3,082 matches
-
incursiune în istoria filozofiei alexandrine, care, unindu-se cu puterea ei de gândire și de visare, a dat acestor tablouri un conținut spiritual"470. Cu această dimensiune "contemplativă" și aceste figuri spiritualizate, hieratice, avem în Cecilia Cuțescu-Storck o reprezentantă a simbolismului românesc în pictură. Capitolul IX IX.1. Secesiuni europene De la bun început, ceea ce pare să constituie numitorul comun al majorității secesionismelor europene, minirevoluții artistice care configurează profilul unei arte moderne proteice, este eclectismul lor, dublat de antiacademismul manifest al celor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu atitudinea antiestablishment. În genere, mișcările secesioniste nu își fundamentează demersul pe un set de reguli există și excepții așa cum nu consacră un anumit stil, o anumită viziune, o anumită direcție. Ceea ce nu exclude tensiunile inerente în interiorul diverselor grupări artistice. Simbolismul constituie doar o direcție fără o amprentă stilistică determinată, asumând o serie de tehnici care însă nu-i definesc exclusivist estetica. În Franța, un grup de artiști se desprinde din cadrul Salonului Oficial și înființează "Société Nationale des Beaux-Arts", cu expoziții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Această diversitate nu trebuie să surprindă; ca și în literatură, o serie de pictori încep ca simboliști vezi spre exemplu Theodor Pallady sau traversează o vârstă secesionistă, precum Luchian, pentru a se dezvolta într-o altă direcție. În acest caz, Simbolismul reprezintă nu doar un simplu manierism, o fază evaziv-tatonantă, abandonată la maturitate, cum o bună parte din critica românească de după cel de-al Doilea Război Mondial încearcă să acrediteze din păcate, iar Theodor Enescu 471, ca și Petre Oprea susține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în pictura românească, în raport cu pictura serioasă a impresioniștilor -, ci o vârstă, o etapă traversată spre noi formule, dar cu un sens particular, nicidecum diminutival, peiorativ. Într-o mare măsură, influența literaturii și a muzicii își spune cuvântul, și despărțirea de simbolism sau decadentism poate fi urmărită și la nivelul literaturii, în cazul, spre exemplu, al lui Guillaume Apollinaire, Jules Laforgue sau Adrian Maniu prin metamorfozele pe care le suportă tema decadentă a femeii fatale, incarnată de Salomeea. În 1892, romancierul și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care le organizează, expoziții animate de conferințe și recitaluri de muzică și poezie, recitaluri susținute în sălile de expoziție. Acest efect polifonic al corespondențelor și dialogului dintre arte precizează discret o notă simbolistă. Impresionismul, neoimpresionismul, realismul, pointilismul, expresionismul, Art Nouveau-ul, simbolismul, se întâlnesc în locul geometric al dezbaterilor găzduite în această agora artistică. Mișcarea se dizolvă după un deceniu (1883-1893), pentru a se reînființa sub un alt nume în 1894, Libre Esthétique. Acest grup face posibilă prezentarea unor artiști străini începând cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
definește excelent nu propria sa inaderență la un program estetic, ci spiritul noii grupări, deschis inovației, experimentului. În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De Groux, Rops
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetic, ci spiritul noii grupări, deschis inovației, experimentului. În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De Groux, Rops, Mellery, dar și vingtiștii Robert Picard, Jan Toorop, George
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un grup de artiști independenți, condus de pictorul impresionist Max Liebermann și pictorul peisagist simbolist, Walter Leistikow. Secesiunea propriu-zisă are loc peste câțiva ani, în 1898, însă respingerea lui Munch constituie punctul critic al ei. Trei direcții sunt numaidecât vizibile: simbolismul, impresionismul și ceea ce va purta numele de Jugendstil, o variantă a Art Nouveau-ului. Printre artiști se află Franz von Stück, Fritz von Uhde, Ludwig Dill, Max Liebermann, Hugo von Habermann, dar și cei care îi precedau, grupați în Asociația Artiștilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe vecinul său apropiat decadentul. Lui îi trebuie o preerie verde cu chiparoși în gustul lui Böcklin, cu nimfe și centauri și în loc de asta se trezește într-o cameră mobilată! În concluzie, îi e indiferent!"482. Însă rolul esențial pentru simbolismul rusesc l-a jucat gruparea Mir Iskusstva (Lumea Artei) care grupează o mare parte dintre artiștii tineri. Apariția revistei omonime, în 1898, cu sprijinul prințesei M.K. Tenișeva și a colecționarului S.I. Mamontov, beneficiază de eforturile conjugate ale pictorului și istoricului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
