5,168 matches
-
poate avea pentru o stângăcie, la urma urmei anodină. Îmi spuneam că ar fi fost mai lesne să mă fac înțeles de ofițerul acela al Wehrmacht-ului, care răcnea în piața fortăreței din Brest-Litovsk, decât de oamenii ăștia care-și sorbeau băuturile. Oprindu-mă într-un colț, în fața ferestrei, lângă un pian împins la perete, m-am uitat o clipă la cei din sală, la micul grup din jurul meselor cu resturi de mâncare, la cercul pe care tocmai îl părăsisem, la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rămâne din ea, și o vor transporta în Occident. Cât privește bomba asta, e o adevărată jucărie. Greutate totală: douăzeci și nouă de kilograme, șaptezeci de centimetri lungime. Un vis, pentru un mărunt dictator care vrea să se facă respectat... Sorbi o înghițitură, apoi continuă, cu o voce înăbușită: — Ai dreptate, nu te poți juca prea mult așa cum mă joc eu acum. Poate să meargă de zece ori, dar nu mai merge și a unsprezecea oară. Dar, vezi tu, dacă aș
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ce venisem. Vecina noastră cea obeză s-a ridicat în picioare și, ca într-un gag la televiziune, a fost cât pe ce să ia după sine și fotoliul din plastic mulat pe șolduri. Vinner mi-a făcut cu ochiul, sorbind zgomotos restul de spumă de pe fundul paharului. Aveam nevoie de cuvinte care să eclipseze soarele, să șteargă albul nisipului, să înghețe strigătele, hohotele de râs. Cuvinte care să fie noapte, granitul negru și umed al străzilor, singurătate. Îmi dădeam seama
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
culmile și prăbușirea”. Dacă autorul izbutește mai puțin în factura titaniană a unui Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de aramă care bolborosește basme bătrâne și amărui, cana de cafea „fumegă domoală”: „O sorb și gându-mi pleacă și-ncepe să colinde./ Aprind înc-o țigară și fumeg lângă ea./ Și-o beau pe îndelete, să țină cât cuprinde./ Ca Timpul ce în palmă mă ține și mă bea.” Muzica versului folcloric este persistentă, ca
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
au pierit / și unii par vestiți și unii-s fără nume // Rusalii, Bobotează, ouatul către Paști / și Maica Domnului în plină vară / Holdele-s coapte, secerători puțini / Viața noastră, țară milenară.” Poetul a devenit așadar „Marele Preot al sfintelor cuvinte”, sorbind din „marile izvoare”, întreținând cultul graiului în „templul care se lărgește și iată a cuprins / Pământ și cer și veac și cimitire”. Cântecul său este în același timp porunca vremii și descântecul inițiatic al reînvierii eterne: „Ceea ce știm și am
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
și, la cea mai mică contrazicere, se pocneau unii pe alții peste cap. însuflețit de explicații, Zalomir intră într-un bordei. înăuntru laia se cocea în jurul vetrei. Burtoși și goi ca niște napi lucioși, câțiva puradei cu părul încâlcit îl sorbeau din ochi. Se amestecau ca furnicile așa încât, deși avu curiozitatea, procurorul nici nu putu să-i numere. Asfixiat, Zalomir se năpusti afară într-o hărmălaie ca de iad. „Duhoarea asta de dihor e o armă eficace”, gândi el. între risipituri
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
patului. Îmbrăcat În tradiționala cămașă din păr. În vâltoarea pasiunii, se Întâmplă că sărmana femeie se uită În sus la icoană. Nouă luni mai târziu, i se născu pruncul - păros ca un urs! Doctorul râse, simțindu-se bine, și-și sorbi mai departe vinul. ― Dar asta nu se poate Întâmpla, așa-i? vru să știe Desdemona, brusc Îngrijorată. Numai că doctorul Philobosian era greu de oprit. ― Mai e o poveste despre o femeie care a atins o broască râioasă În timp ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
MII NOUĂ SUTE NOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MUSULMANI AI LUI. ȘI ACOLO ȘI-A ÎNCEPUT ALTOIREA. Acum auzea și alte lucruri. Pașii lui Fard, care umbla pe scenă. Scârțâitul pe care-l făceau scaunele când ascultătorii lui se aplecau În față, sorbindu-i fiecare cuvânt. ― ÎN LABORATOARELE LUI DIN PELAN, IACUB I-A ÎMPIEDICAT PE TOȚI OAMENII NEGRI AUTENTICI SĂ SE REPRODUCĂ. DACĂ O FEMEIE NEAGRĂ NĂȘTEA UN COPIL, ACEL COPIL ERA UCIS. IACUB I-A LĂSAT ÎN VIAȚĂ DOAR PE COPIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin ratificare de către toate statele, Amendamentul numărul douăzeci și unu l-a revocat pe cel de-al optsprezecelea. La Convenția Legiunilor Americane