6,537 matches
-
liniștit și cu alegerile, e greu să reziști tentației de a te gîndi la cei 20 de ani care tocmai se încheie, să tragi o linie și să vezi ce-ți iese. Iată cam ce mi-a ieșit mie la socoteală : Probabil că vom fi de acord cu toții, cred, că 1989 a reprezentat în primul rînd un sentiment împărtășit de libertate : un sentiment care pur și simplu se afla acolo, în aer, care nu necesita să fie explicat sau teoretizat. Era
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu e muzica noastră”, a mai adăugat, revoltată, persoana. „Dar a cui ?”, m-am interesat eu, naiv. „A țiganilor parveniți !”, a venit prompt răspunsul. Deci așa, nici măcar a „țiganilor” în general, ci doar a unei categorii de țigani care, după socotelile mele impresioniste, nu poate fi, numeric, prea mare. Atunci de ce auzi manele dintr-un capăt în celălalt al țării, iar Google îți oferă în 0,07 secunde mult peste 3 milioane de intrări ? Manelele se vînd bine, sînt (și) o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îl ascultau. Dăduse filoxera și stricase bunătate de viță franceză, în tot satul. Nu puteam stropi nici la mine, că mă bănuiau. M-am gîndit, m-am răzgîndit, și la urmă tot am stropit-o. Au venit să-mi ceară socoteală. Le-am răspuns : Sigur că are pe Dracul, da’ eu am aghezmuit-o, piatra-vînătă, și, iaca, Dracul a fugit. M-au crezut și am ajuns de făceam butoaie întregi și mă chemau să le aghezmuiesc și la Derencu, pînă spre Hîrcești
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de țară se referă mai degrabă la ceea ce vrei decît la ceea ce ești. Problema sa nu este să identifice esența unei țări, pe care să o „vîndă” apoi cu dibăcie străinilor. Nu este nici măcar aceea de a fantasma eficient pe socoteala unei societăți pentru a o face mai atractivă și vandabilă pe piața mondială, indiferent de ce este „cu adevărat” acea societate. Cu atît mai puțin este vorba despre alinarea angoaselor noastre, ale tuturor, exprimate după chipul și asemănarea fiecăruia, de a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
totdeauna. Așa, ne iroseam întîlnirile din camera cu icoane pe sticlă în exasperări temătoare. Și la școală eram prieteni buni, eram mereu împreună. Ne mutaserăm în aceeași bancă și legătura noastră era cunoscută de toți. Probabil că se bârfea pe socoteala noastră, pentru că, din instinct, toate colegele Ginei o urau, iar pe mine, deși mă respectau, mă mai credeau un biet monstrișor nimerit pe mâini rele și care aveau sa mă strice și mai mult. Da, pe mine mă priveau cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înțelegea excelent. Locuiau în cartierul Berceni, imediat dincolo de Mărțișor, într-un apartament de trei camere mobilate cu gust. Faptul că nu aveau copii, deși erau căsătoriți încă din facultate, i-a ajutat mai târziu să facă economii și, punând la socoteală și lucrurile aduse de Emil din Turcia, Iran și Egipt, iar de Elena din Uniunea Sovietică și Ungaria, unde fuseseră în diverse interese de serviciu, lucruri frumos valorificate, cei doi arhitecți depuseseră la CEC de-a lungul a cinci ani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
le fixeze un termen de un an pentru această emigrație liberă din patria lor, începînd cu ziua în care instrumentele de ratificare ale prezentului tratat vor fi schimbate. 6.Să nu ceară și să nu impună nici o plată a vechilor socoteli, de orice natură ar fi ele. 7.Să nu impună acestor popoare nici o contribuție sau plată pentru toată durata războiului; și chiar din cauza devastărilor la care au fost expuse, să le socotească achitate de orice impozite pentru doi ani, începând
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