află în deplină concordanță cu prezența marcată în ilustrația și reproducerile apărute în primele numere ale revistei a stilului "Modern", "noului stil". Totodată, primele numere "programatice" evidențiază modelele exemplare ale miriskusstnicilor, și anume cei care sunt considerați ca precursori ai simbolismului: Gustave Moreau, Puvis de Chavannes, Burne-Jones și Aubrey Beardsley. În monografia pe care o consacră mișcării, Natalia Lapșina evidențiază rolul esențial jucat de stilul Modern, utilizat ca termen umbrelă, ca factor coeziv și profil estetic al Mir Iskusstva: "Toți acești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pictura decadento-simbolistă își găsesc mai ușor un spațiu de rezonanță. Altfel, pictorii polonezi ca și cei români călătoresc în principalele centre artistice europene ca Berlin, München, Paris și, în plus, la Sankt-Petersburg. Przybyszewski este una din figurile centrale ale simbolismului polonez, poet, romancier, critic de artă, nota decadentă în cazul său fiind potențată și de profesarea "satanismului" estetic la modă în cercurile franceze și pe care Huysmans îl imortalizează în romanul său, Liturghia neagră. În Polonia, revendicarea unei autonomii artistice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alte grupuri, precum grupul ZERO, în anii 1908-1911, sau ODLAM / FRACTION (1910) și Niezalezni (Independenții) (1911, 1927). Sztuka (Arta) este cea care dă tonul secesiunii poloneze, iar programul ei este la fel de generalist și eclectic ca al majorității mișcărilor secesioniste europene, simbolismul fiind doar o direcție printre cele pe care o artă modernă le presupune. În acest sens, există o plajă foarte largă de manifestare pentru arta simbolistă, prin pictori precum Józef Mehoffer, Witold Wojtkiewicz, Kazimierz Sichulski, Stanisław Wyspiański, Jacek Malczewski, Wojciech
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Viena fin de siècle, unde artei îi este imprimat rolul de factor coagulant. Este vremea liberalizării expozițiilor și emancipării pe scară largă a noilor curente în artă, care se vor succeda cu o viteză extraordinară, de la pictura prerafaeliților și simbolism, la avangardele istorice și suprarealism, cu nenumăratele sale nuanțe. Inițiativele private iau tot mai mult locul structurilor expoziționale etatice, legitimate academic, câștingându-și publicul pe care totodată îl formează și informează. O contribuție însemnată o au aceste societăți artistice, Petre Oprea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în manifestul secesionist. În opinia lui Theodor Enescu, acest eclectism nu este în măsură să direcționeze, să educe gustul publicului, dar creează o masă critică favorabilă receptării artei noi și încurajează explorarea unor noi direcții în pictură: Jugendstil-ul, Art-Nouveau-ul, simbolismul, impresionismul, pointilismul etc. "De o influență eficientă a Expoziției artiștilor independenți asupra gustului public nu poate fi vorba, desigur și datorită faptului că nu afirma o doctrină artistică particulară, că nu constituia o revoluție artistică, ci mai curând o revoltă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din care nu apar, din păcate, decât șase numere, dintre care două numere duble principalul ei finanțator, Al. Bogdan-Pitești fiind arestat. Dintre conferințele propuse, societatea nu organizează decât una, prin aducerea în țară a lui Joséphin Péladan, principalul susținător al simbolismului în artele plastice. Apărau arta nouă simbolistă, de natură creștin-catolică a mișcărei din Paris. "Magul Sar Péladan, șeful acestei mișcări, a conferențiat și la București, producând vâlvă și tulburare" spunea Constantin Prodan în 1936489. Pictorii din comitetul de conducere al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tehnică propriu-zis impresioniste, acceptau totuși concepțiile impresioniste"494. Însă acest tip de "efect" constituie nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele inefabile, devin expresii ale indicibilului, creează o aură de mister. Chiar și în cadrul convenției academizante, are loc o încercare de înnoire la ceilalți pictori prezenți în expoziție: George Demetrescu Mirea, Constantin Artachino, Constantin Pascaly
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o alianță constituită pe baza sincretismului secesionisto-simbolist de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Contrar afirmației lui Petre Oprea, care se cere receptată într-un anumit context, silind la decupaje dogmatice, pictorii români nu resping Arta 1900 în România, simbolismul sau, cum o numește criticul de artă, "arta idealistă" a pictorilor apuseni, în favoarea unui realism cu o profundă notă autohtonistă. Ambele direcții coexistă chiar în cadrul operei aceluiași pictor, iar "Arta 1900", termen umbrelă întrebuințat de Paul Constantin în studiul său
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