din Detroit, Julius Stroh a scos cepul unui butoi poleit, cu bere Stroh din Boemia. Președintele Roosevelt a fost fotografiat sorbind un cocteil la Casa Albă. Iar pe strada Hurlbut, bunicul meu, Lefty Stephanides, a dat jos pielea de zebră, a demontat bodega din subsol și a ieșit din nou În atmosfera de afară. Cu banii pe care Îi pusese deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milt. Noi. ― De unde știi? Îl provocă tatăl meu. Și acum Gus Panos, prin gaura din gât: ― E nenorocitul ăla de... sssss... Kissinger. Probabil c-a făcut... ssssss... un târg cu turcii. ― Normal c-a făcut, dădu din cap Peter Tatakis, sorbind din Pepsi. Acum, că s-a terminat criza din Vietnam, Herr Doktor Kissinger poate să se prefacă din nou că e Bismarck. Ar vrea să vadă baze NATO În Turcia? Așa le poate obține. Erau Întemeiate aceste acuzații? Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
roșcat Îi flutura ca un steag arborat pentru a anunța furtuna. Nu era o schioare talentată. Se apleca prea mult În față și se crăcăna când pleca de pe ponton. Dar nu căzu. Rex tot Întorcea capul În timp ce-și sorbea berea, ca să vadă dacă era În regulă. În cele din urmă barca făcu un viraj strâns și Obiectul Își traversă propria dâră Învolburată, spumegând pe lângă mal. Când faci schi nautic, se Întâmplă un lucru teribil. După ce dai drumul la cordon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu ambele mâini. Între timp, liliacul se agita, dând din aripi peste capul lui. Jerome scoase capacul și turnă sângele În paharele de martini. Ridică unul pentru prietenul său, liliacul, care se repezi În pahar prompt, cu un plescăit. Jerome sorbi din cocteilul său de sânge. ― Cum Îți place ție, Muffie, Îi spuse liliacului. Foarte sec. Sub mâinile mele, stomacul Obiectului se scutura de râs. Se lăsă pe spate, spre mine, iar În carnea capturată de mâinile mele se simțeau vibrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ia la zor pe tata, acesta zice mai tot. Cum povestea el despre laboratoare și despre secretele Guvernului, a fost atât de captivat și de absorbit de relatare, încât nu a băgat de seamă că eu stăteam după colț și sorbeam fiecare cuvințel. Știu că două dintre ele sunt în Deșertul African. Cercetează proprietățile scorpionilor. Cică e foarte interesant. Trei dintre ele sunt în Siberia, unde încă mai este frig și din când în când mai și ninge, sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nedescris, în care totul se prelungea înspre infinit. Doar pământ și pietre străvezii la picioarele mele și un diamant de lumină în față. M-am repezit spre el, iar în momentul în care am ajuns în proximitatea sa, m-a sorbit violent înăuntrul său. Dispăru noaptea cu cerul întunecat și mirosul reginei nopții și prezența lui Vladimir. Le simțeam ca printr-o ceață, iar înaintea ei s-a suprapus o altă imagine. Într-o fracțiune de secundă văzui un Arvon Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câteva minute. Îmi pare rău pentru ieri, făcui eu. Nu-i nimic. Tot răul spre bine, presupun. Plictisindu-se, probabil, de urmărit fulgii, își întoarse capul și îmi tasă părul ciufulit. Așa e mai bine. Mhm... Din nou pauză. Am sorbit cu gălăgie din cana caldă. Lichidul mă arse ușor pe gât și coborî vijelios mai jos, trezindu-mă puțin câte puțin. Ce s-a întâmplat ieri? întrebă el. După ce-am plecat eu... A fost distrus peretele de la etajul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ele. Vulnerabil! Unde bați? Ai grijă și ține-ți Sfetnicii în gardă! Acum ești o țintă nu numai pentru Gardieni, Armată și TEG. Ne terminarăm băuturile vreun sfert de oră mai târziu. Vorbeam lucruri și lucruri și ne întrerupeam să sorbim lichidul care părea că nu se mai răcește. El plecă în cabinetul de informatică, la Velail, unde cercetă niște hărți vechi ale Imperiului cu privire la rutele subterane. Eu am făcut niște ture prin colegiu... parterul, etajul unu și doi. Am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Vara trecută, unul dintre oamenii noștri din Campania... — Ce om? întreabă împăratul cu asprime. Secretarul arată cu un deget tremurând cupa de pe masă. — El ne furnizează, stăpâne, această amețitoare licoare din care bei... Augustus încuviințează și întinde mâna după pocal. Soarbe ușor, apoi rulează între palme, cu un aer distrat, piciorul vasului pe care este reprezentat Hercules sprijinindu-se în ciomag ca într-o cârjă. — Nu ți se pare o anomalie? îl întreabă brusc pe Ianuarius. — Ce, stăpâne? tresare acesta, speriat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