către dimineață, când nu mai rămăseseră decât Lixandru, cu nepoții și cu mine. O găsise departe de șanțul în care săpa în neștire Lixandru. - Ia veniți încoa! ne-a strigat. Mi se pare mie sau... Ne-am făcut cruce. După socoteala lui Lixandru, erau acolo, în ulcică, peste o mie de galbeni. - Nu te ridica în picioare, să nu te vadă sentinelele pe fereastră, șopti Ilaria. De-a bușilea, m-am târât până la lada de campanie. Mi-am îmbrăcat tunica de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul de email albastru al ceasului. Se uită bine și își face socoteala în gând, cifrele romane încă o încurcă, limba aurie a ceasului a încremenit între literele romane, aurii. Și, pe cadranul de email albastru, înconjurat de dantelăria aurie, un păstor și o păstoriță - ea cu o rochie roz, rotundă, ca un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am putut decide dacă este așa sau nu. De mult am observat, și la mine, și la alții, impuritatea afecțiunii, repede împletită cu ostilitate, plictiseală, dorință de evadare, sau reapariția unor emoții legate de sentimente de mult pierdute ; nemaipunând la socoteală dorințele (uneori violente) ce cheamă atât de des în afară, ca și nevoia firilor visătoare pentru frumoase idile. Rareori se vorbește despre această încâlceală a sentimentelor : ea se bucură de tratamentul rezervat lucrurilor necuviincioase, ce știm toți că există, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a trebuit să iasă la pensie, el ar mai fi vrut să prelungească, dar cu restructurările acestea, ei, nu știi dumneata, madam Delcă, doar nu ai fost o zi în câmpu’ muncii ! Luni înainte să se pensioneze, îi făceau ceilalți socoteala ce-o să se întâmple cu postul... Cum, cine ? Colegii, conducerea, cei ce vânau postul ! Așa că bietul de el, vrând-nevrând, s-a pensionat. Și mi-a mărturisit că, deși se aștepta să urmeze o perioadă psihică dificilă până se va acomoda
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
familiei... Spiridon nici nu cred că a mai apucat să afle de moartea copilului, pentru că a căzut prizonier a doua oară. Sau a apucat, totuși ? Da, am impresia că a mai avut timp să afle... da, dacă fac o mică socoteală, bombardamentul, deci, a fost la 4 aprilie, iar armata de la Iași a fost făcută prizonieră pe 25 august. Sau, poate, chiar la începutul lui septembrie... Da, madam Delcă, se semnase armistițiul cu rușii... și ce-i cu asta ? N-ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi întinzi un deget, și el îți ia toată mâna ! Eu o tratez de la egal la egal și mă arăt cât se poate de drăguță cu ea, și ea își permite să ne judece ! Ne și judecă, și ne face socoteala la bani, pentru că oamenii din popor așa sunt : la ei interesul practic primează ! Ei nu se pierd ca noi în idealuri, ei sunt tot timpul cu picioarele pe pământ și, oricât le-ai da, sunt nemulțumiți : găsesc normal să le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de fii-su, care-i plecat ! E plecat cu nevasta - câți ani să se fi făcut de când e plecat ? Poate zece ? Poate cinci ? Ei știe câți e, că io altă treabă n-am mai avut decât să le țiu lor socoteala ! Da de vorbit de ei tot vorbeam cu Ivona ! Ce mai beam la cafele, ce mai stam de vorb-amândouă ! Ce fată bună, Ivona ! Și ce femeie cu carte, ce femeie deșteaptă ! Ce de-a mai cărți a citit la viața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru orice Împrumut, orice bancă a acestei lumi cere o dobîndă. România, la fel ca orice stat din lume, făcuse Împrumuturi la băncile mondiale (Fondul Monetar Internațional). Iar aceste Împrumuturi generau, prin dobînzi, o creștere a datoriei, pentru că așa funcționează socoteala asta. Ceaușescu s-a simțit vulnerabil În fața unei asemenea dovezi de capitalism. Se poate ca spaima lui să fi fost Îndreptățită. Thomas Jefferson, un om mult mai evoluat, a avut trăiri neplă cute În fața instituțiilor financiare cu două sute de ani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nimerește, sub efectul strînsorii. Dar, pentru că o uniformă completă mărimea mea nu există, va trebui să mă obișnuiesc cu aceste mici zgîrcenii ale destinului. Refuz În schimb șortul. Un chilot căruia, pentru că nu e genul slip și nu-ți ține socoteala la un loc, i se spune AZP - Aparat de Zăpăcit Pula. Dar asta nu e singura lui problemă. — Al tău arată de parcă a fost șutit din mormîntul lui Tutankamon, zice cineva privind cîrpa zdrențuită, fără o culoare anume, dar plină