portretului la G.D. Mirea și Eustațiu Stoenescu cu cosmopolitismul "tinerilor", recognoscibil chiar și în interpretarea tradiției, un rusticism simbolist cu note mistice în cazul lui Verona, "secesionismul münchenez" cu note prerafaelite al Ceciliei Cuțescu-Storck, cu valențele unei picturi influențate de simbolismul exotist al lui Gauguin, "neoimpresionismul lui George Mărculescu și Arthur Segal", feeriile simboliste mediteraneizate ale lui Kimon Loghi, sau "primitivismul" avangardist al lui Constantin Brâncuși etc.. Acest eclectism conduce însă și la situații conflictuale rezolvate temporar și nefericit prin excluderea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se vor regăsi și în cadrul Tinerimii artistice după dispariția revistei, continuând astfel proiectul. Prezența pictorilor străini în revistă are semnificația efortului de sincronizare cu direcțiile noi în pictura europeană. Printre ei regăsim nume mari ale Art-Nouveau-ului (Jiri Mucha), ale simbolismului belgian, cu o mulțime de teme decadente (Fernand Khnopff), dar și ale celui francez (Alexandre Séon, foarte prizat în epocă), ai Modern Style-ului (Walter Crane), precum și pe John Ruskin, Dante Gabriel Rossetti, parizianul Georges Antoine Rochegrosse (1859-1938), un pictor de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô al lui Flaubert, ediția apărută în 1900 la Ferroud, gravurile în aqua forte fiind executate de Champollion. Un simbolism care provine din cel mai pur academism este caracteristic pentru o bună parte dintre pictorii români, precum Nicolae Vermont sau Ipolit Strâmbu. Etienne Azambre este ilustrativ pentru un anumit tip de simbolism pe filiera tematicii religioase cu influențe prerafaelite, precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în aqua forte fiind executate de Champollion. Un simbolism care provine din cel mai pur academism este caracteristic pentru o bună parte dintre pictorii români, precum Nicolae Vermont sau Ipolit Strâmbu. Etienne Azambre este ilustrativ pentru un anumit tip de simbolism pe filiera tematicii religioase cu influențe prerafaelite, precum în Fecioara cu crini (1893). Dacă pe Azambre, Seon și Luce, Bogdan-Pitești îi cunoștea prin intermediul saloanelor rozacruceene ale lui Péladan, Rochegrosse expunea constant la saloanele din Paris între 1883 și 1901, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuminte al pictorului. În schimb, în ceea ce privește o altă pictură a acestuia, Prometheu, criticul face o analiză plină de acribie, punând în relație pictura de gen a lui Verona cu alte două capodopere ale genului, Prometeul lui Arnold Böcklin, reprezentant al simbolismului german și Prometeu al lui Gustave Moreau, reprezentant al decadentismului/simbolismului francez, amândoi constituind niște repere artistice inconturnabile în epocă. Aici discursul criticului se nuanțează, delimitând ceea ce el numește "fantasticul" la Böcklin de ceea ce ar fi mai subtil decât atât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prometheu, criticul face o analiză plină de acribie, punând în relație pictura de gen a lui Verona cu alte două capodopere ale genului, Prometeul lui Arnold Böcklin, reprezentant al simbolismului german și Prometeu al lui Gustave Moreau, reprezentant al decadentismului/simbolismului francez, amândoi constituind niște repere artistice inconturnabile în epocă. Aici discursul criticului se nuanțează, delimitând ceea ce el numește "fantasticul" la Böcklin de ceea ce ar fi mai subtil decât atât la Gustave Moreau, "esotericul". Printre lucrările celebre ale acestuia o evidențiază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În afară de un Hors textes, Studiu pentru Lira lui Orfeu, studiu realizat pentru tabloul cu același nume expus în 1898, Al. Séon apare în revistă cu un mic desen ilustrând o Himeră. Elev al lui Puvis de Chavannes, personalitate emblematică pentru simbolism în artele plastice, Al. Séon (1855-1917) este elogiat și pentru pictura murală, fiind socotit drept un maestru al frescelor și un artist-intelectual, prezentat drept un estet recluzat în turnul său de fildeș. Altfel, pictorul era asociat cu salonul rozacrucean péladanesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Antokolsky. Sculptorul era recunoscut pentru câteva dintre sculpturile sale având ca temă personaje istorice, Ivan cel groaznic (1871), Yermak Timofeevici, dar și personalități culturale, precum Spinoza (1882) sau Moartea lui Socrate (1875), însă nu este de neglijat nici existența unui simbolism latent, identificat negativ ca "sentimentalism". O sculptură precum Sirenă (1900), în stilul 1900, sau Mefistofel (1884), vădesc această dimensiune simbolistă a artei sale, cu o puternică detentă psihologică. De asemenea, și numărul colaboratorilor literari a crescut simțitor. Îi găsim aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]