1889, constă dintr-un sicriu conținând trupul unui bărbat care purta numele de Omharus, fiind una dintre căpeteniile gepizilor. Mormântul conținea numeroase obiecte ornamentale specifice gepizilor. Un al doilea tezaur a fost descoperit în 1968, la 300 m distanță de primul, cu ocazia efectuării unor
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
În scrierile sale își exprimase dorința de a fi înmormântat în catedrala zidită de el la Blaj. La 22 iunie 1997 a fost exhumat și transferat la Biserica „Buneivestiri” a Colegiului Român "Pio Romeno" din Roma. La 2 august 1997 sicriul cu rămășițele pământești ale episcopului a fost adus la Blaj și depus în altarul Catedralei Sf. Treime. La 19 octombrie 1997 a fost înmormântat la loc de cinste, in cadrul unei liturghii festive, într-un mormânt săpat in fata iconostasului
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
propriei sensibilități. În 1501, pictează ""Nașterea lui Christos"", singura lui lucrare datată și semnată, ""pe timpul tulburărilor din Italia"", referindu-se la evenimentele ce au avut loc după moartea lui Savonarola. A murit în singurătate, la Florența, pe 17 mai 1510, Sicriul cu corpul său a fost depus în cavoul familiei din biserica "Ognissanti". Operă de tinerețe a lui Botticelli, "Madona cu pruncul și doi îngeri" poartă semnele influenței multor maeștri, de la Fra Filippo Lippi, la Verrocchio și Antonio Pollaiuolo, marchează însă
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
dimineața i se permite Sofiei Andreievna să-și vadă soțul muribund. Tolstoi moare la orele 6. La 8:30 începe pelerinajul prin fața corpului neînsuflețit. La orele 12:00 are loc ceremonia de doliu. Se cântă veșnica pomenire. Pe 8 noiembrie sicriul cu corpul neînsuflețit al lui Tolstoi e transportat de la Astapovo la Iasnaia Poliana, unde ajunge în ziua următoare la orele 10 dimineața. Pe 9 noiembrie între orele 11:45 și 14:15, mii de oameni își iau rămas-bun de la Tolstoi
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
supus unor torturi oribile, care reclamau o rezistență supraomenească. Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea Văcărești unde, la 10 mai 1950, a încetat din viață. Întrucât era foarte înalt și nu încăpea în lada de lemn (folosită în loc de sicriu), în care a fost așezat, i-au tăiat picioarele, să încapă. A fost înhumat la cimitirul Bellu catolic, cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic. Pe crucea de la mormântul său, autoritățile comuniste nu au permis să se scrie decât
Vasile Aftenie () [Corola-website/Science/299129_a_300458]
-
fost decapitat, iar capul său împăiat a fost trimis la Constantinopol. Istoria lui Despot a fost dramatizată de Vasile Alecsandri în drama sa "Despot-Vodă". În Calendar 1916 - Viena, dr. Ștefan Koczinski, nepotul episcopului Teoctist Blajevici, identifica locul unde se afla sicriul cu osemintele lui Despot. „Lângă grădina mănăstirii (din Suceava) într-un vechi cimitir“a descoperit mormântul domnitorului. Pe capacul sicriului se găsea o inscripție în limba latină: "Johanes Jacobus Heraclides basilicus despota dominus, regni Moldaviae, ingratitudine nefada, proditus miserime trucidatus
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
în drama sa "Despot-Vodă". În Calendar 1916 - Viena, dr. Ștefan Koczinski, nepotul episcopului Teoctist Blajevici, identifica locul unde se afla sicriul cu osemintele lui Despot. „Lângă grădina mănăstirii (din Suceava) într-un vechi cimitir“a descoperit mormântul domnitorului. Pe capacul sicriului se găsea o inscripție în limba latină: "Johanes Jacobus Heraclides basilicus despota dominus, regni Moldaviae, ingratitudine nefada, proditus miserime trucidatus interit nonis novembris mdlxiii r.i.p. (requiescat in pace)", în traducere, „Principele regesc Ioan Iacob Heraclidul, despotul, domnitorul Moldovei
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
Aleksandrovici și Prințul George Mihailovici care fuseseră ținuți în închisoarea Petru și Pavel din Cetatea Petrograd. Trupurile au fost recuperate de către Armata Albă în 1918 care însă a ajuns prea târziu ca să-i mai salveze. Trupurile au fost așezate în sicrie și au fost plimbate prin Rusia în timpul luptelor dintre Armata Albă și Armata Roșie. În 1920 sicriele au fost îngropate într-o fostă misiune rusă de la Beijing. În 1981 Prințesa Elisabeta a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
au fost recuperate de către Armata Albă în 1918 care însă a ajuns prea târziu ca să-i mai salveze. Trupurile au fost așezate în sicrie și au fost plimbate prin Rusia în timpul luptelor dintre Armata Albă și Armata Roșie. În 1920 sicriele au fost îngropate într-o fostă misiune rusă de la Beijing. În 1981 Prințesa Elisabeta a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, iar în 1992 de către Patriarhia Moscovei. În 2006, reprezentanți ai familiei Romanov făceau planuri de a reînmormânta
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
dură lovitură pentru Elisabeta. În martie cade bolnavă și moare în 24 martie 1603, la palatul Richmond între ora două și trei dimineața. Câteva ore mai târziu Cecil și consiliul îl declară rege pe Iacob al VI-lea al Scoției. Sicriul Elisabetei este transportat în timpul nopții pe Tamisa, pe un șlep luminat de torțe. Apoi un dric tras de patru cai o poartă la Westminster Abbey. Cronicarul John Stow povestește: catedrala Westminster gemea de lume, străzile erau pline de oameni, cortegiul
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]