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-a Întîmplat mereu de cînd erai copil, avînd un bilet prin sindicat la Eforie Nord pentru sfîrșitul lui iulie, ți-a zis că-ți aranjează să vii și tu la mare. Că-ți aranjează... nu știi exact care e socoteala ei, ai niște presimțiri... e În stare de surprize. În orice caz, vara anului lui Dumnezeu 1989 se arată a fi foarte solară, ca o saltea pe care eroul nostru anonim cade În urma unui eșec lamentabil. Scurt răsfățul, pentru că În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întins pe jos, În beznă. Vlad Îl lasă acolo, e și el amețit, se gîndește că ajunge sus la adăpostul din punctul de observare, fără să alarmeze dormitoarele, și o să trimită pe cineva să-l ia pe răcanul matol. O socoteală de om beat. Pentru că e evident că pierde drumul, iar ninsoarea Îi acoperă urmele aproape instantaneu. Efortul dă drumul la alcool În sînge și În curînd e beat tun și el, Înoată În omătul dușmănos, vîntul bate și spulberă zăpada
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi... E clar, ai pățit ceva. Nu, nu e o idee bună. Din aerul pe care Îl ia, Îmi dau seama că am toate șansele să se suie În trenul de Hațeg, să se ducă la el să-i ceară socoteală. Mai bine o las pe altă dată. — Nimic, las-o baltă. Ni se ordonă să ne Întoarcem În unitate, iar civililor li se spune că e momentul să părăsească zona, armata le asigură autobuze care Îi vor lăsa În gara
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
parcarea din incinta militară, aproape de poartă. E clar că eu, cu cartușul meu de BT, mă voi duce În permisie În patul de sus, voi abuza de salteaua lui mai bună decît a mea, cît va fi plecat. Îmi fac socoteala că aș putea chiar profita de moment să le schimb Între ele, ca o compensație, ca o răzbunare. Reușesc să salvez de lăcomia lui Box măcar jumătate din cartușul de BT. Răcanii au adus În dormitor vin, țuică și alte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de trei ori pe zi după mîncare, cu un cărucior În care se găsesc două bidoane alimentare de aluminiu destul de soioase, la cantina unității din cazarmă. Asta Înseamnă vreo 4 kilometri dus-Întors, pe jos, de trei ori pe zi. Dar socoteala asta are și o parte bună: cei cărora le revine sarcina asta scapă pentru cîteva ore de instrucția cu Portocală. Partea cea mai bună e că aici avem o centrală termică cu cărbuni, pe care va trebui să o facem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pînă seara. SÎnt În delir, surpriza e la fel de mare și pentru mine. Indiferent cine a aranjat mutarea, ar fi trebuit să-mi spună cînd am fost acasă. Nu pot să-mi țin gura, cum ajung În baterie, le povestesc toată socoteala. SÎntem În sala de mese și se lasă cu chiote. Într-un fel sînt invidioși și e normal. Pe de altă parte, ideea că cineva poate ajunge să facă armata atît de aproape de casă le răvășește mințile. Victoria mea e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
puține ori, politica e o curvă - chiar și la scară planetară. Se pare că nici Securitatea care l-a slujit orbește atîția ani nu-l mai sprijină. Oamenii cei mai fideli ai regimului și-au făcut prin spatele lui niște socoteli, și-au dat seama că vremurile se schimbă - capitalismul bate insistent la ușă și n-o să rămînă atîrnați de ideile unui psihopat care nu poate să Înțeleagă că e mai mult strigoi decît om. Pe 16 decembrie, sîmbătă, lucrurile o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alea oficiale. — Adică? Cum? Ia stai... adică azi n-ai fost oficial? — Nu, spune el rîzÎnd. Azi am fost cu treburi personale. — Aha! Și ăștia ce zic? — Ce să zică? Se bucură, bat din palme... Cine dracu’ să-mi țină socoteala? Ideea e să nu exagerez. Cristian tocmai a devenit eroul meu. Îl aud că spune: — Mie nu, dar cred că ție da. Tu trebuie să ajungi la poartă să te Înregistreze. — O, băga-mi-aș, ai dreptate... M-ai făcut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Uită-te bine la omul ăsta și vezi de ce e În stare și nu te mai mira atît... Tu așa crezi, că sîntem două specii Într-o blană la fel? Eu zic că, dacă ai alte păreri și te supără socoteala asta, se cheamă că nu ești reprezentativ pentru specia ta. Tu ești mutantul... Are aproape 80 de ani. Stă la șevalet și Îi mai face ceva cerului din peisajul pe care Îl are În față, mai Întîi cu un cuțit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]