perdea, șușotește bătrâna. Draperia din spatele vorbitorului chiar tremură un pic. Plan cina dorește probabil să audă totul, fără să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase toate elogiile care i se aduceau. Ba și cânta pe versurile lui, compunând și acompaniindu-se la chitară, fără să o fi învățat altcineva decât dragostea - cel mai bun dascăl. Bătrâna o privește compătimitor. Se întreabă de ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cât îndestulat se servește și el de pe celălalt platou. O livadă în miniatură. Mere, pere, prune, gutui, moșmoane care se consumă numai fleșcăite, castane, nuci și ciorchini de struguri, aranjate într-o piramidă artistică. Apucă o pară de Falern și soarbe cu poftă. Bea de fapt - într-atât de abundentă îi e zeama. Plescăie mulțumit. Parcă ar fi lapte. Se șterge cu dosul palmei peste gură și întreabă, molfăind încă. — Ia zi! De unde a început acuzația asta stupidă de magie? Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fudulesc. Desface brațele în lături: — În principiu, învingătorul e cel care acordă sau ia viața învinsului, însă era împăratul de față, așa că i-am cedat acest drept... Cu un gest larg: — ...iar principele a întrebat mulțimea. Pusio și băietanul îi sorb vorbele de pe buze. — Ce-i drept e drept, recunoaște Ganymedes, învinsul s-a apărat cu energie și atunci spectatorii au agitat năframele și au ridicat câte un deget în aer... — Adică? îl întrerupe germanul. Adică l-au iertat pentru înfrângere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fratele răpit prea timpuriu de moarte. Retras la Rhodos, a trebuit să suporte dizgrația și exilul soției sale, Iulia, după care puterea tribuniciană nu i-a mai fost reînnoită, pentru că se afla în dizgrație. Da, i-a fost dat să soarbă până la fund cupa amărăciunii. Nu va uita până la moarte răceala și dușmănia unuia ca Lollius, dar nici prietenia adevărată pe care i-au dovedit-o Seianus, Sulpicius Quirinius și Flaccus Vascularius. După care a venit surpriza neașteptată. Moartea lui Lucius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vocea principelui. Femeia nu se lasă impresionată de tonul lui amenințător. Din contră, declară cu o naturalețe dazarmantă: — A pus în versuri ceea ce facem cu toții la adăpostul nopții și al intimității, dacă-ți mai aduci aminte din tinerețe. Paterculus îi soarbe extaziat cuvintele. Flaminul încearcă dis perat să o calmeze: — Lasă, dragă, lasă... Se întoarce rugător spre Augustus: — Soția lui Ovidius este o femeie virtuoasă... Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am avut niciodată un prieten în adevăratul sens al cuvântului, iar titlurile din reviste nu sunt motivul pentru care le cumpăr. Dacă vreți să știți, le cumpăr pe toate pentru poze. Stau și studiez fiecare fotografie lucioasă pentru câteva minute, sorbind din priviri membrele lungi și mlădioase ale modelelor, taliile lor subțiri, pielea aurie și strălucitoare. A ajuns o rutină: încep cu figurile lor, privindu-le îndeaproape fiecare pomete sculptat în parte, bărbia în formă de inimă și îmi clătesc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
până la urmă, în timp ce fetele se holbează la televizor, la vreun sitcom american în care joacă oameni care arată perfect, cu dinți albi perfecți și fețe perfecte. ― Hmm? spune Sophie, fără să-și ia ochii de la televizor, chiar și când îmi sorb eu ceaiul. ― Suntem îndrăgostite, spune Lisa în cele din urmă, uitându-se la mine pentru prima oară în seara asta. Avem un nou client, absolut uluitor. Acum Sophie pare interesată, iar eu mă așez pe podea, cu picioarele încrucișate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
despre internet cafeuri. Nici măcar nu știam că există asemenea locuri. Aceasta despre care citesc acum, Cyborg, se află în West End. În fotografie se văd suprafețe metalice, șiruri de computere pe lângă pereți și oameni frumoși stând la mesele din centru, sorbind din cappuccinouri și mâncând rulouri din ciabatta, cu roșii uscate la soare, mozzarella și busuioc. Se pare că a-ți da întâlnire prin internet e cea mai tare chestie de când... ei bine, de când există internetul. Potrivit acestui articol, și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]